Delia Grigore demontează termenul „țigan”Revista ACUM a lansat recent un sondaj de opinie care a arătat că în raport de peste 10 la 1 cititorii preferă termenul de „țigan” celui de „rom”. Una dintre personalitățile de frunte ale comunității Roma din România, lector universitar dr. Delia Grigore explică de ce de această dată majoritatea se află în eroare.
In limba rromani, cuvantul „tigan” nu exista. Termenul nu are nici o legatura cu autoidentificarea in limba rromani a etniei rromilor, ci este un cuvant profund peiorativ folosit de alteritate/nerromi pentru a insulta rromii. Termenul gresit si nestiintific de „tigan” este, din pacate, uneori asumat de catre unii rromi, in special de catre cei care nu vorbesc limba rromani, din necunoastere, dar si de catre unii rromi care vorbesc limba rromani, ca forma de „captatio benevolentiae”, pentru a multumi interlocutorul nerrom.
Termenul de „tigan” provine din limba greaca medie, din „athinganos / athinganoy”, semnificatiile cuvantului fiind urmatoarele: „pagan”, „eretic”, „de neatins” sau „impur”. Cuvantul este atestat pentru prima data in anul 1068, in scrierea unui calugar: acesta spunea ca athinganos sunt un grup de eretici, nomazi, cititori in stele si vrajitori si ii sfatuia pe crestini sa se fereasca de acestia. “Cea dintai referire privind prezenta rromilor in Constantinopol vine, cel mai probabil, din textul hagiografic georgian: Viata Sfântului Gheorghe Ancoritul, scris la Manastirea Iberon de pe Muntele Athos, in jurul anului 1068.” Imparatul Constantin Monomachus, in anul 1050, bolnav fiind de ciuma, „a invocat ajutorul poporului samaritean, descendenti ai lui Simon Magicianul, numiti athingani, notorii pentru preziceri si vrajitorii, cu rugamintea de a distruge, prin vrajitorie, animalele salbatice din Parcul Philopation, banuite a fi vinovate de imbolnavirea sa”.
In Tarile Romane, inca de la prima atestare a rromilor, din 1385, semnalata tot in documentele unei manastiri, Vodita, termenul „atigan”, care a devenit mai tarziu „tigan”, desemna o stare sociala, aceea de rob, nicidecum etnia. In documentele de cancelarie domneasca autohtona, abia in anul 1385 (6894) se pomeneste despre rromi, intr-un act de danie catre Manastirea Vodita (Tara Romaneasca), intarire si recunoastere, din partea domnitorului Dan-Voda, fratele mai mare al domnitorului Mircea cel Batran si fiul lui Radu Voda, a daniei „de 40 salase de atigani” facute manastirii mentionate de catre unchiul sau, Vladislav Voievod.
Tigan – termen pejorativ
Se contureaza astfel doua sensuri ale cuvantului „tigan”: mai intai erezie si apoi statut social aflat in afara sistemului ierarhic al societatii. Cuvintele „rob” si „sclav” apar mai tarziu in limba româna, asadar, in limba româna veche, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era „tigan”. Robul/tiganul nu facea parte din structura sociala, nu era considerat ca apartinand speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Rromii s-au aflat in stare de robie pentru mai bine de jumatate de mileniu (aprox. 1385-1856).
Mai tarziu, cuvantul „tigan” a pastrat, in mentalul colectiv românesc si in limba româna, un sens profund peiorativ: in proverbe – „Nici tiganul nu-i ca omul, nici rachita nu-i ca pomul”, „S-a inecat ca tiganul la mal”, „A ajuns tiganul imparat si pe tata-sau l-a spanzurat”, „Tiganul e tigan si-n ziua de Paste” -, in expresii curente – „Nu te tigani!”, inclusiv in dictionarele explicative ale limbii române: „epitet dat unei persoane cu apucaturi rele”, „care are maniere urate; care se tocmeste mult; calic, zgarcit”. (DEX, editia a II-a, 1998).
