caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Eu, românul

de (18-12-2011)
30 ecouri

Privesc cu încântare dansul primilor fulgi de zăpadă înfiorând până şi frunzele uscate din micul colţ de natură în care mă retrag împreună cu familia ori de câte ori se poate, la sfârşit de săptămână sau în vacanţe. Peste câteva ore voi reveni de aici, din West Virginia, de undeva de la poalele munţilor Blue Ridge înapoi la câteva mile de Washington, D.C. unde curge viaţa noastră printre meandrele cotidianului.

Cine ar fi crezut, cu exact douăzeci şi trei de ani în urmă, că îmi voi petrece weekendurile printre crescători de cai, căprioare sălbatice şi, din când în când, câte un urs curios să vadă dacă nu cumva în cutiile cu seminţe pentru păsările multicolore ale pădurii nu se găseşte şi niscaiva miere de albine?

Pe vremea aceea locuiam în cartierul Drumul Taberei din Bucureşti şi mai aveam doar câteva săptămâni până să fiu arestat pentru “Complot împotriva orânduirii socialiste”. Au urmat închisoarea, lunile de anchetă şi tortură, eliberarea condiţionată de domiciliul forţat, căderea regimului ceauşist, revenirea în Bucureşti, anii de încrâncenare la ziarul România liberă, masteratul din California, anii de diplomaţie şi în fine anii recenţi, în care am reajuns să practic o bună parte a deprinderilor meseriei pentru care m-am pregătit.

De mult vreau să scriu despre “românitatea mea”, dintr-o nevoie poate similară cu cea care l-a determinat pe Mihail Sebastian să scrie despre “evreitatea lui”, şi nu întâmplător titlul acestui articol parafrazează titlul unei cărţi celebre a lui Isaac Asimov.

Ce s-a întâmplat cu românitatea mea, nu doar în aceşti 23 de ani ci cu mult timp în urmă, poate în ziua în care, trimiţând o scrisoare de căutare de corespondenţi pe teme sportive, în limba franceză, ziarului L’Equipe din Franţa, împreună cu colegul meu de bancă Petru Clej, am început să primim zeci de răspunsuri favorabile. Scrisori cu timbre franţuzeşti, scrise de mână de francezi adevăraţi din Paris, Lyon, Marsilia… oh, Doamne: ce lume uriaşă, şi cât de băgaţi în seamă am fost! Eram în clasa a patra, la Şcoala Vasile Alecsandri, adiacentă Catedralei Sf. Iosif de pe strada Nuferilor…

Cred că acel şoc ne-a inoculat microbul care, în timp, a ucis fără drept de apel naţionalismul şi xenofobia din noi. Nu m-am considerat niciodată superior românismului (şi ştiu că nici Petru, dar nu pot vorbi în numele lui). M-am implicat şi bucurat sincer în viaţa de la ţară, petrecând vacanţe printre oameni, locuri şi obiceiuri aşa cum le-am cunoscut în satul naşei mele, Copăcel, din munţii Făgăraşului. Mergeam în fiecare an cu colinde şi cântam “Steaua sus răsare” spre deliciul vecinilor care mă percepeau ca fiind evreu. Am câştigat premii naţionale de literatură scriind în limba română, datorez educaţia mea şi succesele cele mai mari ale vieţii românităţii mele.

Şi totuşi azi am ajuns să cred că în 2011, şi nu doar de acum, a te defini doar ca român, chiar fără să ai, ca şi mine, dublă cetăţenie, este o prostie.

Înţeleg nevoia de identitate. La urma urmelor, a avea o identitate este ceva după care am tânjit toată viaţa, şi mi-a luat ceva timp până când, cu ani buni în urmă, am găsit-o. Dar într-o lume în care există atâtea modele culturale de înaltă clasă, atâtea mâncăruri bune în afară de sarmale şi mici, atâtea nuanţe, atâtea colţuri neîngrădite de natură, atâtea opere de artă, literatură, film, atâta diversitate, a opera într-o logică binară privind naţionalitatea interioară este o limitare de neconceput.

Sunt cititori care pun sub semnul îndoielii românitatea celor care realizăm revista ACUM. Pentru ei, şi nu numai, am precizat de mai multe ori: ACUM este o publicaţie pentru vorbitori ai limbii române, dar nu este românească. Nu poate fi românească, am minţi dacă am afirma aşa ceva.

Dacă sunt român, trebuie să promovez necondiţionat România? Am voie să critic obiceiuri statistic dominante în acea ţară, să dezavuez membri corupţi ai guvernului, să exprim nemulţumiri şi să fac propuneri ca lucrurile să stea mai bine? Am voie să încerc să aduc pe cei neştiutori în faţa unor informaţii despre istoria adevărată a ţării, pe care regimul comunist (şi nu numai) au mistificat-o? Sunt întrebări pe care le pun unui public despre care ştiu de la început că nu se autodefineşte unidimensional. Prin ele, dar şi prin multe altele nerostite încă, de pe poziţia care rezultă clar din aceste rânduri, vă invit să colaborăm la găsirea unei definiţii a românului, potrivită pentru anul 2012 – şi nu numai.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • meir2235: (19-12-2011 la 02:15)

    Draga Dle.Maier
    Si pe mine ma cheama Mayer si avem multe lucruri comune.
    Apreciez in mod deosebit acest articol al dumitale in care
    descrii despre Romani si romanizare
    Eu sint Evreu si am invatzat in Romania si o apreciez ca fiind
    o tara frumoasa si cu un popor bun si iubitor de oameni,chiar daca
    au fost unii oameni rai ce au omorat alte popoare (evrei si tzigani)
    Eu am un simtzamint deosebit pentru Romania si apreciez acest popor
    Roman si vin in vizita din cind in cind sa mai vad locuri si oameni Romani
    In anul 2012 voi fii din nou in Romania sa ma intalnesc cu fostii mei colegi de Faculta de acum 55 de ani si sa vad locuri frumoase din Romania
    Apreciez ziarul Acum si-l citesc cu mare placere si-l recomand si altora
    Va doresc multa sanatate si succes in continuare
    Cu respect
    Ing,Mayer Eugen

