Pentru a intelege miscarea Hezbollah este important sa incepem cu inceputul: APROAPE TOTI arabii musulmani s-au opus crearii statului Israel. De asemenea, nu toti musulmanii sprijina crearea unui stat Palestinian independent si nu toti recunosc palestinienii ca popor distinct. Iar acest lucru nu este luat in considerare de foarte multe ori.
Cind a fost creat statul Israel in lumea araba au aparut trei puncte de vedere:
Primul era acela ca Israelul face parte (sub mandatul britanic de dupa WW I) dintr-o entitate care se intindea de la Mediterana pina la riul Iordan si din Sinai pina in nord la Muntele Hermon. Iar dupa 1948, Malul de Vest devenise parte a Iordaniei, cealalta parte a mandatului ONU.
Al doilea statua ideea ca a existat o singura provincie a Imperiului otoman – Siria – care cuprindea teritoriul de azi al Israelului, Iordaniei, Libanului si Siriei. Ca urmare, toate aceste teritorii sunt parti legitime ale fostei provincii. Evident, acesta era punctul de vedere al Damascului, care se vedea continuatoarea acelei provincii divizata de Anglia si Franta dupa WW I.
Al treilea apartinea lui Gamal Abder Nasser: o singura natiune araba (United Arab Republic) socialista, seculara, in rindul statelor moderne.
Toate aceste viziuni respingeau din start existenta statului Israel.
Dupa 1967, Yasser Arafat a venit cu viziunea proprie in care statul independent Palestina trebuia extins peste actualul teritoriu israelian, incluzind in final si Iordania.
Dupa Revolutia din Iran, a aparut si a cincea varianta, cea care propavaduia in lumea islamica instaurarea unor guvernari dupa precepte religioase. In conceptia lui Khomeini, problema principala era existenta natiunilor-state musulmane si modul de rezolvare era printr-un regim Islamic trans-national – Califatul – care ar fi readus puterea lumii islamice.
Hezbollah s-a infiintat ca un grup inspirat din revolutia iraniana dar este apropiat de Siria, un partener secular de factura nasserita. Sa nu uitam ca Siria a intervenit in razboiul civil din Liban de partea militiilor crestine. Haffez Assad nu-l putea suferi pe Arafat care insista pe ideea unui stat palestinian. Iranul era de asemenea opus PLO datorita orientarii seculare/socialiste.
Desi exista contradictii ideologice majore intre „mentori” ei au si parti comune: sunt opuse sunnitilor. Cele trei interese majore ale Siriei si Iranului gravate in ideologia Hezbollah sunt urmatoarele:
– Opozitia fata de existenta statului Israel
– O pozitie ambigua fata de un stat palestinian independent
– Ostilitate fata de Statele Unite pentru sprijinirea Israelului si a lui Yasser Arafat.
Diferentele ideologice dintre Siria seculara si Iranul fundamentalist au fost tacit aminate de Hezbollah pentru a trata cele trei «linii directoare» mai sus-mentionate.
Actiunile Hezbollah au fost determinate de citeva situatii noi aparute in realitatea Orientului Mijlociu. Prima a fost retragerea Siriei din Liban sub presiunea Statelor Unite ceea ce a dus la subminarea unei intelegeri mutuale dintre Siria si Israel. Practic, Israelul s-a retras din Liban in 2000 lasindu-l Siriei in schimbul controlului acesteia asupra Hezbollah. Cind Siria a fost data afara din Liban anul trecut, interesul sau in a controla Hezbollah a disparut. Siria, de fapt, dorea sa arate lumii intregi ce se va intimpla in Liban fara prezenta trupelor sale. Adica, haosul actual!
Al doilea a insemnat castigarea alegerilor din teritoriile palestiniene de catre Hamas, rezultind intr-o volatilitate masiva in lumea politica palestiniana. Miscarea Fatah – de factura nasserita – era clar in declin iar miscarea Hamas – sunnita/religioasa – in ascensiune. Amindoua insa acceptau ideea unui stat Palestinian independent si din acest motiv, niciuna dintre miscari nu ofereau vreun interes Siriei si Iranului. Hezbollah parea condus de afaceristi in Beyrut decit de o organizatie revolutionara, de aceea trebuia sa-si demonstreze credibilitatea in urmarirea telului de a distruge Israelul chiar daca era ambigua natura regimului ce ar urma. Era imperios necesar pentru Hezbollah SA ACTIONEZE.