„Rrom” este un cuvant vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a rromilor, asadar acesta este termenul corect stiintific. Dupa cea mai bine documentata ipoteza , termenul provine din cuvantul prakrit „dom” (cu d celebralizat), care insemna „om” si se referea, pe de-o parte, la imigrantii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat si au realizat casatorii mixte in Persia, formandu-se ca popor acolo si pornind apoi spre Europa, iar, pe de alta parte, la un subgrup etnic din India, care exista si astazi. Evolutia fonetica fireasca a condus la transformarea cuvantului „dom”, cu „d” celebralizat, in cuvantul „rrom”, cu „r” nazalizat, motiv pentru care, in limba rromani, scrierea corecta a cuvantului „rrom” este cu dublu „r”, pentru a sublinia pronuntia nazalizata a termenului. In limba româna insa, cuvantul „rom” se scrie cu un singur „r”, avand in vedere ca nu este pronuntat nazalizat, ci ca oricare alt „r”.
Delia Grigore predă etnologie rroma la Universitatea Bucureşti – Secţia Romani din cadrul Catedrei de Limbi şi Literaturi Orientale; a publicat cărţi şi studii de antropologie culturală romă; conduce organizaţia ‘Amare Romentza’ – ‘Cu rromii noştri’
Dragă Mihai,
Nu crezi că asta ar trebuie să explice românii înșiși? La urma urmei chiar și oameni care semnează articole în această publicație refuză să renunțe la termenul „țigani”…
Apreciez in mod pozitiv explicatia termenului athinganos.
Totusi, nu am primit impresia ca acest articol adreseaza in mod direct sau in mod complet explicatia referitoare la faptul ca majoritatea romanilor pronunta „tigani” in loc de „rromi” sau „romi”.
Da, Petrica, cred ca ar trebui sa explice si romani si romi – cat mai multi, cu atat mai bine – de ce se perpetueaza denumirea de tigan.
Personal, nu stiam inainte de citirea acestui articol ca termenul tigan este ceva peiorativ.
Si l-am folosit din plin inainte, stiind ca si in alte limbi exista termeni asemanatori, precum zingaro, gipsy, gitane si crezandu-l international.
Ar insemna ca nu doar romani si romi ar trebui sa explice, dar si italieni, francezi, britanici, etc. toate neamurile.
Bine documentat, elegant explicat şi corect.
Problema care rămîne de rezolvat este introducerea la toate gradele de învăţămînt a termenului rrom şi mai ales explicaţiile la fiecare nivel de vîrstă a terminologiei „ţigan”.
Problema majoră este ridicarea nivelului rromilor, nu numai cel de trai ci şi cel cultural.
N-ar fi, nicidecum, vorba de vreo obstinaţie personală în a-i numi romi, rromi sau ţigani şi nici de atribuirea unui sens peiorativ apelaţiei. În bibliografia consultată sumar, termenul de ţigan este utilizat în mod curent şi lipsit de intenţii defăimătoare.
Un particularism la care mulţi dintre concetăţenii noştri, din această etnie, ţin. Nu văd cu s-ar putea înlocui, fără dificultate, adjectivul „ţigănesc”(care aparţine ţiganilor) şi nici adverbul „ţigăneşte”.
Îmi îngădui evocarea unui poet, aş putea spune, celebru în Istoria literaturii române care a dedicat ţiganilor, deja în 1800, un poem etnologic, probabil inegalabil, unde autorul parvine la efecte eroi-comice graţie unui impresionant exces de documentaţie.
Citate din Wikipendia:
„Ioan Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara – d. 24 august 1820, Liov) a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric şi jurist român, reprezentant de seamă al Şcolii Ardelene
Autorul singurei epopei în limba română, „poemationul eroi-comic” Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor, ediţie definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic „Ţiganiada”) tratează un subiect alegoric cu tendinţe satirice antifeudale şi anticlericale. Un alt poem satiric (Trei viteji), rămas neterminat, valorifică motive din „Don Quijote” de Cervantes.”