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 10 Nu-mi place 1

  • radu-ilarion munteanu: (19-12-2011 la 03:49)

    multumesc, stefan, pentru articol. ar fi superfluu sa-l laud, e exact ceea ce era de asteptat de la tine: luciditate, caldura, echilibru. desi intrebarea din ultimul pasaj ar suna, mai mult sau mai putin, retoric, raspund, ca cititor: a critica ce e criticabil la o tara e o forma de a o iubi responsabil. sarbatori fericite si un an suportabil, ca sa-l citezpe radu cosasu

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 9 Nu-mi place 0

  • Patriciu: (19-12-2011 la 09:49)

    Respect evreii care se ţin la egal cu românii. Bine ar fi ca partea conştientă a ambelor comunităţi să condamne toate activităţile ce ar avea scopul de a demonstra superioritatea unei comunităţi asupra alteea…

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 2

  • Nicky a lui Vicky,SUA.: (19-12-2011 la 11:32)

    D-le St.Mayer,buna ziua.
    Sincere felicitari de cum tratatzi romanismul.Ce placere sa constatzi ca cineva nu-si permite sa intre cu bocancii in sufletul prietenului sau,chiar daca i-a fost coleg de banca.
    Da,se poate.Din Drumul Taberei Romanesti ,spre alte tabere ale lumii,la fel de frumoase si care nu neaparat proslavesc numai sarmaua,,micul si mamaliga.Culmea e,ca si ele nu sant chiar atat de neaose pe tabara romaneasca.Cine nu crede sa verifice.Sarmaua si micul e adusa de otomani,iar mamaliga,sora buna cu polenta e si ea adusa de pe alte …tabere
    Da ,asa-i ,”Acum” este o publicatzie pentru vorbitorii de limba romana de pe toate taberele lumii.
    Ganduri bune,un roman neunidimensional.
    Nicky a lui Vicky,SUA,FL.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 3 Nu-mi place 5

  • George Gross: (19-12-2011 la 13:08)

    Ca si tine, am fost educat in Bucuresti, nu departe de Catedrala Sf. Iosif pe care o frecventam la Concertele de Marti, seara. Eu am fost Savist.
    Am parasit Romania in ’83, dar continui sa gindesc romaneste, asta dupa ce reusesc sa ma retrag din activitata-mi cotidiana.
    Daca in Romania am fost evreu, acum peste tot unde ma aflu sunt un evreu roman.
    Am incetat sa-mi caut identitatea, si asta dupa ce am vizitat lumea in lung si-n lat. Identitatea-mi o consider Om de Omenie, si asta ca o consecinta a celor 7 ANI DE ACASA.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 8 Nu-mi place 1

  • Mihai Dan Andrian: (19-12-2011 la 17:09)

    Domnule Maier,

    Sint studentul Mihai. Profit de lectia Dvs. de azi (n-ati spus Dvs. data trecuta ca ati participat la educarea mea?) ca sa fac podul cu ceea ce am lasat in ultimul nostru episod, pentru ca, intr-adevar, (citez:) n-am „inteles inca pe deplin ceea ce spuneti”. Multumesc totusi pentru sansa pe care mi-ati oferit-o, plasindu-ma (iar citez:) „deasupra detractorilor obisnuiti”, in cursa pentru (citez iarasi:) distrugerea revistei ACUM. Da, da, reproduc copy-paste, cum ii place domnului Clej: „daca ati fi reusit sa demonstrati contrariul, ne-ati fi distrus!”. In conditiile acestea discutam noi, cu pistolul distrusului la timpla!

    „Sunt cititori care pun sub semnul îndoielii românitatea celor care realizăm revista ACUM.” – scrieti azi, intre altele. Or fi existind si de-astia. „E dreptul lor inalienabil” sa se indoiasca, le acordati data trecuta, en bon segnieur, sansa. Numai ca au o dificultate tehnica, nefericitii. Sa intrebe sau nu? Sa ceara voie la primarie? Sau sa o comita, asa, cu curaj nebunesc? Ca daca o dau ca mucusul in fasole, risca sa ajunga calomniatori pe viata. (Pentru neinitiati, pentru cei ce au dormit last week-end, in loc sa ia notite la meci, sa recapitulam: daca te simti cu o indoiala si o mai si scapi pe gura afara, IESI AFARAAA!!!!!)

    Asadar, daca continui sa ma indoiesc si la lectia de azi, legat de românitatea asta sensibila de care vorbiti, fara sa va intreb in prealabil, va mai calomniez, sau nu? Altfel spus: va calomniez tot asa ca data trecuta?

    E stupefiant, domnule Maier, cum arestatul de ieri, pe motiv ca punea la indoiala adevarurile absolute ale regimului comunist (sa rezumam asa situatia), aproba azi sanctionarea expresiei articulate a indoielii neautorizate fata de niste adevaruri asupra carora n-am nici un control. Cum de s-a putut ajunge de la „Cine nu e cu noi, e impotriva noastra!”, la „cine se indoieste de noi e un calomniator?” Nu vi se pare ca libertatea de expresie e aici sacrificata pe altarul fundamentalismului jurnalistic?

    Iata, domnule Maier, ce tema filozofica va supun eu atentiei, ca astia de pe aici, la bacalaureat! Acum sa va vad cum explicati, cum ma veti mai educa Dvs. din nou. Multumesc pentru raspuns.

