caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii Civilizatie

 

Ziare.com: Miracolul estonian vs corupția și lehamitea româneasca: De ce ei au reușit și noi nu suntem în stare? Interviu

de (20-10-2018)
10 ecouri

 
Estonia și România. Două țări ieșite aproape simultan din comunism, două țări aflate astăzi la extreme în clasamentul digitalizării. Explicațiile sunt dureros de simple: competență vs corupție, voință politică vs nepăsare și cinism.

„Sunt doar 3 lucruri pe care nu le poți face online în Estonia: să te căsătorești, să divorțezi sau să cumperi o proprietate. Poți vota, înființa o firma sau plăti orice taxa către stat”, a scris pe Facebook zilele trecute Cornel Zainea, inginer IT și deputat USR.

Cu mai puțini locuitori decât Bucureștiul (circa 1,3 milioane), Estonia a redevenit independentă în 1991, după prăbușirea URSS, iar în 2004 a aderat la UE și la NATO. Ritmul intens al informatizării serviciilor publice și consecvență politică au condus la decizia că Agenția Uniunii Europene pentru sisteme IT pe scară largă și Centrul Cooperativ de Excelență în Apărarea Cibernetică al NATO să fie amplasate în această mică țară baltică, în care a fost scris și software-ul Skype, utilizat gratuit de sute de milioane de utilizatori.

„Estonia a pus mare preț pe competență, au pus specialiști în funcțiile cheie. (…) Dacă durează doar 18 minute să deschizi o companie europeană în Estonia, de ce ai pierde o luna la cozi în România?”, spune Cornel Zainea într-un interviu acordat Ziare.com, în care ne relatează povestea de succes a micii Estonii și enumeră motivele pentru care România încă se zbate în mocirla corupției și birocrației.

Povestiți-ne mai întâi cum a ajuns Estonia să fie una dintre cele mai digitalizate țări din lume. Când a început procesul și ce pași s-au făcut?

Digitalizarea Estoniei a început în anul 2000, mai întâi cu lucruri simple, cum ar fi plata amenzilor sau a impozitelor. Apoi au continuat să dezvolte sisteme din ce în ce mai complexe, cum ar fi înregistrarea unei firme doar prin intermediul Internetului, sau votul online. Ei au înțeles că bazele de date ale tuturor instituțiilor trebuie interconectate.

Legislația a fost adaptată corespunzător. De exemplu, o lege adoptată în 2000 a obligat toate agențiile guvernamentale să accepte semnăturile digitale împreună cu cele obișnuite, iar acum nicio instituție nu poate solicita o versiune pe hârtie a unui document.

A fost nevoie, bineînțeles, și de educarea populației. Estonia a lansat primele programe de educație digitală încă din 2002. Azi, 88% din populație folosește Internetul în mod regulat pentru accesarea serviciilor publice. Acest lucru a însemnat și că ministerele, poliția, serviciile de asistență socială au fost „forțate” să comunice, să se eficientizeze.

Un rol foarte important l-a avut și schimbarea filosofiei, redefinirea „Serviciului public”: cetățenii și firmele au statut de „clienți”, iar instituțiile publice sunt acolo ca să-i servească.

Cât de importante au fost voință politică și menținerea unei linii coerente de-a lungul anilor?

Voință politică este cel mai important factor care poate produce o schimbare. Politicienii lor au înțeles că, după comunism, oamenii sunt sătui de stat la cozi. Ei au avut curajul să-și asume această schimbare, debirocratizarea întregului sistem de stat, cu tot ce presupune asta.

Nouă generație de politicieni a jucat și ea un rol important – tinerii din politică fiind mai receptivi la idei și tendințe noi. La începutul anilor 1990, vârsta medie a membrilor guvernului estonian era de 35 de ani. În anii 2000, mai mult de jumătate dintre angajații de la stat aveau sub 40 de ani.

De exemplu, Taavi Kotka, fostul CIO al Ministerului Comunicațiilor, cunoscut și ca „Ministrul IT”, avea doar 33 de ani când a fost numit în funcție.