Nu de mult mi-a căzut în mână un CD înregistrat, odinioară, de Maria Tănase. Dacă n-aţi ascultat încă „Un ţigan avea o casă”, vi-l recomand din inimă.
Să înțeleg, domnule Ionesco, că pledoaria doamnei Grigore a fost zadarnică?
Vreau totuși să vă reamintesc că nu suntem în secolele XVIII – XIX când scria Budai-Deleanu și nu suntem nici măcar în 1989, pe vremea odiosului.
Dacă e așa, de ce nu mai spunem „jidan” și spunem „evreu” (asta în public, că în privat mulți dintre noi continuă să folosească primul apelativ)?
Nu, d-le Clej, nici o pledoarie nu-i de prisos şi, mai ales, cea în speţă. Toate opiniile pot pretinde la respectabilitate când nu sunt tendenţioase.
Să am iertare, dar paralela d-voastră cu apelativul „judan”, o găsesc întrucâtva excesivă.
Cei care utilizează încă termenul, sunt victimele spectrului rasisto-religios, insuflat de iraţionalitatea altor vremuri cu care nimeni nu se poate făli în zilele noastre. Am sentimentul că abordăm delicatul subiect în stări de spirit diferite.
Când se va înţelege că fundamentele noastre spirituale ne sunt comune, conotaţia peiorativă a termenului de care vorbiţi, îşi va pierde orice semnificaţie.
Să lăsăm, aşadar, timp timpului care va permite decantarea istoriei.
Domnule Ionesco,
Scuzați-mi directețea anglo-saxonă: să înțeleg că nu acceptați aserțiunea doamnei Grigore că termen „țigan” e pejorativ?
Iertati-ma ca intervin si eu, dar vreau sa punctez o situatie: a tiganilor muzicieni. In meseria mea am avut de mica (adica din clasa I a liceului de muzica) si pana in prezent, multi colegi tigani. Le spun si le voi spune asa fara nici cea mai mica intentie de a-i jigni, deoarece ei insisi se prezinta asa. Ba chiar sunt si mandrii, muzicienii tigani, sa afirme ca provin din aceasta etnie, care, in meseria noastra, nu-i coboara cu nimic, din contra.
Am si elevi provenind din familii de rromi. Unii parinti vin la inceput la mine si se prezinta :”stiti, noi suntem tigani” desi la unii nu s-ar vedea dupa tenul alb, parul blond, sau ochii verzi. Dar sunt. Deci e clar ca e chiar o mandrie pentru unii, iar faptul ca mi-o spun asa, direct, ma face sa cred ca vor intr-un fel sa ma asigure ca viitorul meu elev, copilul lor, are sanse mai mari sa faca aceasta meserie. Deci sa am incredere. Alti parinti de copii rromi imi spun:”nu-l mai las doamna pe strazi cu tiganii, va rog sa-l pregatiti sa faca si el o scoala, o meserie”. Poate in cazul asta termenul „tigan”, auzit in gura cuiva de aceeasi etnie, mi s-a parut oarecum peiorativ, dar nu am insistat pe ideea asta. Am preferat sa consider doar ca e amuzant.
Intre copiii mei, elevi, romani sau rromi, nu am facut niciodata diferente, si cu bucurie pot sa spun ca am constatat ca ei nici macar nu percep ca ar fi vreo diferenta. Pentru ca de fapt nu e.
Imi aduc aminte acum si o intamplare cu un elev rrom la care am tinut mult, si care a reusit in niste conditii foarte grele sa-si depaseasca conditia, pe propriile lui forte.