    Cu stima.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 11

  • Stefan N. Maier: (19-12-2011 la 23:32)

    Domnule Andrian,
    Imi cer scuze daca mi-am permis sa afirm ca „v-am educat”. Se pare ca din interactiunea noastra doar eu voi fi cel educat. A fi educat de altii mi se intampla tot timpul si le sunt recunoscator, spre deosebire de persoane carora aceste situatii le umfla ego-ul si asa supradimensionat si refuza evidenta, prin orice mijloace.
    Incerc sa-i educ si pe copii mei, cand au un dubiu, sa intrebe – nu sa emita o judecata. Nu exista intrebari sincere prostesti, dar judecati prostesti numar mereu cu duiumul. Vreau ca ai mei copii sa emita judecati dupa ce primesc raspunsul. Si poate nu doar unul, ci mai multe!
    In cazul in speta: se indoieste cineva de romanitatea noastra?
    Sa spuna asta. Promit sa nu-i trimit securitatea ceausista pentru o arestare la miezul noptii.
    Dar va urma, cel putin din partea mea, o intrebare – cred ca rezulta clar si din articol: „cum defineste romanitatea”?
    Mi se pare insa ca ati ajuns sa depasiti masura cu aceste interventii, pe acest ton. Inca una de acest gen si impresia mea despre dv. va bascula si nu va mai raspund. De publicat comentarii, va publica ACUM. Dar nu va mai asteptati sa imi permit sa va mai adresez noi mesaje, Domnia Dumneavoastra…

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 9 Nu-mi place 2

  • Viorel: (20-12-2011 la 04:12)

    Dle Mayer,
    Mi-am adus aminte de o afirmatie de a lui Nichita Stanescu – A fi roman nu e o analiza de sange – e o optiune. Raspunsul la intrebarile puse de dumneavoastra nu poate fi altul decat – Da! Trebuie si aveti voie – cu o singura conditie – fara a pretinde la adevarul absolut in afirmarea propriei opinii… Generalizarea, etichetarea si clasificarea dupa criterii obscure creaza si alimenteaza monstrii gandirii colective, care sunt si au fost cauza multor evenimente dramatice.

    Cu ganduri bune,
    Viorel

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 7 Nu-mi place 0

  • plano10: (20-12-2011 la 04:18)

    Felicitari pentru comentariu, Mihai Dan Andrian.
    Romanismul este o stare de spirit inteleasa doar de cei care, pe langa ca stiu sa vorbeasca romaneste, se infioara si le tresalta inima cand asculta o doina, se ofilesc de dorul locurilor natale, se bucura sau sufera cand citesc o pagina din Istoria Neamului, isi exprima trairile si sentimentele in limba romana, direct, si nu traducandu-le mental din alta limba materna.
    Toti, indiferent de natie, ne simtim mai puternici cand ne gasim un reper de identitate care vine din istorie.Din aceasta perspectiva a avut dreptate cel care a spus ca eroii nostri pot fi considerati calai de alte natii sau noi putem sa-i consideram calai pe eroii altora. Acesti eroi sau calai au plamadit statele nationale existente in prezent si au distrus multe altele in trecut.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 9 Nu-mi place 7

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 05:18)

    Domnule Maier,

    Ma bucur tare de ceea ce mi-ati raspuns si va multumesc. Vedeti cum e cind celalalt, interlocutorul, se apropie de limita inferioare de care spuneti, si pe care orice om cu educatie si cu bun simt o simte, o stie? E ceea ce interlocutorii altcuiva de la aceasta revista simt cind sint terfeliti, adesea. Se simt prost, se simt prosti. N-ar fi mai bine sa ne tinem toti de pe aici, care stam de vorbe, la o inaltime de siguranta, care sa asigure un dialog onorabil? Dvs. ce credeti ca am simtit eu alaltaieri cind mi s-a scris dinspre revista ACUM: „nu sinteti un tantalau”? M-am simtit prost, in ambele sensuri. Nu s-ar fi putut transmite ideea aceea si altfel? S-ar fi putut, dar s-a vrut, prin comparatia din fericire cistigata de mine cu tantalaul, sa fie ciomagit ego-l acela supradimensionat, de care spuneti. Sa aflu ca sint plasat deasupra detractorilor revistei, dar astfel comparat cu ei. Ca am fost educat, pus la punct, cum merit. Nefiind un detractor al revistei, m-am simtit prost. Cum am explicat de nu stiu cite ori pe forumurile acestea ca nu sint un detractor, m-am simtit si mai prost. Cum, in fine, mi-am petrecut viata aproape numai prin scoli, m-am simtit cel mai prost!

    Dvs. ce credeti, alt exemplu, ca simte cititorul cind foarte multe raspunsuri incep aici cu „n-ati inteles!”. Eu, cel putin, am acumulat un capital de ignoranta enorm, de cite ori mi s-a spus la ACUM ca n-am inteles cite ceva, sau altceva! Daca ar fi sa ma iau dupa ce sfaturi am primit la ACUM, chiar ca am devenit prostul satului! Nu s-ar putea incepe oare discursul educativ cu: „Domnule/doamna, ma tem ca nu m-am facut inteles (bine)”? S-ar putea, dar nu se vrea. Se vrea ca ca ego-l celuilalt sa fie laminat! Nu zic ca tot timpul si cu toti e asa, dar e foarte des asa, pe la ACUM.

    Haideti acum sa luam numai speta de fata. Eu zic ca judecata mea de valoare, desi proasta, nu a lezat pe nimeni. Pretentia contrarie, cum ca ea ar fi putut leza pe ziaristi, e exagerata. A spune ca ea il transforma pe ziarist intr-un mincinos, ruinindu-i credibilitatea, nu numai in cazul de fata, dar si pe viitor, in ce va mai scrie, e un abuz. In schimb, ceea ce tot incerc sa apar aici tine de libertatea de expresie, pe care ar trebui sa o protejam, ca e tare pretioasa. O stiti mai bine ca mine!