Estonia a pus mare preț pe competență, au pus specialiști în funcțiile cheie. Înainte de a lucra în Guvern, Taavi Kotka a fost timp de 7 ani CEO-ul uneia dintre cele mai mari companii de IT din zona baltică.

Care sunt avantajele acestei digitalizări în masă pentru cetățeni și pentru societate în general? Cum arată raportul costuri / beneficii?

Toată această digitalizare crește calitatea vieții locuitorilor și aduce bunăstare. Oamenii nu mai pierd timp la cozi, sunt mai productivi și au mai mult timp pentru familiile lor. Statul are cheltuieli mai mici, estimându-se o economie de 2% din PIB.

Sistemul de taxare este mult eficientizat. Peste 96% din impozite sunt plătite online, astfel scade evaziunea fiscală și crește rata de colectare. În plus, veniturile la buget cresc datorită firmelor străine care aleg să aibă rezidență aici și, evident, să plătească taxe către statul estonian. Datorită conceptului revoluționar de e-residency, care permite oricărui străin să-și deschidă o firma în Estonia, în acest moment au atras 35.000 de e-rezidenți din 161 de țări. Dacă durează doar 18 minute să deschizi o companie europeană în Estonia, de ce ai pierde o luna la cozi în România?

Azi, Estonia cheltuiește anual aproximativ 62 milioane de euro pentru construirea noii societăți digitale, o suma deloc mare dacă o raportăm la beneficii. Pe de altă parte, digitalizarea a dus la creșterea satisfacției populației față de serviciile publice. În 2012, în Estonia, gradul de satisfacție era de 67% pentru persoane fizice și 76% pentru companii.

Pornind de la digitalizarea guvernării, întregul sistem privat se digitalizează. Serviciile de sănătate și sociale se îmbunătățesc, sunt personalizate și preventive, furnizate chiar și în comunități izolate sau greu accesibile. Instituirea guvernării participative și implicarea populației în crearea de noi servicii duce la degrevarea statului de cheltuieli birocratice. S-a constatat o dezvoltare a voluntariatului și a inițiativelor sociale, ceea ce a condus la apariția democrației digitale.

Nu în ultimul rând, digitalizarea a dus la creșterea vizibilității și notorietății Estoniei ca expert în e-governance.

Acum să ne uităm și la România. Noi la ce nivel suntem?

Nivelul de digitalizare a României este cel mai lent din Uniunea Europeană. Conform raportului Comisiei Europene din 2017, România se află pe ultimul loc din UE, cu un scor total de 33,21%.

Indicele DESi (Digital Economy and Society Index) măsoară:

conectivitatea – acoperire, viteză, costuri (locul 22 din 28);
● capitalul uman – procent de utilizatori de Internet, competențe IT de baza, angajați în domeniu (ultimul loc)
modul de utilizare a Internetului – informare, relaxare, servicii bancare, cumpărături, rețele sociale (ultimul loc);
integrarea tehnologiei digitale – schimb de informații între firme, facturi electronice, servicii de cloud, magazine online (ultimul loc);
servicii publice digitale – 6% din utilizatorii de Internet accesează soluții de e-guvernare, doar 63% dintre datele publicate de Guvern sunt online.

Noi de ce am rămas atât de mult în urmă? Nu avem specialiști în IT, nu avem banii necesari, există interese obscure de a menține actuală stare de fapt (un aparat birocratic imens, cumpărat și apoi ținut captiv pentru voturi de către partide etc.)?

Principalul motiv este corupția. În orice domeniu ne-am uita, găsim dovezi de corupție. De exemplu, în Sănătate: deși pe hârtie s-au alocat bani pentru digitalizare și modernizare, sistemele nu sunt funcționale sau nu sunt întreținute, pentru că banii au fost deturnați. Curtea de Conturi a descoperit în repetate rânduri nereguli la Casă Națională de Asigurări de Sănătate. Doi foști președinți ai CNAS și șase directori au fost puși sub acuzare de DNA pentru că au favorizat cumpărarea la prețuri supraevaluate a serviciilor de asistență tehnică pentru informatizarea instituției.

