caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii

Arhiva pentru mai, 2013

 

Fundaţia Gheorghe Ursu: Comunicat de Presă

de (31-5-2013)
27 ecouri

 
Fundaţia Gheorghe Ursu: Comunicat de Presă

31 mai 2013

Luni, 3 iunie 2013, se va judeca la Tribunalul Bucuresti din Bd. Unirii 37, sector 3, secţia a 2-a penală, dosarul 15625/3/2013, privindu-l pe fostul ofiţer de securitate PÂRVULESCU MARIN, anchetatorul direct al disidentului Gheorghe Ursu.

Fostul anchetator din direcţia a 6-a cercetări penale a Securităţii l-a torturat pe toată durata detenţiei şi pină la moarte pe Gheorghe Ursu, în paralel cu tortura administrată de ofiţerii de Miliţie Stănică şi Creangă şi de informatorul din celulă Clită. Evident, faptul că aceştia din urmă au fost condamnaţi definitiv pentru omor nu exclude, aşa cum au pretins recent unii procurori militari, vinovăţia numitului Pârvulescu. Rechizitoriile întocmite chiar de Parchetul Militar, ca şi Hotarirea Curţii de Apel Bucuresti din 2003 prin care au fost condamnaţi ofiţerii de Miliţie, au stabilit clar că ofiţerii de Securitate au condus de fapt ancheta şi au participat direct la tortură.

Şi totuşi, dosarul de omor implicandu-l pe Parvulescu şi alţi securişti a fost lăsat în nelucrare timp de 13 ani! Disjuns la Parchetul Militar în Noiembrie 2000, cind au fost trimişi în judecată miliţienii Stănică şi Creangă – a fost contopit în dosarul nr. 82/P/2007 („Procesul Comunismului”).

De mai mulţi ani am depus, alături de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, plângeri separate pentru judecarea numitului Pârvulescu pentru tortură.

Tortura la care a fost supus inginerul Ursu a vizat exclusiv atitudinea acestuia de contestare a regimului comunist din România, şi a avut scopul suprimării lui.

Rolul acestui ofiţer este dovedit în dosarul cauzei. Este timpul – după ani de tergiversări, încercări de muşamalizări şi subterfugii, ca magistraţii români să aibă curajul să judece şi să condamne măcar una din crimele securităţii. O crimă nu numai evidentă – atât în fapt cât şi în drept, dar şi emblematică pentru istoria tristă a României acelor ani. Ar fi, pe lingă un necesar act de dreptate, şi unul, poate la fel de important, de recuperare morală.

Fundaţia Gheorghe Ursu

 
 
3.238.82.77