    Stiu ca ne-am inteles asupra a doua lucruri, noi doi: 1) ca a te indoi despre orice e legitim; si 2) ca a vorbi dupa ureche nu e bine. Ceea ce vreau eu sa va transmit e ca cel putin in anumite cazuri, cind verificarea nu e libera, judecati de valoare pot fi admise fara suparare, si fara acuzatii de calomnie, chiar daca sint proaste. Ele ramin asa, proaste, dar necalomniatoare, nejignitoare. Ele pot tine de domeniul ignorantei, in cel mai rau caz. Ziaristul respectiv nu are de ce sa se simta agresat. El poate pune la dispozitia publicului dovezile sale probatoare, daca chiar tine neaparat. Si poate face trimitere la ele oricind: uite-le colo! Dar nu e obligat sa o faca, daca nu vrea. Se poate limita la spus, fara probe, dar si fara suparare si fara scandal. Sau poate chiar sa nu spuna nimic, sa nu bage in seama remarca neinspirata a cititorului. Eu puteam fi nou venit pe situl ACUM, nu eram obligat sa stiu ca ati spus de nenumarate ori ca nu sinteti finantati. „Nu stiti ca nu sintem finantati de nimeni? N-ati aflat pina acum? OK, o repet eu acum, pentru a mia oara. Nu ma credeti? Rau faceti, pentru ca spun adevarul. La revedere! Insistati? Nu va bag in seama, nu va public comentariile.” Si cu asta, gata!

    Asa cum Dvs. spuneti ca as fi putut intreba, inainte sa judec, asa mi-ati fi putut explica si Dvs. , cu rabdare, chiar daca ati mai facut-o in trecut, cu altii. Insa ati preferat sa ma considerat detractor, fara verificare, si sa deschideti focul. N-a fost bine.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 3

  • Petru Clej: (20-12-2011 la 05:26)

    Si eu va felicit domnule Andrian. Ati reusit sa entuziasmati pe unul dintre aceia de care v-ati demarcat cu indignare atunci cand v-am acuzat de calomnie. Iata, acest plano10 (las anonim, ca toti indivizii de teapa lui), negationist al Holocaustului si adulator al lui Antonescu, gaseste limbaj comun cu dumneavoastra pe tema romanismului. Mie personal mi-e sila de demagogia patriotarda si sforaitoare din mesajul sau incarcat de xenofobie. Dumneavoastra nu va e? Va simtiti bine felicitat de un asemenea individ?

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 2 Nu-mi place 8

  • plano10: (20-12-2011 la 06:58)

    De romanofobie nu ti-e scarba, @Petrica? Pentru tine cuvintele dor,doina inseamna demagogie patriotarda! Asta avem, n-avem talmude!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 6 Nu-mi place 12

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 07:05)

    Domnule Maier,

    Ca sa nu raminem doar la vorbe in vint, am pus problema noastra in termeni logici si am supus-o atentiei unui coleg matematician:

    „Nene,

    Am o problema de logica:

    P1: X spune un adevar, sau ceea ce el considera a fi un adevar, sau adevarat.

    P2: Y spune: nu cred ce spune X.

    P3: X e un mincinos.

    Rezulta din P2 in mod univoc P3?”

    Raspunsul lui a fost:

    „Nu cred ca valoarea de adevar a lui P3 poate fi determinata univoc de P2 din cauza ca valoarea de adevar a lui P2 este nedeterminata. P2 spune ceva care nu poate fi stabilit ca fiind « true » sau « false ». Raspunsul meu ar fi: nu”

    Adica exact ceea ce am spus si eu, in vorbe: Y nu pretinde ca X minte, ca e un mincinos. Daca ar fi facut asta, atunci da, ar fi fost insulta/calomnie. Dar asa, nu poate fi vorba de P3 = true.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 3

  • Petru Clej: (20-12-2011 la 07:12)

    Vedeti domnule Andrian cine va felicita? Un las anonim demagog patriotard, negationist, laudator al lui Antonescu, xenofob, antisemit si care are tupeul sa vorbeasca in numele romanilor, sa-si aroge un monopol asupra patriotismului si sa excluda din randurile romanilor pe oricine respinge aceasta mentalitate fascistoida si datorita carora merg lucrurile asa bine in Romania. Astora le luati dumneavoastra apararea recomandandu-ne sa nu-i luam in suturi virtuale. Atentie la rinocerizare, domnule Andrian. A propos, dumneavoastra ganditi in frantuzeste si traduceti in romaneste? Daca da, atunci nu treceti la testul de „romanism” pe care il defineste acest impostor fascistoid.

    Domnule Andrian, cred ca ati dezvoltat o obsesie. Dar ca de obicei, dati cu oistea in gard. In discutia dumneavoastra Y spune (cu malitiozitate) „nu cred ca spuneti adevarul cu privire la finantarea revistei” acompaniat de tipic romanescul „mda bine” punand la indoiala afirmatia repetata (si admisa a fi cunoscuta de catre Y) ca revista ACUM functioneaza exclusiv pe baza voluntaratului, punand sub semnul intrebarii in acest fel integritatea si credibilitatea celor care scriu la ACUM. Cum, repet, domnul Andrian nu este un tantalau ca cei care ne acuza ca suntem „vanzatori de tara” el nu are circumstanta atenuanta a prostiei. Pe cale de consecinta e vorba de rea credinta. Si repet, o minciuna spusa cu rea credinta are ca intentie discreditarea persoanei sau persoanelor despre care este spusa si reprezinta o calomnie.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 1 Nu-mi place 12

  • Teodor I. Burghelea: (20-12-2011 la 07:15)

    Domnule plano10 (ca veni vorba, un nume real aveti?)

