Manifestaţia în curs de derulare în Piaţa Universităţii este o imitaţie nereuşită a celei ce s-a desfăşurat în acelaşi loc cu douăzeci şi doi de ani în urmă, consemnată de istoria postdecembristă a ţării drept “Fenomenul Piaţa Universităţii“. Între cele două evenimente nu poate fi pus însă semnul egalităţii, întrucât acum două decenii şi mai bine s-a încercat schimbarea unui sistem politic, pe când astăzi se urmăreşte schimbarea unor lideri politici, în cadrul aceluiaşi sistem.
Dacă în 1990, mai bine de o lună şi jumătate, 10.000 de oameni au protestat ,zilnic, împotriva înscăunării în fruntea ţării a neocomunistului Ion Iliescu, care, intrat pe uşa din dos a Revoluţiei, a procedat în mod incorect şi contrar promisiunilor, transformând FSN-ul în partid şi angajându-l în alegeri, astăzi, 600-1000 de persoane cer, seară de seară, demisia lui Traian Băsescu, favorizând, indirect, preluarea puterii de către Victor Ponta, succesorul neocomunistului Ion Iliescu.
Dacă în 1990, din balconul Universităţii s-au adresat mulţimii personalităţi ale vieţii culturale şi artistice, reprezentanţi de vază ai societăţii civile, ca şi mulţi necunoscuţi de bună-credinţă, prin scandări si pancarte cât de cât decente: “Somnul naţiunii naşte monştrii”; “Noi de-aici nu plecăm, nu plecăm acasă”; “Mai bine mort, decât comunist”, astăzi, o masă de oameni, eterogenă şi necoagulată, îşi exprimă păsurile prin viu grai sau prin înscrisuri de un gust îndoielnic, dacă nu chiar trivial : “Chiorul, curva si piticul”; “Băse, mă chiş în freza ta”; “Ieşi afară, javră ordinară” (slogan compus de militari şi adresat, nepermis de ofensator, şefului suprem al armatei, la o manifestare a acestora).
Nu ştiu cum se va sfârşi acţiunea de protest din Piaţa Universităţii începută în urmă cu o săptămână şi nu ştiu dacă vor fi daţi jos preşedintele Băsescu şi guvernul Boc, ştiu însă că mitingul-maraton din aprilie-iunie 1990, eşuat, din păcate, pentru că majoritatea populaţiei nu a sesizat pericolul ce o ameninţa, a rămas întipărit în memoria participanţilor ca “o stare de spirit” , după cum sugestiv s-a exprimat Ana Blandiana, nerepetabilă, ce nu trebuie confiscată de neocomuniştii de ieri şi de azi.
Miscarile din ultimele12-14 zile din Piata Universitatii impreuna cu cele din restul tarii indiferent cum se vor sfarsii au dat roade.Domnul Basescu a dat inapoi deja in 4-5 probleme.L-a reasezat pe Arafat in scaunul lui,a retras proiectul legii sanatatii,a amanat aplicarea noii taxe de auto,l-a demis pe Baconschi si ultima veste,proiectul alegerilor comasate s-a dovedit sa fie neconstitutionala.
Deci miscarile de strada asa cum au fost(si mai sunt)ele in conditiile noi fata de 1990,au fost de folos.S-a dovedit sa fie mai puternice decat opozitia parlamentara.