Nu cred să existe ceva mai rece în Univers
Decât
mâinile tale, privirea ta, Dona Alba.
Zero absolut e doar o convenție, o limită falsă.
Niciun atom nu mai licăre în ochii tăi de gheață.
Toți electronii materiei tale s-au prăbușit de pe orbite.
Stau chirciți la sânul nucleelor într-o aglomerație soră cu promiscuitatea.
De aceea te doare capul și nu mai ai cuvinte calde în vocabular.
Nici măcar telefonul nu-ți mai suportă respirația congelată.
Nu am mai ajuns la tine aseară.
Ferestrele erau negre, poarta ferecată.
Luna era albă, era bolnavă;
Sunt sigur că avea limita de temperatură depășită.
Oho, cel puțin un grad Fahrenheit peste limita morții!
Aș fi rugat-o să-ți cedeze câteva liniuțe de pe termometrul ei supraîncălzit,
Să te scap de ger.
Nu am avut curajul.
Îmi era teamă să nu o refuzi,
Așa cum ai făcut și cu mine data trecută, când ai fost tristă.
Ți-ai uitat fularul atârnat în cuierul pom de pe hol
Tocmai când te invitasem la o plimbare prin cartier.
N O M O R E by; ITZHAK BAREKET .
no more lights
in your eyes
no more
no more sky
no more sun
no more moon
no more stars
nothing
no more
it was smile
it was hope
it was laugh
it was love
it was life
no more lights
in your eyes
pity
no more