Motto: „STOP, viata MEA are prioritate!”
Cetateanul X
Scopul acestui articol este ca, intr-o forma sper cat mai nepretentioasa, sa supuna atentiei cititorilor o propunere de modernizare radicala si imediata a relatiei cu publicul in Romania, dupa modelul suedez. Sa-i spunem ,,Romania Fara Ghisee” desi scopul ei este mai extins decat simpla ,,combatere a birocratiei”.
Inainte de a purcede, doresc sa mai dau cateva detalii despre subsemnatul, autorul articolului pentru orientarea cititorilor asupra competenelor sau incopetentelor mele in tem ape care incerc sa o abordez.
Am beneficiat de experienta practica de doua decenii in Suedia dupa aproape patru traite in Romania. Tot la capitolul experienta acumulat se adauga si numeroase calatorii pe cont propriu prin toate tarile Europei avand unul din scopuri observarea vietii sociale, a solutiilor de urbanism etc.
Profesional, sunt inginer de teste pentru sisteme aviatice de navigatie. Sunt interesat in mod deosebit de ceeace este numit ,,factorul uman”, mai bine-zis interactiunea om-masina (HMI) sau om-sistem. Imi place sa cred ca o parte din cunostintele si principiile legate de interactiunea om sistem sunt direct valabile si aplicabile in optimizari ale societatii.
Nu in ultimul rand, realizarea unui proiect de constructie desfasurat pe parcursul a doi ani si finalizat in 2007 care mi-a si declansat o revelatie globala ce sta la baza propunerii Romania Fara Ghisee.
Toate cele scrise in continuare nu au pretentia de a reprezenta noutati. Dimpotriva, indemn pe toti cititorii care ar putea fi atrasi de viziunea unei ,,societati fara ghisee” si care, cat de cat, cred ca pot ,,vasli” intr-o directie asemanatoare sa vina cu completari, propuneri de amelioare a textului s.a.m.d. Multumesc anticipat.
Articolul nu are nici el pretentia de a fi un studiu ci reprezinta impresiile si aprecierile unui ,,utilizator experimentat” al sistemului ,,om-societate” intr-o solutie de maxima eficienta. Tema necesita si se preteaza la comentarii mai largi si mai elaborate dar dorinta de a pune in fata ceeace face esenta acestei propuneri ma face sa sar peste ele.
Ca orice alt beneficiar al unui sistem, imi rezerv privilegiul de a emite pretentii in conformitate cu drepturile ce imi incumba, fara a ma simti obligat sa mi le justific. Avem dreptul fundamental ca, dupe ce am luat cunostinta si am folosit practic doua sisteme similar, sa il putem alege si recomanda pe cel care ne-a convenit cel mai mult.
Care sunt problemele actualului anacronic romanesc de relatii cu publicul, domeniul lui de existenta si amploarea consecintelor
Sa nu zabovim prea mult asupra demonstratiilor si argumentarilor. Un sistem de relatii cu publicul care refuza folosirea instrumentelor, canalor de comunicatie, folosite de catre toate societatile civilizate, ma refer la posta, telefon si plati efectuate cu precadere prin circuitul bancar, este un sistem anacronic care se arunca in urma cu cel putin un secol, data inventarii sau introducerii folosirii sistematice a instrumentelor mentionate.
La aceasta se adauga o atitudine ostila care transpare prin tot ce sistemul de relatii cu publicul intreprinde, dar si legi anacronice, stufoase si imposibil de respectat, controlul excesiv, toate avand ca tinta doua segmente din societate pe care prin traditie si doctrina le trateaza ca amenintari la siguranta lui: cetateanul si micii intreprinzatori.
De partea cealalta a baricadei, pentru ca exista o baricada, un dipol dezechilibrat cu un perdant si un pol dominant, sunt institutiile statului si o buna parte din furnizori de servicii si utilitati (de exemplu gaze, electricitate, telefonie dar si sistem medical) care prin traditie isi atribuie regimul de autoritate. Scapa din aceasta inclestare companiile mari, unele multinationale, companii favorite ,,abilitate”, aflate sub aripa statului toate acelea care pot arunca in lupta resurse nelimitate pentru mentinerea unor armate de juristi pe post de interfata cu un sistem altfel imposibil.