Al treilea eveniment a fost accentuarea faliei dintre Sunni si Shi’ai. Tensiuni evidente nu doar in Irak dar si in Afghanistan si Pakistan dau aproape impresia unui razboi civil transnational. Iranul se pozitioneaza astfel incit sa preia de la Al Qaeda stindardul fortei revolutionare in lumea islamica si astfel sa conteste statutul Arabiei Saudite de centru de gravitatie al Islamismului. Iar Israelul a fost dintotdeauna un argument fierbinte in zona. In plus, Iranul doreste cit mai multe atu-uri in mina atunci cind trateaza cu Statele Unite in Irak, iar un nou front in Liban, cu un Israel angajat intr-un razboi de uzura ar fi exact pe placul sau.
Hezbollah, desi este sprijinit de Siria si Iran, nu e o simpla unealta a acestora. Interesele Iranului si Siriei nu coincid intotdeauna. Si nici nu se suprapun tot timpul cu ale Hezbollah.
Hezbollah are interese de afaceri (legale si ilegale) in toata lumea, are interese pe scena politica libaneza si palestiniana. Fiind un client sirian, organizatia priveste regiunea ca un intreg. Fiind si un client al Iranului, Hezbollah vrea sa creeze un stat teocratic in zona. Iar ca o organizatie in sine, trebuie sa isi poarte de grija.
Hezbollah a ales razboiul cu Israel pentru a se erija intr-un actor eficace in regiune si in lumea islamica. Nu si-a inchipuit nici un moment ca va cistiga razoiul dar si-a propus SA SUPRAVIETUIASCA. Iar daca lupta si supravietuieste, va avea asigurat un loc la masa tratativelor din Liban si Palestina, mentinindu-si patronajul Siriei si Iranului
Hezbollah s-a pregatit demult pentru acest razboi, primind armament si pregatire. Si-a construit fortificatii in sudul Libanului si Valea Bekaa si a studiat experienta US in Irak. In opinia analistilor Centrului de Studii Strategice STRATFOR, Hezbollah si-a propus 3 scopuri in acest razboi:
1. Sa demonstreze cea mai eficace lupta defensiva a unei armate arabe impotriva Israelului, astfel depasind «performanta» Egiptului si Siriei din 1973.
2. Sa provoace distrugeri directe si substantiale Israelului folosind arme conventionale pentru a demonstra limitele fortelor israeliene.
3. Sa atraga Israelul intr-o invazie in Liban si apoi, dupa o rezistenta scurta, sa schimbe tactica intr-una de insurgenta dupa modelul sunnit din Irak.
Astfel, blocul americano-israelian ar fi angajat pe doua fronturi simultan, ceea ce ar plasa Iordania intr-o pozitie foarte dificila si ar putea radicaliza Siria – care este prea seculara ca sa fie considerata radicala in acest context. Rezultatul concret ar fi ca Hezbollah va deveni actorul principal arab si islamic in lumea Levantului.
Strategia Israelului este de a distruge infrastructura Hezbollah dar nu de a ocupa vreun teritoriu. Cu alte cuvinte, incursiuni scurte, distrugerea focarelor inamice si retragere imediata. Scopul Hezbollah este de a creea probleme militare Israelului astfel incit acesta sa fie fortat sa-si mentina prezenta acolo pe perioade cit mai lungi. Aceasta va determina rezultatul razboiului. Hezbollah va incerca sa forteze Israelul sa nu se retraga. Din punctul de vedere al Hezbollah razboiul va cuprinde trei etape:
1. Atacuri continue cu rachete pentru a forta riposta israeliana
2. O etapa extinsa de lupte conventionale pentru a provoca cit mai multe pierderi
3. Abandonarea luptelor conventionale si trecerea la un regim de insurgenta (pregatita din vreme) dupa modelul irakian.
Desi acest razboi va costa scump Hezbollah, daca nu actionau acum vechea garda ar fi fost data la o parte de lupii cei tineri. In plus, Siria a dorit acest conflict ca si Iranul. Teheranul nu risca nimic iar Damascul risca foarte putin din moment ce Jerusalimul este ingrijorat de urmarile unei succesiuni a regimului Assad.
