M-am minunat, desi nu prea mult, de fuga lui Hayssam. De fapt nici nu era primul infractor care o intinde peste granitele noastre libere. Telefonez la Bucuresti si intreb un amic, ce parere are despre acest caz. Imi raspunde: “He, he, he, mai baiatule, pai e normal ca s-a carat. La banii lui…”
In replica ii raspund ca securitatea romana a fost intotdeauna vigilenta si stia mereu inainte de ’89 cine si ce face, iar de curand a salvat trei ziaristi romani din mainile teroristilor arabi. Presedintele, cel putin, ii lauda si este mandru de ei. Si acum nu au fost in stare sa supravegheze un singur arab si ala aflat in Romania? Amicul rade de naivitatea mea si imi spune: “Tu nu intelegi ca aici este vorba numai de bani? Numai fraierii care n-au furat destul, raman in tara, cand dau de dracu’. Pot sa-ti fac o lista intreaga cu cei care s-au uschit cu buzunarele pline.” E un tip cam cinic, dar pe undeva are si el dreptate.
Personal, incep sa-mi inchipui Romania ca o tabla de sah pe care fosta securitate si fostii peceristi joaca o partida tare impotriva romanilor.
Prima mutare a fost, cand Iliescu care juca cu rosiile (securistii din jurul lui jucau cu albastrele), s-a intitulat seful Romaniei si a spus ca nu il doreste pe Rege pentru ca ar aduce mosierii in tara. Apoi si-a creat proprii baroni locali. Populatia a saracit. Apoi a inceput marea privatizare. La inaintare au fost trimisi caii care, dupa cum se stie, pot sari peste celelalte piese si mai ales peste legi. Oamenii au saracit si mai mult, dar caii s-au imbogatit. Apoi au pornit la atac cu nebunii (Vadim+Paunescu). Adversarul a fost total dezorientat, nestiind ce sa mai creada. Cand au pierdut alegerile in 1996 au impins un pion pana pe ultima linie a CDR. Dupa regula acesta a putut fi transformat in regina si a devenit premier (Radu Vasile). A izbutit sa dezbine si sa incurce totul, astfel CDR a pierdut partida. Dupa alegerile din 2004 partida a devenit ceva mai complicata pentru cei care jucau cu rosiile si cu albastrele. Au hotarat sa sacrifice cativa pioni celor care jucau cu portocaliile. Astfel a fost sacrificat pionul pe nume Nastase, dar este impins un patrat mai inainte, in speranta ca va ajunge in prima linie a guvernarii si se va transforma iarasi in regina. Il impinge Iliescu. A fost sacrificat si pionul Felix, care oricum nu era bun decat de gargara. Tura pe nume Geoana nu are o pozitie prea buna, iar Iliescu mai viseaza si astazi la o rocada. Nebunii nu s-au miscat din loc, cu siguranta ca la nevoie mai pot fi folositori. Turele albastre pe nume Priboi sau Merce sunt si ele pe pozitie de aparare. Caii milionari albastrii si rosii au facut salturi grozave, reusind sa depaseasca tabla de sah ba chiar si granitele tarii.
Dar jocul guvernarii este totusi destul de slab. In loc sa atace si sa ia piesele adversarilor isi dau sah reciproc. Si-au propus ca tel intrarea in UE si nu mai sunt atenti la miscarile oponentilor. Regina potocalie se afla in conflict cu regele portocaliu, in loc sa-l apere de adversarii care vor sa-l dea sah mat. Nu-i pasa, ea stie ca este aparata de pionul Patriciu. Se pare ca nu este in stare sa colaboreze cu celelalte piese portocalii.
Regele portocaliu, care are puteri destul de marginite, a reusit de curand sa ia cateva piese albastre si rosii care au fost in apropierea lui. (Care demisie de onoare dom’le, care demisie din motive personale? Cine a mai auzit de asa ceva in Romania? Sa fim seriosi!)
Vazandu-se la stramtoare, opozitia incepe ca de obicei sa arunce cu fumigene: babele primesc telenovele lacrimogene, celor care nu sunt interesati de politica li se serveste Urinel si iubita sa, iar celor care striga dupa dreptate li se spune ca Ministrul Justitiei se imbata zilnic. Mai nou, se scoate pe scena chestia cu securistii care inregimentau copiii. Asta aduce lacrimi in ochii oamenilor si revolta in sufletele acestora. Si tot gandindu-se la trecut, nimeni nu mai are timp sa observe ce se intampla in prezent. In schimb nu auzim nici un cuvant despre cei care au schingiuit oameni si despre cei care au dat ordine in aceast sens. Si daca auzim, aflam ca au fost securisti “buni” si “patrioti”.
Eu, naivul, mai cred ca Alianta DA va castiga partida. Dar tare mi-e frica de o remiza, sau chiar, Doamne fereste, de un pat.
Daca avem curiozitatea sa zgariem putin vopseaua de pe piesele din prim-planul politic, descoperim ca multe au ca strat de baza maroniul (sa nu zic altfel…) batranului feseneu din 1990. Este interesant de remarcat ca nu exista partid important care sa nu aiba printre membrii de la varf si cativa fosti fesenisti.
In numar mai mare sau mai mic, unii mai des, altii mai rar, fesenistii de atunci au fost permanent si sunt inca prezenti la conducerea tarii.