Era in clasa a 8-a si ai lui (o familie formata din parinti si inca doi frati) se hotarasera sa plece in Spania sa munceasca cu carca pentru bani. Saptamani in sir ne-am sfatuit noi doi ce sa faca el. Stia ca daca pleaca in Spania va trebui sa renunte la muzica si sa se apuce de o munca cu mult mai grea. Ai lui nu l-ar fi tinut in scoli scumpe in niciun caz. Era oarecum disperat ca nu stia ce sa faca. Sa „renunte” la ai lui, sau la muzica (copilul avea o ureche muzicala iesita din comun si studia cu pasiune-in afara de asta avea si un bun-simt aparte). Credeti-ma ca nici eu nu stiam ce sa-i spun. Muzicianul din mine inclina sa-i spuna sa ramana aici, psiho-pedagogul sa plece langa familie. Pana la urma am riscat si i-am spus sa ramana. Singur. Asigurandu-l ca il voi sprijini cel putin moral sau cu sfaturi…Ai lui au acceptat si ii trimiteau periodic bani.
Si acum ma felicit ca am facut asta, pentru ca baiatul a facut meserie din muzica si acum e student.
Parintii lui, dupa vreo 2 ani, s-au intors. Nu au reusit sa se acomodeze acolo. Insa fratii lui au pierdut doi ani de scoala. Lui, cei doi ani lipsa, i-ar fi fost fatali. O pauza de doi ani in studiu, la varsta aia, nu se poate recupera.
Eu am folosit si in ceea ce am mai scris pe aici sau in alte parti termenul tigan, atunci cand m-am referit la cineva de aceasta etnie, dar era intr-un context in care pomeneam tot de muzicieni.
As vrea sa va intreb ce parere aveti de aceasta situatie: in care cei care apartin acestei etnii, pentru ca sunt bine vazuti sau cel putin la fel de bine ca si romanii sau orice natie practicand o anumita meserie, reusind de multe ori chiar sa exceleze, nu se impiedica de termenii de rrom sau tigan, din contra, prefera sa-si spuna tigani.
Doamnă Topcsov,
Muzicienii nu constituie o excepţie, ca de altfel nici o altă profesie. Un apelativ devine depreciativ în funcţie de circumstanţe. Comportamentul generalizat al unei etnii, de pildă, permite o judecată de valoare, atât laudativă cât şi peiorativă. Perpetuarea anumitor metehne, creează o reputaţia durabilă, pecetluindu-i uneori şi pe nedrept şi pe cei ce n-o merită.
Când ardelenii vorbesc de regăţeni, n-o fac întotdeauna în chip elogios…
Găgăuţ, este apelativul onorabil al unei populaţii din sudul Basarabiei,Guman, neavând nici un raport cu expresia de găgăuţ (stupid), intrată în limbajul comun.
Insistenţele dvs., în legătură cu tânărul muzician, au fost mai mult decât meritorii.
Este bine ştiut faptul că limbajul trădează anumite trăsături de caracter sau anumite stări de spirit momentane, care impun o cât mai mare vigilenţă.
Aș vrea să-l corectez pe domnul Ionesco: denumirea etniei este „găgăuz” și nu „găgăuț” – termen insultător folosit de români, complet abandonat după 1990 – pentru care în regiunea găgăuză a rămas un puternic sentiment de românofobie.
Oricine călătorește pe acele meleaguri îl poate constata.
Problema centrala pana la urma consta in „transformarea poreclei in renume”, cum spunea V.Alexandri.
In SUA pe de o parte African-Americanii refuza orice aluzie la culoarea pielii, pe de alta parte ei au acele „Negro Colleges” cu care se mandresc.
Se considera total nepotrivit ca un „caucasian”, adica „alb”, sa se adreseze unui African-American cu alt termen. Dar ei intre ei, se adreseaza unul altuia cu orice apelativ „interzis”.
Denumirea de tigan nu are numai conotatii negative. „Muschi tiganesc” era numele unui produs care ma facea sa salivez sub raposatul, ca nu se gasea pe piata.
„Banca tiganeasca de asemenea era un sistem de imprumut reciproc in care nimeni nu pierdea nimic.