    Ce intelegeti prin „romanofobie”? Si…unde ati intalnit-o, chiar devin curios? Domnule plano10, cand am infiintat partidul Teapa si Turbinca, la cei ca dvs. m-am gandid – m-ati ignorat. Cum doriti sa il puneti la punct cu adevarat pe „@Petrica”, daca nu va alaturati „Fortei” (ati vazut Start Trek, nu-i asa?)? Problema noastra celor de la partidul PTT cu cei ca „@Petrica” (si altii, din fericire nu prea multi inca) nu e ca ei au „talmude”, pe noi ne enerveaza decenta lor. Aici e problema! Cum isi permit astia sa fie…persoane decente, cand noi ne preocupam de natiune?

    Haideti Dle plano10, renuntati la anonimat, nu va mai pierdeti vocatia cu „Petrica” si, in schimb, onorati-ne pe noi cu o adeziune publica la PTT! Haideti sa punem capat impreuna decentei, simtului responsabilitatii, onestitatii, tolerantei…haideti la noi sa facem o tara „mai mandra decat soarele de pe cer”!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 7 Nu-mi place 6

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 07:43)

    Domnule Clej,

    Am noroc ca sint in vacanta acum si pot primi felicitarile Dvs. aproape „en temps réel”. Mersi, mersi, le primesc, ca asa e politicos, chiar daca sint in bascalie. Nu ma zbat eu pentru politete, pe aici?

    Nu-l cunosc pe plano10, nu-i cunosc antecedentele pe situl acesta si nu pot spune nimic despre dumnealui, din proprii constatari si analize. Ma feresc sa le iau de-a gata, de la altii, dupa cite am patit si eu pe aici. Presupunind insa ca ar fi adevarate, ma delimitez de ele total.

    Ma asteptam ca punerea la indoiala a romanitatii, la care am afacut aluzie in mesajul mau anterior, sa amuze o parte a galeriei. Ca sa fiu sincer, era pentru mine doar un pretext ca sa-mi sustin cauza cealalta, primara, nu ma refeream la subiectul zilei, la articolul domnului Maier. Deci n-am zis nimic de romanitatea de care vorbeste domnul Maier in articol, ca sa pot fi taxat in vreun fel, de nici o parte.

    Daca personajul gaseste limbaj comun cu mine in materie de romanism, in sensul pe care il intelegeti, e o intimplare. Nu sint patriotard, si in nici un caz xenofob, nemaivorbind de negationist sau admirator al Maresalului. Totusi, nu ma grabesc sa va suflu postul de organ de paza, la ACUM, si sa-l iau la suturi virtuale pe plano10. Ii spun personajului plano10 doar ca, mai intii de toate, atit negationismul, cit si maresalismul, daca-i pot spune asa, isi au radacinile in ignoranta, in neintelegerea lucrurilor, a vremurilor, a situatiilor, a istoriei, a documentelor ei. Ii mai spun ca sint de acord cu sanctiunea penala contra negationsimului, cu toate defectele discutate aici ale legii. Si ca dupa ce ii arati omului in poze muntii de cadavre, si ii mai spui si ca pe vremea aia nu exista Photoshop, iar el o tine in continuare pe a lui, merita pedepsit. E o boala care nu mai trebuie sa dea in molima. Insa asa cum spuneam pe timpuri ca nu era voia sa-l bati la Militie, asa spun si acum ca nu-i voie sa-l injuri la ACUM pe plano10. Sa-l critici, da. Sa-l educi, da! Sa nu-l lasi sa posteze, da. Sa-l pedepsesti penal, da, daca persista. Sa-l injuri, sa-l umilesti, nu! Chiar si ei au drept la tratament nedegradant, domnule Clej. Si nu le iau apararea, desi cred ca si ei ar avea nevoie de aparare, la o adica, la bara. Iau apararea demnitatii omenesti, pe care asa de usor ne lesam tentati sa o terfelim.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 6 Nu-mi place 6

  • plano10: (20-12-2011 la 07:50)

    Romanofobie este o forma concreta de xenofobie ca si antisemitismul, d-le Burghelea.Diferenta ar fi ca antisemitismul este sanctionat.
    Decenta vedeti dvs in nemasuratele acuze de natura sovietologica le arunca @Petrica, pe acest site, despre istoria romanilor?
    Pasol na turbinca!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 6 Nu-mi place 15

  • Petru Clej: (20-12-2011 la 08:04)

    Domnule Andrian, asa cum spuneti acest fascistoid las anonim plano10 este ignorant, si ca orice prost daca nu e si fudul, parca nu e prost destul. Acest individ este NEEDUCABIL si pentru ca nu are nimic in comun cu demnitatea umana, trebuie tinut in suturi virtuale in continuu. Chiar daca se va gudura pe langa dumneavoastra, iar dumneavoastra ii veti lua apararea, asa cum faceti acum.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 1 Nu-mi place 11

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 08:12)

    Domnule Clej,

    Obsesia mea e sa nu ma las terfelit, nici macar la ACUM. Ceea ce stiu sigur, e ca nu am avut in intentie sa lezez pe nimeni la ACUM. Sa fiu bascalios, da, am vrut. Sa va calomniez, nu! Asa ca, va rog frumos sa reproduceti fragmentul in care am afirmat ca „“nu cred ca spuneti adevarul cu privire la finantarea revistei”. Multumesc!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 4

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 08:22)