În Educație avem contracte pentru informatizarea sistemului învățământului anchetate de DNA, avem celebrul caz Microsoft, cu șpăgi uriașe pentru reînnoirea de licențe. Alt exemplu: Curtea de Conturi a descoperit în urma unui audit financiar la Ministerul Comunicațiilor studii de 26 de milioane de euro ce zăceau nefolosite. Campania USR „Fără Penali în Funcții Publice” vine ca o reacție la efectele corupției la toate nivelurile.

Alte motive țin de nepăsare și de cinism. Politicienii de la putere sunt preocupați să-i țină pe oameni fără nevoile de baza, pentru a le face aceleași recurente promisiuni în fiecare campanie electorală. Nu vor să evoluăm pentru că oamenii informați și educați îi încurcă.

Politicienii sunt decuplați total de nevoile cetățenilor, ei nu stau niciodată la coadă și, prin urmare, nu înțeleg prin ce trec aceștia. Pe de altă parte, dacă vorbim de digitalizarea guvernării, asta ar însemna reducerea numărului de angajați din sistemul de stat, ceea ce poate duce la pierdere de voturi.

Nu în ultimul rând, nu știm să ne valorificăm specialiștii, care pleacă în străinătate pe salarii mai bune, pentru condiții de trăi mai bune. Avem angajați competenți în companii de renume mondial, cum ar fi Microsoft, Google, Amazon, BitDefender. Ei pot contribui la digitalizarea României, doar să li se acorde această șansă.

Pentru că ați menționat Sănătatea, puteți să ne explicați de ce pică sistemul de carduri atât de des?

Nu avem specialiști implicați care să poată gestiona sistemul. Funcțiile bine plătite nu se ocupă în urmă unor evaluări serioase ale oamenilor, ci sunt transformate în sinecuri pentru celebra triada Pile, Cunoștințe, Relații.

Contractele de administrare și gestiune se dau cu dedicație pentru a umple buzunarele cui trebuie, la fel cum se întâmplă și cu alte sisteme în care au fost mulți bani investiți degeaba.

Astfel, tentativele de digitalizare sunt deturnate de la scopul lor, tot ce se face trebuie să asigure un profit clandestin.

Ce pași ar trebui să facem și noi pentru a informatiză principalele domenii de activitate? Am putea folosi bani europeni?

Putem învață foarte multe din modelul estonian prezentat mai sus. În primul rând, avem nevoie de o clasa politică receptivă la această nevoie și care să acționeze în consecință. Apoi, trebuie urmați exact pașii făcuți și de Estonia: construirea unui cadru legislativ, a infrastructurii necesare, concomitent cu reformarea administrației publice.

Sunt convins că mulți dintre experții IT plecați în afară s-ar întoarce în România pentru a contribui la acest proiect. Banii europeni ne pot ajută la construirea infrastructurii. Un mugure al schimbării a fost creat în 2016 prin GovIT Hub, un program de voluntariat ce își dorea exact debirocratizarea și informatizarea instituțiilor, el va trebui reactivat. USR și Ro100 au creat platforma comisiadetaiathartii.ro pentru debirocratizarea instituțiilor publice.

Ce am avea de câștigat dacă am urma și noi modelul estonian?

Digitalizarea ne poate ajută să câștigăm timp, cea mai importantă resursă. Foarte puțină lume vorbește despre calitatea vieții în România, despre faptul că statul la coadă ne taie din timpul de dezvoltare personală sau din cel petrecut cu familia.

Am fi mai productivi: de ce să pierdem două ore în trafic pentru o factură pe care o putem plăti în cinci minute de pe telefon?

Digitalizarea poate reduce impactul negativ asupra mediului, un alt domeniu pe care îl consider foarte important. Un drum în minus înseamnă mai puțină poluare, câteva foi printate în minus înseamnă mai puțini copaci tăiați.

Românii trebuie să conștientizeze că digitalizarea ne poate face pe toți mai fericiți.

Camelia Badea (Ziare.com), 20 Octombrie 2018

 
 
54.234.228.78