caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Extern



 

Viktor Orbán – un Hugo Chavez al Europei centrale?

de (8-1-2012)
2 ecouri

Sub acest titlul, cotidianul britanic “The Times” a publicat, în urmă cu câteva zile, un articol foarte critic la adresa situaţiei din Ungaria şi a tendinţei premierului Viktor Orbán ca, prin legile votate în parlament să concentreze o cât mai mare putere de decizie în mâini, să nu ţină cont de observaţiile  critice pe plan intern şi extern  cu privire la măsurie luate care, în ultimă instanţă, au dus la ştirbirea democraţiei ungare, afectând libertatea presei, a independenţei puterii judecătoreşti, inclusiv a Curţii  Constituţionale, cea a Băncii Naţionale, mulţi dintre aceşti paşi contravenind criteriilor UE al cărei membru este Ungaria. Însăşi noua Constituţie (legea fundamentală) este controversată. Având votul celor două treimi dintre deputaţii din Parlament – afirmă analişti unguri şi străini – şi deci posibilitatea să nu ţină cont de opoziţie,  Orbán procedează în mod autocratic, după  bunul său plac când este vorba de introducerea şi votarea unor  legi. El nu ia în considerare nici opiniile şi sugestiile Comisiei Europene, ale FMI sau ale Statelor Unite, acestea din urmă exprimându-şi preocuparea serioasă faţă de cursul pe care vrea să-l adopte guvernul ungar. Din păcate, consecinţele acestei atitudini se resfrâng asupra populaţiei maghiare. La ora actuală, din cauza politicii economice, apreciate de Orbán şi cabinetul său drept “ neortodoxă” dar care nu şi-au demonstrat eficienţa, Ungaria a fost descalificată  la categoria “junk” de cele trei mari agenţii de rating: Moody, Standard and Poor şi  Moodys: Forintul s-a devalorizat şi ţara este din ce în ce mai izolată. Ungaria nu mai are prieteni – apreciază analişti economici din ţară – deoarece nimeni nu vrea să susţină o politică ce va duce cu certitudine la faliment.

Atât în ţară, cât şi în străinătate există şi opinii favorabile guvernului,  politica lui Orbán având şi susţinători. Două poziţii se bucură de apreciere. În primul rând “caracterul moral” al legilor susţinute de el. Gabriela Selmeczi, purtătoare de cuvânt a Fidesz, a explicat că,  în situaţia actuală,  este mult mai etic să iei bani de la  bogaţi, pentru ca povara crizei să nu fie suportată numai de populaţia maghiară. Ea s-a referit la mult criticatele supraimpozite asupra băncilor şi multinaţionalelor din Ungaria. Selmeczi a subliniat de asemenea că nici o măsură luată de cabinet nu a contravenit legislaţiei europene.  Cea de a doua problemă la care s-a referit şi care are susţinere pe plan intern şi extern este dreptul suveran al statului de a lua măsuri le pe  care le consideră corecte, chiar dacă ele sunt criticate de organismele internaţionale. Este foarte interesant  că pe forumurile marilor cotidiane occidentale , ca de pildă Le  Monde sau FAZ,  care au publicat articolel critice despre Ungaria, se regăsesc numeroase luări de poziţie în favoarea acestei atitudini , considerate curajoase, a premierului ungar care nu s-a temut să-i sfideze pe cei mari.

Cu toate acestea, imaginea lui Orbán s-a deteriorat de-a lungul timpului. Eticheta de “Chavez al Europei centrale” a fost pusă de europarlamentarul francez Daniel Cohn Bendit, la începutul lui 2011, într-un discurs rostit la Adunarea Parlamentară a Consiliului  Europei de la Strasbourg, la care participa şi premerul ungar. Cohn Bendit  a povestit despre lupta comună dusă împreună cu Orbán împotriva comunismului, s-a referit la manifestările la care a participat, împreună cu tânărul politician liberal la sfârşitul anilor 1980  şi s-a întrebat cum de a putut să se transforme în ceea ce este azi. (Tot anul trecut, după votarea şi punerea în aplicare a legii presei, Orbán era poreclit şi „Lukaşenko al Ungariei”). Despre această metamorfoză a lui Orbán a  vorbit cu părere de rău, într-un interviu acordat cotidianului “Népszabadság”, şi Mark Palmer, fostul ambasador al SUA în Ungaria la sfârşitul anilor 80, în perioada în care forţele de opoziţie  se străduiseră să realizeze schimbarea paşnică de regim din Ungaria , proces în care Orbán –  pe atunci liberal – a jucat un rol esenţial. Dar poate cele mai dureroase observaţii au fost făcute de un grup de foşti disidenţi din Ungaria – László Rajk, Gábor Demszky,  György Konrád, Miklós Haraszti– care într-o scrisoare, publicată în “Le Monde”, au atras atenţia că societatea ungară este expusă nu numai crizei economice, dar este sacrificată şi de propriul guvern.. De la prăbuşirea comunismului şi schimbarea de regim nu a mai avut loc o astfel de concentrare de putere în Europa de est. În acest fel, regimul constituţional al Ungariei a ajuns într-o situaţie critică, afirmă semnatarii scrisorii.