Nasrallah si ceilalti lideri sunt probabil foarte multumiti din moment ce nici o alta miscare sau entitate araba nu a atacat Israelul de o buna perioada de timp. Lansind atacuri tocmai in Haifa, Hezbollah si-a obtinut deja un statut urmarit timp de o generatie, acela de a fi cea mai eficace forta anti-israeliana. Fatah si Hamas par acum marginalizate in batalia contra Israelului. Cele doua miscari palestiniene nu au nici o incredere in Hezbollah (de fapt nu se simpatizeaza de loc)!
Misiunea Israelului este de a distruge Hezbollah cit mai repede. Esenta acestui razboi sta in scopul Hezbollah de a supravietui si a produce cit mai multe distrugeri Israelului pe o perioada cit mai lunga.
Sursa :
STRATFOR – Special Geopolitical Report (July 22, 2006)
Israelul va actiona in Liban impotriva Gruparii Hezballah atita timp cit va avea sustinere diplomatica din partea USA, si asta inidferent de rezultat. E adevarat ca Israelul doreste dezarmarea Gruparii Hezballah si desfasurarea armatei Libaneze de-a lungul granitei comune. Dar mai mult ca sigur ca numai al doilea obiectiv se va realiza.
Nu trebuie sa uitam ca Hezballah face parte din Cabinetul Libanez, si are 18% din locurile Parlamentului Libanez. In plus, de multi libanezi este considerata „eliberatoarea Libanului”; Hezballah a cistigat in 2000, razboiul propagandistic privind retragerea Israelului pe granita internationala.
In context mondial, relatiile marilor puteri cu lumea araba va pune in curind in cumpana relatiile cu Israelul; deci pina la sfirsitul lui iulie se vor definitiva opiniile UE, ONU, USA, Marea Britanie: pe de o parte Conferinta de la Roma care va avea loc in zilele urmatoare, pe de alta parte intilnirea Bush- Blair de pe 28 iulie.
Parere personala:
In final se va ajunge la un compromis; Gruparea Hezballah nu se va lasa dezarmata, dar va accepta incetarea ostilitatilor fata de Israel pentru o perioada limitata de citiva ani.
Israelul va accapta oprirea atacurilor impotriva conducatorilor teroristi aflati in Gaza si West Bank.
Hamasul si toate gruparile teroriste din Gaza si West Bank vor accepta incetarea atacurilor sinucigase pe teritoriul Israelului pe aceeasi perioada cu Hezballah.
Se va ajunge la schimb de militari israelieni contra detinuti aflati in inchisorile israeliene, in parte sub egida Guvernului Libanez, in parte sub egida Presedintelui PLO.
Se vor relua discutiile de formare a Statului Palestinean.
Reusita unei situatii de liniste durabila in zona, depinde in mare masura de UE si ONU; impunerea in relatiile bilaterale fata de tarile arabe a recunoasterii Israelului ca Stat Independent, existent.
Concluzia articolului nu e corecta. Israelul nu doreste distrugerea nimanui. Israelul isi cheama de peste 40 de ani vecinii la pace . Din pacate extremismul islamic nu este interesat in aranjamente pasnice. Terorismul e subventionat, intretinut militar si financiar de Siria si Iran. Al treilea razboi mondial a inceput, e vorba de ciocnirea intre doua civilizatii, intre progres si medievalism fanatic.
Adrian G – Israel
Adrian,
Cred ca articolul traseaza clar niste coordonate MILITARE ale acestui conflict. Daca suntem cu totii de acord ca Israelul a cautat pacea cu vecinii – si ne referim la vecini ca niste STATE – nu acelasi lucru il putem spune despre Hezbollah care este o organizatie sub-statala, organizata in mod EXPRES sa actioneze la acest nivel, in afara legilor internationale, Conventiei de la Geneva si oricaror reguli de bun simt.
