caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Extern



 

RUSIA: RIVALITATE POLITICĂ SAU FARSĂ ELECTORALĂ

de (19-6-2011)

Fedratia Rusa se pregateste pentru alegeri parlamentare in decembrie 2011 si prezidentiale in martie 2012. In ultimii zece ani, Duma de Stat a fost dominata de Partidul Rusia Unita, fondat si condus de actualul premier si fost presedinte rus, Vladimir Putin. Ca Partidul Comunist din perioada sovietica, Partidul Rusia Unita, lipsit de initiative proprii, s-a conformat servil instructiunilor provenite de la „seful” Putin. Desi majoritar in Duma, Rusia Unita nu are un electorat devotat, nu se bucura de popularitate si, intesat cu loialisti ai lui Putin, nu reprezinta constituentii care i-au ales. Avand la dispozitie resursele statului si sustinerea massmedia controlate de guvern, partidul lui Putin are sanse sa ramana majoritar si dupa alegeri. Liderii partidului au declarat ca ei prefera ca Putin sa redevina la Kremlin ca presedinte in 2012. Conform constitutiei, un presedinte nu poate avea mai mult de doua mandate consecutive. Dar legea nu interzice alte mandate aditionale pentru un fost presedinte dupa un oarecare interval in care altcineva a detinut functia respectiva.

In 2008,  dupa ce si-a completat cele doua mandate de presedinte, Putin l-a selectionat pe fostul sau sef de cabinet Dimitri Medvedev ca succesor la presedentie. Majoritatea electoratului rus a votat in favoarea lui Medvedev fara sa stie mai nimic despre candidatul porpus de Putin. Conform intelegerilor preliminare, odata ales presedinte, Medvedev l-a numit prompt pe predecesorul sau Putin in functia de prim-ministru. Desi formal devenit „subaltern” al fostului protejat Medvedev, Putin si-a asigurat continuarea dominatiei personale prin transferarea „supravegherii” serviciilor de securitate, a guvernatorilor si primarilor regionali de la presedentie la guvern, prin consolidarea pozitiei de lider necontestat al partidului Rusia Unita si prin retinerea loialistilor personali in guvern si la Kremlin.

Pana acum, nici Putin nici Medvedev nu si-au declarat intentia de a candida la functia de presedinte in 2012. Amandoi au asigurat publicul ca decizia finala va fi luata de comun acord. Analisti, comentatori si observatori din Rusia si din strainatate incearca sa descifreze semnalele emise de cei doi lideri. Unii, mai ales in occident, cred/spera ca s-a creat o rivalitate reala intre „autocratul” Putin si „liberalul”  Medvedev. Majoritatea analistilor sunt convinsi ca rivalitatea aparenta nu este decat o inscenare politica in care cei doi mimeaza o oarecare concurenta intre ei ca sa atraga factiuni electorale diferite si ca sa amageasca strainatatea. De fapt, „concurentii”, afirmand ca ei conduc „impreuna”, fac parte din aceiasi „echipa”, se inteleg perfect si intentioneaza sa mentina actualele structuri de putere. Aparenta falsa de rivalitate, incurajata de silovikii plasati de Putin in structurile puterii, nu este dacat o diversiune prin care se incearca deghizarea unei noi farse electorale in Rusia.

De cand a fost ales presedinte in 2008, Medvedev a criticat economia Rusiei ca este „primitiva”, „periculos dependenta de exporturi de materii prime” si „incapabila sa satisfaca necesitatile populatiei”. Ca presedinte, el a promis ca se va dedica unor masuri de „liberalizare economica, politica si civila”, ca va adera la principiile democratiei si ca va apara drepturile individuale. Deasemenea, el s-a angajat sa combata coruptia rampanta din Rusia „care nu permite modernizarea economiei” si abuzurile de putere ale autoritatilor fata de cetateni. Referindu-se indirect la Putin, Medvedev a atentionat publicul ca monopolizarea puterii de catre o singura persoana „indispensabila” este periculoasa pentru societate. Din nefericire, in decursul celor trei ani in care a fost presedinte, el nu a realizat mai nimic din ce a promis.

Ca sa-si cultiveze imaginea de reformator liberal cu inclinatii pro-occidentale, Medvedev, ca presedinte, a facut declaratii emfatice in favoarea ocrotirii drepturilor individuale, a respectarii legilor si a ingradirii tendintelor represive ale autoritatilor. In acelasi timp, el a amplificat puterea organelor de ordine, a extins mandatul presedintilor de la 4 la 6 ani, a permis reprmari violente impotriva protestatarilor pasnici si a tolerat maltratarea fizica a oponentilor politici. In politica externa, Medvedev s-a prezentat la alegeri in 2008 ca „presedinte razboinic”, si-a asumat cu mandrie responsabilitatea pentru infrangerea Georgiei in razboiul cu Rusia, a facut declaratii belicoase la adresa Ucrainei si a fostului presedinte Victor Iuscenko si s-a confruntat aprig cu Japonia in problema apartenentei Insuleler Kurile. Referindu-se la revolutiile recente din tarile arabe, Medvedev a acuzat „anumite forte” ca se pregatesc sa provoace o situatie similara in Rusia.

