Complexul Energetic Hunedoara (CEH) a fost înfiinţat în 2012 prin comasarea a patru mine considerate viabile, Lonea, Lupeni, Vulcan şi Livezeni, şi două centrale electrice care ard huilă, Paroşeni şi Mintia Deva. Scopul înfiinţării societăţii a fost acela de a se renunţa la gaura neagră numită Compania Naţională a Huilei (*), cel mai mare restanţier la statul român. Însă doar în doar doi ani de funcţionare, CEH a ajuns să devină ea însăşi o mare datornică la bugetele statului.
Complexul Energetic Hunedoara, cu activități în minerit și producerea de energie electrică, a acumulat pierderi totale în perioada 2013 – 2017 de 3,78 miliarde de lei și se estimează că în 2018 acestea vor fi de 291 milioane de lei. Astfel, în 7 ani de zile, societatea deținută de Ministerul Energiei a provocat statului român piederi totale de peste 4 miliarde de lei. Minusul estimat de anul acesta apare într-un act normativ pregătit de Guvernul României privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli.
Nivelul pierderii este datorat în principal condițiilor economice în care își desfășoară activitatea societatea, prin eliminarea pieței reglementate energia electrică fiind vândută la prețurile pieței libere. Handicapul natural pe care Complexul Energetic Hunedoara SA îl are ca urmare a faptului că, utilizează cel mai scump combustibil, este accentuat de sistemul concurențial de pe piața de energie, în care prețul de vânzare este coborât de către sectoarele energiei regenerabile.
Singurele momente când CEH își justifică economic existența sunt cele când peste România dă un ger năprasnic. Atunci, termocentralele din Valea Oltului, care țin de Complexul Energetic Oltenia, și cele ale CEH, Paroșeni și Mintia, merg la turație maximă. De exemplu, CEH a făcut în primele două luni ale anului trecut un profit de 15 milioane de lei. Însă, după ger, a venit o perioadă secetoasă, astfel încât CEH nu a mai putut folosi avantajul, în condițiile unei lipse cronice de investiții și a restrângerii sectorului minier. Astfel, cele patru mine de abia mai pot da o producție de 2.000 de tone de huilă, o cantitate absolut insuficientă pentru nevoile pieţei.
Statul român a pompat în mineritul hunedorean ajutoare de aproape 6,5 miliarde de dolari din 1990 încoace. Ultimul sprijin a fost acordat anul trecut, când CEH a primit un sprijin în valoare de 132,226 milioane lei pentru acoperirea pierderilor producţiei curente pentru produsul huilă energetică livrat de unităţile intrate în proces de închidere definitivă, iar pentru acoperirea costurilor excepţionale suportate de aceste unităţi se acordă ajutor de stat în sumă de 66,604 de milioane lei.
În prezent, compania se confruntă cu mari probleme financiare, având datorii totale de peste 1,5 miliarde de lei, din care 1,2 miliarde de lei către Ministerul Finanţelor Publice. Șefii CEH au solicitat intrarea companiei în insolvenţă în mai multe rânduri, argumentând că această procedură este singura soluţie pentru evitarea falimentului societăţii. La un moment dat chiar s-a intrat în insolvență, însă pe 7 februarie 2017, Tribunalul Hunedoara a respins o nouă cerere de intrare în insolvenţă înaintată instanţei de administraţia CEH şi de mai mulţi creditori.
Am prezentat mai sus extrase dintr-un articol apărut pe 12 iulie 2018 în Cotidianul.ro, sub semnătura d-lui Cosmin Pam Matei.
Se poate constata cum CEH, o creaţie a unui fost guvern social-democrat (Ponta), nu a reuşit să asigure până în prezent funcţionarea sustenabilă a unui sector important din economie.
(*) Compania Nationala a Huilei (CNH) Petrosani vinde de 21 de ani in pierdere carbunele pe care il livreaza pentru productia electricitatii, la fel ca si inainte de 1990, a declarat directorul general al companiei Constantin Jujan. „De 21 de ani vindem sub costuri. Inainte de 1990 era la fel, numai ca atunci la sfarsit de an se stergeau datoriile. Apoi, in anii ’90 aveam mai multe societati carora le vindeam carbune. Acum vindem doar la termocentralele Deva si Paroseni”, a afirmat Jujan. Sursa.
Potrivit situatiilor oficiale ale companiei din Petrosani, in 1997 in unitatile miniere din Valea Jiului lucrau 37.808 angajati, iar pierderile raportate la efectiv erau de 1.207 miliarde lei, dintre care 476,6 miliarde lei reprezentau pierdere din exploatare. La vremea respectiva, cheltuilelile cu munca vie la mia de lei productie marfa era de 1.153 de lei. Un an mai tarziu, pierderile s-au dublat, ajungand la 2.514 miliarde lei, la un efectiv de 23.265 de salariati. Au crescut si cheltuilelile de productie la 1.247, 5 de lei la mia de lei productie marfa. Sursa.
Compania este subvenționată de Statul Român, primind în 2009 o subvenție de 281 milioane de RON, cu 14% mai mică decât cea din 2008. Pentru anul 2010, subvenția este de 245,6 milioane de lei.