    Domnule Clej,

    Abia scrisei ca NU LA IAU APARAREA fascistoizilor! De ce imi rastalmaciti iarasi vorbele? A spune apoi ca „se gudura” inseamna a-l trata ce pe un ciine! Si eu sint bascalios si ma amuz pe situl asta, dar parca Dvs. aveti ceva sinistru in glas, cind va adresati cui nu va place. Ce va obliga sa-i dati voce individului pe sit? Taiati-i macaroana, daca nu merita sa se exprime la ACUM! Numai ca in felul acesta nu veti mai avea sac de box. Eu v-am mai zis ca parca va face placere sa dati in ei. Si asta e o placere, ce sa mai zic…

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 8 Nu-mi place 4

  • Petru Clej: (20-12-2011 la 08:38)

    Domnule Andrian, dumneavoastra ati fost primul care ati terfelit cand ati pus la indoiala afirmatia, repetata de atatea ori, si pe care o cunosteati, cu privire la voluntariat si scopurile revistei ACUM. Ati semanat vant, culegeti furtuna. Apoi, ma dezamagiti, un om care si-a pierdut, pardon petrecut, mai tot timpul prin scoli, nu poate sa nu stie ca a se gudura are si un sens figurat, pentru persoane. Cat priveste indivizi de teapa acestui plano10, nu e niciodata lipsa.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 3 Nu-mi place 8

  • Teodor I Burghelea: (20-12-2011 la 09:04)

    Tot anonim postati si nu va alaturati PTT…dar totusi sa demontam, daca maiera ceva de demontat.

    „Romanofobie este o forma concreta de xenofobie ca si antisemitismul, d-le Burghelea.Diferenta ar fi ca antisemitismul este sanctionat.”

    Cum asa „ca antisemitismul”? Se manifesta precum antisemitismul? Ati fost cumva victima vreunui pogrom? V-a trimis cumva cineva in vreo excursie „gratuita” (typically one way ticket) intr-un lagar de concentrare? Despre ce vorbiti de fapt?
    Doresc deasemenea sa stiu cum si cand a fost antisemitismul sanctionat in Romania.

    De fapt, in afara ca sunteti anonim (si nu este decat vina dvs), in afara ca afisati un patriotrism desuet (da-i cu doina, da-i cu simtirea ) ce fel de acuze percepeti?

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 11 Nu-mi place 3

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 09:16)

    Domnule Clej,

    Meciul nostru a ajuns la punctul mort, in care nu puteti produce aici fragmentul incrimnator, in care v-am facut mincinosi. Tot ce ati putea arata, la o adica, este „Mda, bine!” Daca as fi vrut sa fiu procedural in discutia asta, as fi tinut-o pina in pinzele albe ca sensul lui „Mda, bine!” este exact cel literal. Altfel spus, nici vorba de bascalie, de aluzii negative. Dar n-am facut-o si nu o fac, ca nici asa nu v-am terfelit, cum spuneti! Astea-s aiureli, cu calomnia. Aveti probabil nevoie sa le arati tuturor cum vine cu contestarea credibilitatii, la ACUM. Si m-ati gasit pe mine, de exemplu. In plus, un pic de laminare a ego-ului nu mi-ar strica, ca prea fac pe desteptu’. Altfel, nu pot pricepe de unde atita harta la Dvs. Si asta m-a facut sa ma gindesc la profesionalism. Numai un actor poate interpreta un asa rol. Sincer, ma tot astept sa aveti o clipa de ragaz, din interpretarea asta, si sa ziceti: „Gata, dom”le, ai ghicit: e teatru! Face parte din script. Asa e aici.” Ceea ce ma inspaiminta e ca dupa fiecare interventie de-a mea (si de-a altora), vine o ghioaga si mai mare!

    Si da, personajul pare jalnic, dar va rog sa remarcati ca fara el, azi, la forumul articolului asta, ati cam soma. Asa ca, nu putem trai cu ei, dar nici fara ei nu ne e bine…

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 8 Nu-mi place 3

  • Stefan N. Maier: (20-12-2011 la 09:28)

    Domnule Andrian, o sa am senzatia ca repet, ca o placa stricata de patefon, acelasi lucru: avem un dubiu, intrebam. Asteptam sa ni se raspunda. Pastram raspunsul. Nu e nici o crima daca ne pastram dubiul si dupa raspuns – dar nu facem acest lucru public pana nu avem probe contrarii. Cand avem probele, demonstram ca raspunsul initial la intrebarea noastra a fost unul mincinos.
    Nu transform cele de mai sus in termeni silogistici, dar iata propunerea mea:
    1. Nu conteaza valoarea de adevar a celor spuse de X. Nu conteaza nici istoria retoricii lui X, Y poate apare oricand in timp si percepe aceasta retorica punctual. Conteaza ca Y vine in contact, chiar si pentru prima data, cu o afirmatie a lui X si nu crede ce spune X.
    2. In acest caz:
    a. Y exprima public neincredrea lui in ceea ce spune X.
    b. Y il intreaba pe X: chiar asa? Il intreaba decent, public.

    In varianta a., este ca si cum cineva emite judecati superficial. Dv. aveti „ghinionul” de a fi identificat usor ca un om inalt educat, din modul in care va exprimati, din constructia logica a frazei, din vocabular, din grija cu care livrati punctuatia frazelor (nu intamplator, „cozile de topor” au si o ortografie deplorabila). De aici implicatia ca, neavand cum sa ajungeti atat de departe prin superficialitate, exprimarea dv. nu este rezultatul unei forme sau alta de limitare, ci al, sa spunem, unui moment de rea credinta. In politica noastra figureaza acest obicei (probabil o inclinatie naturala, mai pronuntata la Petru decat la mine, asta e clar) de a-i „taxa” pe cei care produc exprimari de rea credinta.