Ca presedinte si premier, Vladimir Putin a creat in Rusia ultimilor 11 ani o structura politca centralizata, netransparenta si lipsita de responsabilitate in care coruptia s-a extins de la guvernanti si birocratiile statului la intreaga societate. In octombrie 2010, Medvedev a inaugurat o campanie denumita „Rusia inainte” prin care sa combata coruptia. Succesul campaniei a fost inexistent. Birocratia si justitia ignora si saboteaza legile existente. Pe cand angajatii guvernului declara numai veniturile din salarii, ei si-au cumparat vile in strainatate, conduc automobile scumpe si umilesc cetatenii care nu achita mita solicitata. Serviciile de securitate si politia extrag ilegal „taxe de protectie” de la intreprinderi, de la organizatiile criminale si de la populatie. Coruptia si criminalitatea, prevalente in intreaga societate, denatureaza realtiile personale, viciiaza justitia si compromit legitimitatea autoritatilor.

Putin apreciaza ca „Rusia a progresat constant” si ca tara nu are „probleme majore”. Criza economica din 2009, desi a afectat defavorabil situatia interna, nu a avut nimic in comun cu ceeace se petrece in Rusia. Venita „din afara”, criza a afectat negativ dezvoltarea tarii, dar numai „marginal”. In general, economia Rusiei este „pe drum bun”. Putin admite ca exista coruptie in Rusia. Dar el sustine ca „problema” afecteaza multe alte tari si ca, desi poate ar putea fi combatuta ceva mai viguros in Rusia, „chestiunea” este dificila si „necesita evaluari aditionale”. Ceeace reprezinta un semnal funest ca actele de coruptie si conflictele flagrante de interes sunt perfect tolerabile. Tinerii rusi, in loc sa caute un loc de munca in sectorul privat, prefera sa lucreze la stat. In ultimii zece ani, in timp ce populatia Fereratiei Rusiei a scazut, numarul birocratilor din sectorul public a crescut de la 530.000 la 880.000.

Din fonduri donate de oamenii de afaceri din Rusia, Putin a acumulat o avere personala de zeci de miliarde USD. Organizatia Transparency International a estimat ca oligarhia economica si politica din Rusia colecteaza peste 300 miliarde USD anual, echivalent cu 20% din bugetul statului. In 2010, in clasamentul celor mai corupte state din lume, Rusia a coborat de la locul 146 la 154.

Criminalii responsabili pentru torturarea si asasinarea jurnalistilor „incomozi” si a activistilor civici nu au fost identificati sau trasi la raspundere. De fiecare data, Medvedev a promis ca vinovatii vor fi pedepsiti. In ultimii 11 ani, niciunul dintre asasinii celor 19 jurnalisti omorati nu a fost arestat sau condamnat.

Recent, premierul Putin, dand impresia ca se pregateste sa revina la presedentie, a acordat o avalansa de interviuri si a participat la conferinte de presa. In pregatire pentru campaniile electorale din 2011 si 2012 el a anuntat ca a creat o noua formatiune politica denumita Frontul National al Tuturor Rusilor care include partidul Rusia Unita si anumite organizatii neguvernamentale. Putin a prezentat un „program strategic” pentru Rusia in care isi expune intentiile de a dirija tara in viitor. Pe cand Medvedev a recomandat „modernizare prin liberalizare” Putin ofera „modernizare fara experimentare”. Adresandu-se audientei interne, Putin a promis ca va mari pensiile, va proteja muncitorii si va restabili statutul de mare putere al Rusiei. Programul „socialist-populist” al lui Putin este preferat de majoritatea electoratului rus care este traditional obisnuit sa traiasca intr-un regim paternalistic si sa aibe un lider „forte”. In probleme de politica externa, Putin averizeaza repetitiv publicul ca, de obicei, occidentalii sunt responsabili pentru ticalosiile mari din lume. De exemplu, dupa Putin, interventia recenta a NATO in Libia nu este decat o „cruciada medievala” deplorabila.

In interactiile personale cu massmedia, cu publicul si cu interlocutorii straini, Medvedev se prezinta corect, condescendent si amiabil. Dar nimeni nu crede ca Medvedev este un politician independent. In prelegeri publice, Putin apare increzut, belicos si necrutator. Dar prestatiile lui nu mai impresioneaza electoratul rus. O parte importanta din clasa mijlocie si din populatia urbana s-a cam saturat de capitalismul de cumetrie creat de Putin. Degradarea legitimitatii proprii nu ii permite lui Putin sa astepte cu rabdare un al doilea termen de presedinte pentru Medvedev. Temandu-se ca daca renunta la putere, ar putea avea soarta fostului presedinte egiptean Hosni Mubarak, Putin se simte obligat sa redevina oficial lider suprem in Rusia. Medvedev nu are sustinere electorala. Ca in 2008, Partidul Rusia Unita ar accepta candidatura lui Medvedev la presedentie numai daca ar fi ordonata de Putin.

Cel mai probabil scenariu este ca Putin va candida la presedentie in 2012. Crearea Frontului National al Tuturor Rusilor sugereaza ca Medvedev nu are sanse sa devina contracandidat al lui Putin in alegerile din 2012. Ca in vremea sovietica, regimul autoritarist de la Moscova aspira sa creeze o enonomie dinamica si vibranta fara sa renunte la monopolul puterii politice. Conflictul dintre necesitatea de modernizare a economiei si aspiratiile elitelor de a retine controlul politic creaza tensiuni destabilizante in conducerea Rusiei. Elita politica va prefera sa retina controlul politic fara sa reformeze economia.  Daca Putin redevine „tar” la Kremlin in 2012 si completeaza inca doua mandate de 6 ani, in 2024 el va fi lider nedisputat al Rusiei timp de 20 de ani. O asemenea longevitate a unui regim corupt, clientelar si represiv probabil va duce la stagnare economica, degradare morala si nihilism social. Ca pe vremea lui Leonid Brejnev.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.73.22