În anul 1940, după plecarea tatălui meu, am adresat primul mesaj de Anul Nou către voi. Aveam 19 ani, iar țara și continentul nostru se aflau în război.
În aceste zile, de la Săvârșin, vă transmit mesajul meu, după șaptezeci de ani de tradiție aproape neîntreruptă. De la București, Sinaia, Versoix sau Săvârșin, cuvintele mele s-au îndreptat mereu către voi cu aceeași iubire, grijă, respect și speranță.
Trecerea anilor îți dă posibilitatea să vezi ce s-a schimbat în lume și ce anume a rămas. Un lucru neschimbat în viața românilor este importanța pe care familia o acordă Crăciunului și Anului Nou. Același fior al sărbătorilor, același îndemn la bunătate, la deschiderea sufletului și la minunea Nașterii Domnului. Ultimii zece ani la Săvârșin au adus Familiei mele bucuria de a vedea tradițiile populare și entuziasmul familiilor de la țară aproape neschimbate.
Și astăzi, în 2011, ca și în anii copilăriei mele sau anii grei ai războiului, bunicii, părinții și copiii, alături de restul familiei se adună în jurul bradului, își oferă daruri, petrec la masa de Crăciun și se bucură de apropierea celui drag.
În anul 2011 am avut multe întâlniri cu români din toate colțurile țării și de pe multe meleaguri ale Europei. Sărbătorirea Jubileului de 90 de ani mi-a dat ocazia să primesc mii de oameni la Palatul Elisabeta și la Săvârșin, într-o sărbătoare care a cuprins întreaga suflare românească. Această dovadă de iubire și de prețuire, încununată de adresarea de la tribuna Parlamentului către Națiunea română, a fost o alinare pentru toate suferințele și neajunsurile pe care a trebuit să le trecem cu toții în ultimele decenii.
Regina și cu mine suntem fericiți să avem alături familia noastră și să vedem cât de mult copiii și nepoții noștri fac pentru ca rostul Casei Regale să continue, pentru binele României.
Nașterea Domnului Isus Hristos este tot povestea unei familii. O familie aflată în împrejurări grele. O frumoasă lecție despre grija față de cei neînsemnați, despre cum noi, oamenii, suntem parte a unei mari familii. O lecție de umilință, dar și de mândrie. De durere, dar și de înălțătoare umanitate. O lecție necesară în lumea de astăzi, în care atâția oameni se simt uitați, umiliți sau neînțeleși.
Se apropie un nou an, pe care vi-l doresc tuturor mai bun decât cel trecut! Sunt sigur că vor fi în continuare momente de cumpănă și că multe aspecte din viața noastră vor lăsa încă de dorit. Nu avem nici o șansă de a așterne un drum solid generațiilor viitoare dacă vom lăsa mereu pe ceilalți să rezolve ceea ce este răspunderea noastră.
Transmit gândul meu bun soldaților români care își riscă viața și fericirea familiei pentru binele țării. Totodată, gândurile mele se îndreaptă către toți cei care se simt singuri, neiubiți sau cei care sunt bolnavi. Felicit pe românii care știu că au făcut ceva bun pentru ca țara lor să meargă mai departe. Și doresc tuturor românilor, tineri și bătrâni, din țară și din afara hotarelor ei, Crăciun fericit, cu pace în suflet, și la mulți ani pentru 2012, împreună cu cei dragi!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R
Săvârșin, 24 decembrie 2011