Consecinta practicarii acestui sistem asa cum pe scurt am descris mai sus este impovararea celor doua segmente, cetateanul si IMM-urile la un nivel de 6-8 ori mai mare decat la care omoloagele lor din Suedia (al carui sistem il recomand). In relatia lui cu institutiile statului si ceilalti actori, individul si micile intreprinderi sunt drenati intens de resurse vitale: bani, timp, sanatate fizica cat si moralul lor. Tot lor li se pun in spinare si toate pierderile generate de risipa si ineficienta sistemului.
Excludeti cateva procente care fac, din diferite motive, exceptie de la regula si calculati apoi integrala drenajului de resurse (cele trei) pentru o populatie de 20 milioane si un numar semnificativ de IMM-uri si veti avea tabloul cu gravitate greu de intalnit, subiectiv, al unei Romanii cu Ghisee. Este ceeace multi dintre noi, dand cu lehamite din umeri, dar si cu un zambet amuzat, numim ,,birocratie”, ,,latinism”, ,,balcanism” sau ce mai convine. Nu suntem de fapt prea impacientati pentru ca ni se pare ca exista ,,alte” probleme, mai mai serioase si mai urgente. Chiar si coruptia, care de bine de rau a fost criminalizata fara obiectii, nu genereaza atatea pierderi cat fenomenul de care discuta. In plus, cam doua treimi din coruptie, coruptia practicata la nivel de functionar prin santajarea cetateanului sau IMM-ului care solicita un drept (nu un avantaj necuvenit, asa cum se spune in definitia coruptiei data in manualul scris de domnul Alistar) ar disparea de la sine prin trecerea Romaniei la un sistem fara ghisee, cu legi rational simplificate.
Mai adaugati la aceasta agresiunea ecologica provocata de transportul de pasageri din si inspre ghiseele Romaniei si avem tot tabloul si amploarea stricaciunilor ,,invizibile” care se petrec clipa de clipa sub ochii nostri.
Vorbim de dezvoltarea Romaniei, PIB, ocuparea locului al saptelea ce i se cuvine: cum vom reusi provocarile ce ne stau in fata cu o armata constant si profund demoralizata prin mecanismul descris mai sus?
Solutii si modele propuse
Prin modernizarea sistemului administrativ (metodele si principiile) cu mijloace relativ simple, ca rezultat al unei abordari sistemice (folosind elemente preluate printre altele si din IT si HMI Human- Machine Interaction), luand ca model o tara ca Suedia cu progrese remarcabile in liberalizarea si simplificarea pusa in slujba publiclui (NU ma refer aici la sistemul politic), s-ar incepe eliminarea problemelor extrem de serioase pe care vi le-am prezentat.
Ingredientele unui sistem fara ghisee
Iata mai jos lista metodelor care stau la baza unui sistem fara ghisee clasificate pe cateva categorii ad-hoc. Ele fac parte dintr-un tot, un pachet, aceasta insemnand ca efectul nu se poate obtine decat aplicand-ul integral, fara esalonari. Toate masurile privesc nu numai functionarii si institutiile publice ci orice actor care lucreaza cu clienti.
1. Functionarul
– abordarea: Cetateanul in Centru = Clientul. Functionarul=Public Servant. Necesita adaptarea sistemului si instruirea functionarilor. Cetateanul in Centru mai implica generalizarea functiilor ghiseelor dintr-o institutie, astfel ca odata prezent la un ghiseu din institutia respectiva, functionarul sa se ingrijeasca el de toate conexiunile si demersurile cu servicii conexe din cadrul aceleiasi institutii.
– mutarea punctului de contact cetatean-sistem (aici socotesc nu numai unitatile bugetare ci orice unitati/actori care lucreaza cu publicul) de la ghiseu la corespondenta postala, telefonie (mijloace vechi de peste un secolo) si internet. Acolo unde se va pastra accesul prin intermediul ghiseului, vor fi introduse programari si sisteme de gestionarea a randului de asteptare.