    In varianta b., am mai explicat. X poate face referire la ceva care a mai afirmat in trecut sau mai zice o data ce a mai zis. Treaba lui. Insa exprimarea, din nou publica, a neincrederii lui Y in raspunsul lui X, este, in absenta dovezilor ca X minte, o provocare. Y sa faca bine sa taca daca are dubii in continuare, altfel devine ceea ce se numeste un „troll”. Evident, producerea unor dovezi ca X minte, in conditiile in care averea cea mai mare a lui X este credibilitatea, il distruge pe X.

    O ultima precizare: la ACUM suntem ceea ce suntem. Adevarul nu-l detine nimeni. El se naste, cu calitatile si defectele specifice unui concept ne-absolut, din contributia noastra, a fiecaruia, din genele noastre. Putem fi sinceri dar nu putem cladi o constructie mai buna decat noi insine. Puneti-va propriile gene la lucru, zic eu, daca vreti ca adevarul generat de ACUM sa arate mai asemanator cu imaginea ideala pe care v-ati facut-o dv. despre el. Deja o faceti, prin comentarii. Luati in calcul si alte modalitati. In realitate ACUM are nevoie de oameni ca dv., chiar daca nu ne convin unele lucruri. In timp, ne educam reciproc. Sau poate dv. mai mult pe altii, se intelege 🙂

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 7 Nu-mi place 2

  • Mihai Dan Andrian: (20-12-2011 la 14:10)

    Domnule Maier,

    Schimburile cu Dvs. imi fac placere („probabil o inclinatie naturala, mai pronuntata decit pentru Petru, asta e clar”). Scuze ca va copiez-pastez, dar daca tot e sa va lingusesc, sa ma „gudur” pe linga Dvs., cum zice domnul Clej, scontind excesiv pe ignoranta mea lexicala, macar sa o fac temeinic, cu metoda. (Aici ar fi de zis ca „a se gudura”, oricum l-ai lua, la propriu, la figurat, tot la ciine duce. Sa nu fi existat oare vreun sinonim la indemina sa cind i-a zis-o de la obraz jalnicului fascistoid de azi dimineata? Spuneti ca „la ACUM sintem cum sintem”. Vad si eu…)

    Cred ca a fost mai degraba neglijenta din partea mea, decit rea credinta. Neglijenta si imprudenta. Nu-mi imaginam sa dea nastere atitor complicatii si discutii. M-au surprins chiar! Ele sint si rezultatul unei excesive sensibilitati pe care o aveti fata de acest subiect, a finantarii, din cauza acuzatiilor constante la care sinteti supusi. Ma intreb de ce continuati sa va complaceti in aceste acuzatii, cita vreme puteti inchide robinetul?

    In schita Dvs. cred ca ma plasez la varianta a). Da, as fi putut intreba, dar dat fiind ca forumul este in mina Dvs., mi-am zis ca puteati :

    1) sa nu publicati, daca era asa problematic;
    2) sa intrebati ce-am vrut sa zic. Ati fi constatat ca as fi precizat „comert”, nu „Israel”. Cind decizi sa publici si e ceva neclar, intrebi expeditorul.

    Insa chiar si asa, cu toata imprudenta si neglijenta mea, ceea ce am emis n-a fost decit o amarita de ironie, un „Mda, bine!” E clar ca era ceva nelalocul sau, dar era asa de subtire, ca merita o intrebare de clarificare din partea Dvs., inainte sa o declarati rea credinta. Vreau sa zic ca nu era „o expresie publica a neincrederii in onestitatea Dvs.”, ca sa va citez, decit daca vreti Dvs. acum sa o exagerati. Era privata, pentru ca forumul nu era independent. Era al Dvs. Sigur, putem avea imagini diferite despre asta, ca nu sintem in aceeasi pozitie. Cind primesti 100 de injuraturi zilnic pe sit, nu mai ai rabdare sa judeci situatia cu delicatete. Tragi! Pot intelege asta.

    Sint perfect de acord cu varianta b), pe care insa nu mi-o puteti reprosa, pentru ca nu a fost cazul. Am tot incercat sa ma disculp in cadrul variantei a), nu sa persist.

    Cred ca acum am spus totul. E cazul sa incheiem aici subiectul. Eu, cel putin, nu voi mai reveni la el.

    Acum, legat de vreo colaborare. Nu ma simt in stare, in primul rind din cauzele deja enumerate in mesajul deja postat. Am fost sincer. De mai bine de 20 ani nu am mai scris aproape nimic in romaneste. Chiar daca va par acum structurat si meticulos, nu e suficient pentru o scriitura buna. Am standarde personale inalte. Mi-e jena sa propun articole, cind am sentimentul ca sint prost scrise. Nu ma pot separa de sentimentul asta, in limba romana, dupa atita lipsa din tara, limba si cultura. Ma tot chinuiesc sa adun amintiri foarte pretioase pentru public, si nu reusesc. Sper sa izbutesc, pina la urma.

    Si ar mai fi ceva. Am mari rezerva fata de „politica editoriala de la ACUM”, in sensul pe care il intelege domnul Clej. Nu va mai critic, am facut-o destul. De la o vreme, trebuie spus „ajunge!”. Nu vreau sa devin si eu „troll”. Sint lucruri pe care nu le inteleg la ACUM, si nu le pot accepta. Prefer sa ramin cititor si circotas, daca voi mai avea timp. Dar si din pozitia de circotas, ma tem sa nu ma repet, pe tema violentelor de limbaj. Ma enerveaza atit unii intervenanti, cit si unii care le raspund. Imi zic ca asta nu e lumea mea, ca am fugit de ea odata. Imi pare absurd sa o reiau din mers acum. Curiozitatea ma impinge uneori sa ma zgiiesc la spectacol, de pe tusa, dar de participat, credeti-ma ca mi-e cam…lehamite! Show-ul e prea dur si, sincer sa fiu, sa o faci si benevol, trebuie sa ai curaj mare! Nu va invidiez. Tineti o revista de razboi, domnilor si doamnelor. Multe articole sint incitante, solicita polemici, te invita la box. Dar ce vezi e mai degraba catch de-adevaratelea, nu mimat. Asta nu e pentru mine!