Nu cred ca este absurd sa consideram ca, din moment ce Hezbollah a fost infiintat cu scopul de a distruge statul evreu, nu prea exista loc de intors iar anihilarea militara (sau cel putin interzicerea accesului in zona) este o optiune viabila. Dvs. vedeti posibile negocieri directe intre Israel si Hezbollah? Adica intre un stat suveran si democratic si o …ce? O masa amorfa de militanti care se insinueaza ziua in mijlocul civililor, vind marfa la buticul lor si in pauza de masa, merg in spate la magazie si mai slobozesc o jerba de Katyuse?
Imi permit totusi sa observ ca, pina acum, varianta unui raspuns militar dur din partea IDF nu a adus rezultatul scontat. Chiar daca Hezbollah continua sa arunce 100 de rachete pe zi inca o luna de aici incolo, impactul mediatic negativ creat de distrugerile din Liban (oricit de justificate ni se par) nu va fi depasit nici pe departe
Incet-incet, ajung la concluzia ca metodele de contracarare a Hezbollah-ului vor trebui regindite din temelii. E o vorba din batrini – „cui pe cui se scoate” – deci, intrezaresc ca viitoare optiune un razboi purtat de Israel in termeni oarecum similari celui purtat de gherile, in care bombele ghidate prin GPS si tancurile Merkava n-au ce cauta!
Din moment ce aceasta grupare shiita, Hezbollah, face parte din Parlamentul si Cabinetul Libanului, gruparea nu mai [poate] fi tratata numai ca grupare terorista.
Diplomatia mondiala trebuie sa hotarasca daca Liban este un stat democrat, sau un stat cu tendinte teroriste, si in functie de aceasta sa se caute o solutie.
Acelasi lucru trebuie formulat si in legatura cu actualul guvern Hamas din Gaza & West Bank.
George as vrea sa ai dreptate in profetii. Din pacate realitatea depaseste orice imaginatie. Let’s wait.
Adrian
Dupa cum sti si tu, nu poti fi profet in tara ta. Cu toate acestea, cred ca Consiliul de Securitate al ONU, va aproba in primul rind incetarea focului concomitent cu trimiterea de trupe internationale, incluzind armata libaneza, pe teritoriul de 2 km. de la granita Libano-Israeliana. Si asta cu toate ca Hezballah se va opune in urma bombardarii localitatii Qana. Apoi se va ajunge la schimb de prizonieri, iar numai dupa aceea se va ajunge la un compromis cu Hezballah. Mai mult ca sigur ca se va ajunge in Liban la un consens national, in care „falanga shiita -Hezballah” va fi integrata in armata libaneza.
Apoi Comunitatea Mondiala se va lamenta cum sa declare Statul Libanez. Trist, dar adevarat.
Tot ce dezbateti in articol pleaca de la ipoteza „daca intelegeti…”. Dar felul in care puneti problema relationarii in timp si in spatiu intre multiplele coordonate ale momentului si populatia acestor teritorii in vesnic litigiu, a gruparilor mai mult sau mai putin inarmate pe fata sau in secret, dovedeste o proprie neitelegere de catre semnatar a adversitatilor, neintelegerilor, pretentiilor si idealurilor celor aflati intr-o continua revendicare de teritorii, de istorie, de credinta, de edificii, de presupuse valori de suprafata sau de sub ea, de victorii si infrangeri, de locuri sfinte ce stau chezasie credintei unora sau celorlalti, de o multitudine de alti factori de care „inteleptii” nostri habar nu au, pe cand „inteleptii” lor le considera indispensabile. Deci conditionarea de la inceputul articolului („daca intelegeti”) este iluzorie si bombastica, facandu-ne pe noi, cei ce nu-i dam dreptate, niste „neintelegatori” nepriceputi in istoria popoarelor ce nici azi nu se inteleg.
D-le Tomus,
Articolul este un extras dintr-un raport intitulat „Special Geopolitical Report” al Institutului de Studii Strategice STRATFOR din US (citat la sfarsitul articolului).
Desigur, este opinia dvs. – pe care o publicam ca atare – sa considerati ca autorii respectivi dovedesc neintelegere si superficialitate fata de problema respectiva.
Ramin la parerea ca articolul nu pleaca de la nici o premisa si nici nu priveste posibilii cititori de sus in incercarea de a arunca o privire obiectiva asupra conflictului de acum un an jumate.