– extinderea atributiilor si mutarea raspunderii la functionarul care lucreaza cu clientul, in sensul de a putea rezolva eficient solicitarile, dand castig de cauza clientului acolo unde apar ,,zone gri”, sau luand singur decizii in cazuri mai putin tipice dar care in mod evident corespuntud spiritului legilor.
2. Sisteme de evidenta si identificare
– simplificarea si reformarea sistemului arhaic de evidenta, in realitate un control de tip Gulag, a populatiei si a imobilelor prin simplificarea continutului si numarului de legitimatii (de preferat un act unic de identitate, neobligatoriu si care sa fie si permis de conducere) a informatizarii si colocarii registrelor
– simplificarea evidentei populatiei (in prezent de tip Gulag). Cateva principii: 1) legitimatie unica (carte de identitate si carnet de conducere). 2) eliminarea adresei din orice tip de legitimatii 3) liberalizarea schimbarii de domiciului (inlaturarea oricarui fel de conditionare, acceptul proprietarului, inclusiv cerinta de a indica stare civila etc). ,,Cererea” de schimbare de domiciliu se transforma in ,,instiintare de schimbare de domiciliu”. Nimeni nu decide unde si cum vreau sa traiesc. De ce nu prima tara din lume (atat de cunoscuta inteligenta romaneasca, nu?) care introduce un singur card multifunctional (bazat pe un cip) care sa fie si ID, permis de conducere, card la mai multe banci, card de sanatate etc fara limite?
3. Fluxul de informatii, procese
3.1. Documente de initiere a solicitarii
– reorganizarea ,,fluxului de ghiseu” in sensul simplificarii rutinelor, rezolvarea lui prin telefon si posta (nu neaparat si in nici un caz exclusiv prin internet)
– simplificarea si reducerea numarului de adeverinte si cereri (numai 10% din ele sunt necesare). Reducerea drastica a cerintei documentelor anexa si a legalizarilor lor. Eliminarea sau inlocuirea lor cu 1) sincronizarea bancilor de date, 2) legalizarea directa facuta de catre functionar 3) legalizare pe proprie raspundere (o cunostinta semneaza copia, isi da datele de contact si CNP). Inlocuirea cerilor cu 1) cerere verbala 2) (numai cand e cazul) formular-cerere
– reducerea numarului de legalizari, adeverinte etc
– introducerea practicii unor legalizari simplificate, ori de catre functionar, ori de catre orice alta persoana care isi da semnatura, CNP si numarul de telefon ca pe o declaratie implicita pe proprie raspundere
– reformarea postei: o trimitere postala pusa la cutie pana la ora 20:00 va fi a doua zi pe masa functionarului sau la domiciliul clientului
3.2. Plati
– sisteme de plata standardizate, pe calea conturilor bancare, coordonate printr-o centrala independenta de plati.
4. Interfata, configurarea canalelor de informare
– introducerea obligativitatii practicarii a programarilor si, acolo unde nu se poate, a sistemelor (extrem de simple) de gestionare a cozilor
– ridicarea la nivel de legislatie a obligativitatii oricarui actor care are de gestionat un flux de clienti mai mare de 4 clienti /ora de a urma o metoda standard, sprijinirea (nu constrangerea) acestora de catre administratie pentru a se putea replia.
– ,,paznicul” de la intrare inlocuit cu sisteme de informare si plasare a clientului (automat: afisaje, pliante si prin intermediul unor functionari-receptionist)
– tratarea stiintifica a interfetei cu publicul si incredintarea unor specialisti a misiunii de a da forma si structura cuvenita ,,interfetei” (inlocuirea cererilor cu formulare tip, optimizarea si standardizarea din punct de vedere ergonomic al inscriptiilor si indicatoarele publice, corespondentei, chitantelor, facturilor, paginilor de internet, ca si insesi in structura arhitecturii cladirilor care gazduiesc fluxuri de clienti
– oamenii sa poata gasi usor, sa existe un sistem de receptie si dirijare a publicului, nu de intimidare si paza impotriva lui.
