caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii

Arhiva pentru ianuarie, 2006

 

Cine este acest „om”?

de (31-1-2006)

Când a spus adevarul acest /poet al Curtii ceausiste/? Cine este acest /personagiu colorat/ al timpurilor trecute si prezente din România \”democrata\”, care a reusit în continuare sa-si exercite puterea chiar si asupra \”Justitiei din România\”? Am aflat cu stupoare din gazetele românesti din tara, ca sotia criminala a \”actorului deputat\” Paunescu, omul cu multe fetze, \”care-si schimba parul, dar naravul ba\”, sotia si mama, Carmen Paunescu, care a /omorât din culpa trei persoane din aceiasi familie, într-un accident de masina provocat de aceasta, iar a patra fiinta aflata în masina, fetita si sora decedatilor în vârsta de 16 ani ramasa cu sechele fizice si psihice pe viata/, A FOST CONDAMNATA CU SUSPENDARE, dupa multe amânari, tertipuri si \”sforarii\”…bine organizate de… deputat si acolitii lui !

Revoltator, este putin spus! Este o infamie (ca sa nu spun ticalosie) a ceea ce înseamna tupeul, lipsa de constiinta, civism, etica si deontologie, atât a /inculpatei si a consortului/, dar nu în cele din urma a organelor, asa zise, \”judecatoresti\”. Unde a disparut expresia juridica provenita din Dreptul roman care spune DURA LEX, SED LEX? – adica /Legea e aspra, dar e lege/, expresie care ar fi trebuit sa existe si în România \”democrata\”, cel putin dupa 1989.

Aceasta expresie juridica subliniaza /obligativitatea respectarii legilor, chiar daca sunt aspre, indiferent de persoana si pozitia ei în societate. Supunerea fata de lege fiind unul dintre principiile de baza ale democratiei, legea asigurând libertatea tuturor, în caz contrar ajungându-se la ANARHIE.

Acest exemplu de supunere fata de lege a aparut de la Socrate, care, /condamnat la moarte fara sa fie vinovat, nu a acceptat sa fuga din închisoare, deoarece un bun cetatean trebuie sa accepte aplicarea Legii/.

Este bine de stiut ca necunoasterea existentei unei legi nu justifica nerespectarea ei. IGNORATIA LEGIS NON EXCUSAT – spune principiul, si suntem obligati sa o respectam, chiar daca nu am luat cunostinta de ea. Acest principiu, adica recunoasterea, cu multitudinea de legi, decrete, \”decretzele\”, ordonantze si circulare cu care, în special România este bombardata de legiuitorii ei, este greu de urmat în zilele noastre. Pe de alta parte, multe opinii autorizate se pronunta pentru temperarea excesului în aplicarea dreptatii. Cicero – spunea în lucrarea sa DE OFFICIIS (Despre îndatoriri), urmatoarele: \”Summum ius, summa iniuria = /prea multa dreptate este o nedreptate/, atragând însa atentia asupra abuzurilor ce se pot face la adapostul legii. În afara contextului juridic, maxima poate fi citata si daca dorim sa subliniem dificultatea respectarii unei reguli de conduita exigente, severe, neplacute. (Cele scrise mai sus, au facut parte din primele cursuri de /Drept roman/, pe care l-am studiat în primul an de facultate, si pe care mi le-am notat atât în scripte, cât si în \”ordinatorul cerebral\”, ca facând parte din baza unei educatii ce nu se poate estompa).

Redau în continuare /ad litteram/ celebra poezie scrisa de \”actorul A.P.\” în perioada de mare efervescenta ceausista, intitulata ANALFABETILOR, lasând cititorilor sa traga o concluzie asupra caracterului acestui individ si anume, când acest \”deputat al României post-Decembriste\” a scris si a spus adevarul?

V-am spus ca sunt un om periculos/Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama./V-am spus s-aveti pentru persoana mea/Un plus de-ngrijorare si de TEAMA./

V-am spus ca fac teribil de urât/ De sunt calcat putin pe libertate./V-am spus ca sunt osteanul credincios/Dar care doar cu inamici se bate./

V-am spus sa va astâmparati si voi,/Cenzori capriciosi ai vremii mele,/C-o sa va coste scump maruntul moft,/De a ne face noua zile grele./

V-am spus sa puneti mâna sa munciti. /Sa nu mai tot pânditi zelosi din umbra,/V-am spus ca n-o sa placa nimanui/Pornirea voastra, tulbure si sumbra/.

V-am spus ca vremurile s-au schimbat/ Si ca situatia e mai complexa,/ Nu-i intelectualul – servitor./Cultura nu-i ceva ca o anexa./

Si lumea nu se poate cuceri/ Umflând la cifre si mimând tumulturi/Cu aroganti si trândavi doctoranzi,/Cu papagali care tin loc de vulturi/.

V-am spus si am puterea sa mai spun/Ca nu încape muntele în sera/Ca prea-i scurt drumul de la Rai la Iad/Si de la caprioara la pantera/.

V-am spus sa nu-l fetisizati pe Marx,/Sa nu-i pastrati în spirt învatatura/ Si voi -într-una fara s-l cititi/Îl pomeniti pâna va doare gura/.

V-am spus ca batalia pentru om/ Nu iarta astazi nici o dezertare/Si voi v-ati decorat, voi între voi/ Când lupta este în desfasurare./

V-am spus ca muzica nu-i un microb/ Care ameninta civilizatii/ E-a omului pentru a fi mai bun,/ V-am spus: ceva care sa-i placa – dati-i/.

V-am spus, concetateni analfabeti,/Si luati aminte si sa tineti minte. /Dar nu stiam ca v-ati nascut si surzi/Si scoateti arma când vedeti cuvinte.\”

************
Fata de acest individ fara scrupule, (ca multi altii de altfel…)am avut de la începutul afirmarii lui în perioada ceausista, o profunda repulsie, motiv pentru care nu exista în biblioteca personala (ANALFABETII de mai sus, i-am gasit pe internet), vazând în el prototipul legionar de \”grand rassembleur\” al tineretului comunist naiv, care incita tineretul progresist la revolta (contra cui?), tinându-i închisi în sali special amenajate, pâna la orele târzii ale diminetii, care de multe ori s-au terminat cu tragedii, morti si raniti.

Ma întreb, cum si cine i-a acordat aceasta credibilitate si dupa 1989? Cine sunt autorii? Raspunsul e lesne de înteles si cred ca nu mai este nici un secret pentru nimeni.

LUPUL ÎSI SCHIMBA PARUL, DAR NARAVUL BA!

 
 
54.198.139.112