De fapt, “schimbarea la faţă” a lui Orbán – de la liberalism către  conservatorism – a început imediat după 1990, când în urma primelor alegeri din Ungaria Frontul Democratic Ungar ( FDU conservator) a câştigat  şi a format, cu alte partide de centru-dreapta, un guvern de coaliţie.  Dându-şi seama că populaţia agreează linia conservatoare şi nu liberală, Orbán şi-a schimbat orientarea şi a câştigat alegerile din 1998 cu o platformă conservatoare. El s-a considerat moştenitorul lui József Antall (FDU), primul premier ales democratic de după 1989.

Am fost prezentă , în calitate de ziarist, la alegerile din 1998 şi la conferinţa internaţională de presă organizată de Fidesz,  partidul lui Orbán. Era o atmosferă incendiară, oamenii râdeau, se felicitau, se îmbrăţişau…  Mii de oameni au dorit să fie de faţă la acest eveniment şi l-au aplaudat frenetic pe Orbán. Faptul că se considera moştenitorul conservatorului Antall a reieşit clar din răspunsul pe care mi l-a dat la întrebarea : “Veţi fi prim- ministrul a 10 sau 15 milioane de maghiari”? (cei din Ungaria, din ţările vecinte şi din Occident). Asta era principala teză a lui Antall. A ezitat puţin, ştia care  vor fi consecinţele răspunsului său, dar şi-a asumat moştenirea şi a rostit cifra de 15 milioane. Apoi timp de un an de zile a explicat răspunsul pentru presa străină. Restul este istorie.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Dana: (9-1-2012 la 05:55)

    Destul de informativ articolul, dar nu inteleg de ce va opriti cu istoria in 1998. Ar mai fi fost de spus faptul ca, inainte de ultimele alegeri (2010), Orbán a facut o alianta mai mult sau mai putin tacita cu extrema dreapta, si au orchestrat o serie de demonstratii si violente in Budapesta, nemaiintilnite in ultimii 50 de ani. Mecanismul era de genul: extrema dreapta (skinheads, extremisti, etc) porneau cite o razmerita de strada (masini incendiate, circ, scandal, presa, arestari, gaze lacrimogene, samd) cu prilejul fiecarei sarbatori nationale (si sint multe in Ungaria), iar Viktator se nimerea la tanc sa aiba cite un discurs pregatit despre „starea deplorabila a natiunii” si despre procedurile nedemocratice ale guvernului la putere (social-democrat – in traducere fosti comunisti).

    Nu am fost deloc incintata la ultimele alegeri, cind natiunea s-a bulucit sa voteze cu ochii inchisi pentru Orbán. Personalitatea lui era de mult previzibila, si promisiunile lui foarte transparente (cam greu de crezut in sustenabilitatea unei politici de scadere a taxelor intr-o tara cu unul din cele mai mari deficite bugetare din EU).

    Dar, inca o data, o natiune democrata are liderii pe care ii merita, si pe care ii alege de buna voie. Imi este lehamite sa aud plinsete si vaicareli de la persoane despre care stiu cu certitudine ca l-au votat, in momentul in care foarte bine ar fi putut vota un partid de nisa, ca exista citeva in Ungaria, care ar fi putut echilibra oarecum balanta. Polarizarea politica bazata pe masele inepte in a nuanta (daca nu-s socialistii, sa fie Orbán – nu stiu cum sa il definesc: conservator? de centru dreapta? cred ca nimeni nu stie, politicile FIDESZ-ului fiind foarte contradictorii) creeaza mici viktaturi. Aviz amatorilor, adeptii teoriei „nu votez cu xyz, ca oricum nu au sanse”, ca tot vin alegerile in Romania.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Dana: (9-1-2012 la 06:14)

    …a! si am uitat un detaliu esential. Avind in vedere ca Orbán si-a vazut visul cu ochii (ma refer la acordarea cetateniei maghiare etnicilor maghiari din afara granitelor Ungariei), ma astept ca pe viitor, dupa model Basescu, sa fie mereu votat de o diaspora etern recunoscatoare (dar care, de facto, se afla in tarile lor natale, sau la lucru in Anglia sau SUA, profitind de viza obtinuta cu noua cetatenie).

    Asa ca ma pregatesc sufleteste pentru o lunga „domnie” a acestuia, ajutata si de faptul ca televiziunea de stat e aservita lui prin modificarea Constitutiei, ca sa nu mai spun de incercarile ridicole si din fericire irealizabile ale guvernului de a introduce cenzura internetului prin legislatie. Nu intimplator Viktor e foarte bun prieten cu clasa conducatoare chineza. La ce va duce gindul cind vorbim de o tara unde guvernul hotaraste unilateral rata de schimb pentru EURO, USD (in contractele ipotecare rascumparate de banci), vorbeste de fixarea preturilor la utilitati, stabileste ad-hoc impozite drastice „capitalistilor verosi” (banci, hipermarketuri, firme de telefonie mobila) si declara ritos „nu e o mare paguba daca una-doua banci straine vor parasi Ungaria”? Interesant insa e ca publicul naiv inca nu percepe ipocrizia intregului model: noua grila de impozitare a veniturilor loveste in cei cu venituri mici, cei cu venituri mari platesc, in fapt, mai putine taxe, iar aparentele impozite in exces ale railor capitalisti sint, pina la urma, transferate asupra publicului, prin preturi mai mari.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.123.20