– eliminarea limbii de lemn din interfata de comunicare cu clientii. Creerea unui organ lingvistic care sa indeplineasca functie consultativa pentru autoritati dar si pentru orice alti actori (mass media).
5. Elemente din legislatie
– inlocuirea principiilor punitive pentru ,,stimularea” cetateanului cu unele stimulative. Asta include si reducerea pedepselor cu inchisoarea sau a amenzilor la niste cuantumuri rationale (amenda ½ din salariu nu ar trebui sa existe, asta inseamna ruinare in masa). Eliminarea abordarii prin ,,prezumtie de vinovatie”. Cu alte cuvinte, nu ,,sanctiuni” in primul rand ci cautarea cauzelor, mai ales acolo unde se pot constata ,,abateri” sistematice si de mare extindere si acordarea de ajutor activ, instruire si informare.
– lege si plan de masuri pentru implementarea noului sistem. Orice agent care are de procesat flux de persoane mai mare de 5 persoane/h sa trebuiasca sa fie ajutat, avand si obligatia sa intruneasca cerintele definite.
6. Diverse
– un plan de masuri va fi pus in dezbaterea publica a societatii civile, insusit si validat inainte de a fi incredintat politicienilor
Modernizarea Romaniei prin transformarea ei intr-o societate fara ghisee este o actiune care ar trebui inceputa neintarziat. Orice taraganare se traduce in risipirea unor resurse imense ale fiecarui roman si ale mediului inconjurar din tara. Daca ne gandim numai la aspectul unei populatii demoralizate cronic, in sensul medical al cuvantului, ce se poate face cu o asftel de populatie tocmai intr-o tara careia lipsindu-i multe lucruri are nevoie tocmai de rapiditate in realizarea lor? Cu cine sa se realizeze aceasta?
Ar fi iarasi de evitat preluarea unor sisteme mai putin eficiente din alte tari.
Acum Romania are cel putin o sansa cu care nu se va mai intalni prea repede, aceea de a putea porni de la zero in directia pe care si-o doreste.
De asemenea, restructurarea sistemului pornind de la conceptul de mai sus ar bloca in mare parte si resursele din care se nutreste coruptia.
Circa 2/3 din rezultate s-ar putea atinge intr-o perioada relativ scurta, de ordinul a 4 ani. Se poate spune ca estimarea timpului necesar e nerealista, prea scurta, dar in cat timp s-a refacut Germania dupa razboi?
Promovarea RFG nu este imposibila, cu conditia ca ea sa fie imbratisata si propagata activ, printr-o strategie bine cantarita, de un grup de oameni care au calitatile necesare: au experienta celor doua sisteme, flexibilitatea de a le privi dinauntrul si dinafare lor, glasul le este ascultat de o mare parte a romanilor, carora ei in mod nefortat le-au inspirat incredere.
In istoria Romaniei au mai existat initiative care au avut succes desi au fost pregatite si lansate de un grup restrans (,,Romania – Intre orient si occident”, N. Djuvara). Performanta a fost realizata in vremuri in care tehnica informatiei nu era nici pe departe ceeace este acum.
Cu timpul se vor face in orice caz pasi in aceasta directie. Dar exista riscul ca abordarea aleasa sa fie din nou una nepotrivita, nesistemica, alegandu-se modele mai putin reusite, care odata aplicate vor permite transferarea si perpetuarea problemelor in noul sistem ce va fi abordat. Aceasta ar putea insemna pentru intreaga generatie tanara avand acum 20-30 ani ca in perioada tineretii lor sa nu se poata bucure de un sistem RFG la care ar avea tot dreptul.
De aici indemnul de a lua in serios acest avertisment. Este exact ceeace s-a intamplat cu subsemnatul in perioada de dupa 1989, anume dreptul la o viata demna si civilizata in Romania a continuat sa fie confiscat. Riscul este sa se sparga cu ciocanul o fractura veche prost pusa si sa se puna din nou ceva mai bine dar totusi nu asa de bine cum trebuie si se poate.