    Pe curind, domnule Maier, pe forumurile de la ACUM. Multa sanatate tuturor si sarbatori fericite!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 7 Nu-mi place 5

  • Stefan N. Maier: (20-12-2011 la 16:52)

    Domnule Andrian,
    Si varianta propusa de dv. e buna. Va situati in ipostaza unui cetatean care este cu ochii pe noi. Va consider un redutabil participant la dezbateri si, daca ajungem sa facem compromisuri acceptabile (despre care am tot discutat, nu le mai reiau) prezenta dv. pe forumurile ACUM nu e decat un castig, si nu unul mic.

    Sarbatori Fericite!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 10 Nu-mi place 2

  • adrian cramar: (21-12-2011 la 08:52)

    Domnule Andrian, nu ma poate multumi acel „Apreciat. Iti place sau nu” de la sfârsitul fiecarui comentariu. Deci, tin sa o fac în cuvinte : va felicit pentru consecventa si maniera de exprimare. Nu sunt un judecator care da sentinte, nici vreunul care încearca sa se gudure pe lânga d-voastra. Cititor fiind al Acum, vreau doar sa spun, simplu, ca mi-a placut „confruntarea”.
    Deci, se poate si altfel. Din pacate, asa cum bine observati, acest „altfel” se poate întâmpla doar de la o anumita tinuta (intelectuala si morala) în sus. O aveti dar sunteti departe de a reprezenta majoritatea. In „revista de razboi” pe care o rasfoiti, rolul d-lui Clej e tot atât de important ca cel al d-lui Maier, desi, va împartasesc sentimentul, sunt si eu mai înclinat spre maniera lui Stefan. Spuneti ca va e lehamite de acest spectacol prea dur, dar nu d-l Clej îl genereaza, ci acea majoritate lipsita de un minimum de tinuta.
    Si înca ceva : o scriitura buna se face „avec les tripes” (nu cunosc echivalentul în româna), pe care le aveti. Daca reusiti sa faceti pe cineva sa-si puna întrebari, nu neaparat sa gaseasca raspunsuri, mi se pare ca sunteti destul de talentat chiar si sa scrieti articole aici sau în alta parte.
    Numai bine si sarbatori fericite.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 4 Nu-mi place 3

  • Stefan N. Maier: (21-12-2011 la 11:12)

    Domnule Cramar,

    Va multumesc pentru interventie.

    Dv. sesizati, de pe pozitii echilibrate, ca rolurile noastre sunt egal de importante. Nu pot sa nu fiu 100% de acord cu aceasta afirmatie, si, in acelasi timp, imi dati prilejul sa mai fac o adaugare.

    Poate ca intr-o lume romaneasca dominata de o cultura a demnitati, curajului, respectului, tendinta noastra medie ar fi trebuit sa fie mai inclinata spre „modul Stefan” decat spre „modul Petru” (desi ambii facem adesea incursiuni in „teritoriul” celuilalt).

    Insa, va rog sa ma credeti, a folosi „ciomagul virtual” nu provine dintr-o placere devianta ci mai ales din dorinta de a arata ca se poate si altfel. De a insufla acel curaj pe care noi l-am dobandit, fara falsa modestie, nu de ieri-de-azi.

    De secole, romanismul a fost intoxicat de umilinta necesara supravietuirii in fata pirjolurilor reale sau figurative puse la cale de tot felul de venetici care i-au batjocorit teritoriul si i-au calcat cultura in picioare. Nu ma refer doar la popoarele migratoare, turci, etc., ci si la exemple moderne.

    Acum nu mai este cazul, traim in alta lume. Trebuie sa ne asumam curajul de a spune ce gandim, chiar daca asta ii jigneste pe cei care cauta sa ne jigneasca. Sa ne jigneasca, da, inclusiv prin definirea romanismului NUMAI ASA CUM VOR EI, prin intoleranta, xenofobie, exclusivism, in diferite doze – unele foarte mici, altele fortat parfumate, unele chiar mari si pe fata, dar, in final, toate cu acelasi inteles.

    Aveti, poate, in cele de mai sus, o mostra a tipului de nationalism in care cred. Si, de ce nu, o explicatie definitiva a viziunii noastre despre unul dintre rolulile importante ale revistei ACUM.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 4 Nu-mi place 2

  • Adriana: (22-12-2011 la 16:59)

    Buna seara,
    Am citit cu real interes acest schimb de replici in ACUM. Nu stiu daca parerea mea are vreo pondere, insa chiar cred ca locul dlui Andrian este printre cei care dau viata publicatiei ACUM…

    Si… departe de mine intentia de a lingusi pe cineva! 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Stefan: (6-1-2012 la 15:47)

    Scuze pentru interventia tarzie,dar discutia a inceput prin ce inseamna „a fi roman”,prin incercarea de a defini o apartenenta. Poate ar fi interesant sa incercam sa definim notiunea de patrie! Daca patria este locul unde te-ai nascut (in ivrit-muledet)este locul unde ai copilarit, te-ai educat sau „ubi bene ibi patria”/”ubi panis ibi patria”,sau locul care te-a primit,acceptat,locul in care simti siceritatea sentimentelor de apartenenta si obligativitate,locul in care simti ca „radacinile”sunt ale tale…
    Stefan

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.221.147.93