Pot sa presupun ca in viitor ar putea exista si o „Banca Tiganeasca” unde se vor aglomera toti sa-si faca conturi.
Cred ca atitudinea corecta ar fi ca romanii in general sa respecte termenul rrom, in timp ce rromii sa-si aleaga apelativul care le place.
Uneori minoritatile ele insele isi pun cele mai derogatorii porecle ca sa le toceasca sensul.
E cazul cuvintelor gay si queer in America, cuvinte ce aveau la inceput o incarcatura emotionala foarte marcata, dar care sunt folosite azi in mod curent.
Termenul de „rom” sau „rrom” adresat tiganilor e un termen pe care nu-l voi accepta niciodata. Poate ca in trecut, acum citeva sute de ani, „tigan” a fost considerat ca o insulta, dar eu l-am perceput mereu ca nume de etnie. Consider „rom/rrom” ca aproape o insulta prin asemanarea cu denumirea de roman. Daca se doreste integrarea tiganilor in cadrul populatiei majoritare sa se faca prin educatie, nu prin furt de denumire.
„In limba rromani, cuvantul “tigan” nu exista.”
– Stimata doamna Delia Grigore, nici in limba romana cuvantul „rom” nu exista cu sensul pe care il acorda tiganii. In limba romana „rom” este denumirea unei bauturi alcoolice! Nu vad cu ce drept isi permit tiganii sa exileze cuvantul „tigan” din limba romana si in locul lui sa introduca pe furis un cuvant („rom”) care creaza o confuzie ce aduce grave prejudicii tuturor romanilor, datorita comportamentului si mentalitatii ce caracterizeaza majoritatea tiganilor!
Cred ca dumneavoastra, reprezentantii cei mai educati ai tiganilor, aveti o obligatie si o datorie de onoare fata de etnia careia ii apartineti, pentru a o ajuta sa se ridice din conditia umila in care se afla astazi. Daca va imaginati ca sensul cuvantului „tigan” este peiorativ, va inselati… Toti romanii stiu ca Johny Raducanu este tigan (chiar dumnealui insusi a recunoscut aceasta fara sa se rusineze si niciodata nu a avut pretentia sa i se spuna „rom”) – dar faptul ca este tigan nu inseamna ca sentimentele de stima si respect ale romanilor fata de Johny Raducanu au fost alterate in vreun fel!
George,romanii si-au luat aceasta denumire dupa latinitatea lor,nu? Rromii si-au luat
aceasta denumire dupa limba pe care o vorbesc(romanes). Crezi ca rromi nu au acest drept?
Nu voi ar trebui sa fiti ingrijorati pentru denumirea de romi,ci italienii ar trebui sa fie
ingrijorati. Romanii sunt cetateni Romei,un oras din Italia. E desteapta Scoala Ardeleana,nu?
Scoala Ardeleana a petrecut o litera intr-alta („u” in „o”),iar apoi a inceput delirul.
Rumîni si nu romani,da?!
Legislatia Romaniei incalca normele Europene: Dreptul la propria indentitate,consacreaza
si dreptul la auto-definire.
Cititi Constitutia Romaniei care spune:Locuitorii unei tari se numesc dupa cum se numeste
tara,republica (criteriul teritorial). Apoi,se divizeaza dupa criteriul ETNIC (etno-cultural).
Ce nu intelegeti? Cuvintul”tigan” in dex il defineste ca o persoana cu apacaturi rele.
Cu alte cuvinte: Viitorii copii de etnie tigan se vor naste din start cu acest statut
de INFRACTOR. V-ar place sa vi se puna aceasta esticheta copiilor dvs?
Cred ca sunt putini ce care nu au fost crescuti sub imperiul acestei amenintari:”Daca nu
esti cuminte de dau la tigani!” sau un vers dintrun cantecel care spune cam asa:”un pahar
cu apa rece toti tiganii sa se inece”.
Sanatate!