caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Din nou Catedrala. Stând strâmb la judecata cea de pe urmă

de (23-10-2011)
16 ecouri

Proteste

Macheta unui proiect aducător de neliniști

Macheta unui proiect aducător de neliniști

Miercuri, 5 octombrie la ora 17:00, a avut loc la Bucuresti o manifestație de protest a persoanelor care se opun finanțării din fonduri publice a construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Protestul a fost organizat la inițiativa Asociației Umaniste Române având subiectul ,,Stop finanțării CMN din fonduri publice!”.

Din saitul asociației, aflam că obiectul manifestației îl fac următoarele:

Statul român a contribuit deja la susținerea catedralei Mântuirii Neamului cu donarea, prin încălcarea Constituției, a terenului de 11 ha proprietate publică în valoare de cca 200.000.000 Euro și cu sume acordate recent de către guvern, Primăria Generală și Primăria sectorului 3 în valoare de 25.000.000 RON. Aceste finanțări din bani publici trebuie să înceteze iar catedrala, dacă va fi vreodată construită, să fie realizată exclusiv din donații sau fonduri private.

La protestul din 5 octombrie au participat cca 70 de persoane.

https://www.facebook.com/event.php?eid=150480588378828

E de presupus, pentru că nu am găsit nici un fel de informații în presă, că ecoul acțiunii a fost redus.

Ce am avut de spus

Publicația ACUM a avut amabilitatea să îmi publice un articol http://www.acum.tv/articol/18429/ în care, fără a prezenta o opinie potrivnica proiectului, încercam să sugerez modificarea lui în direcția obținerii unui mai mare câștig social. Articolul a fost discutat, opiniile fiind și de aprobare dar și potrivnice. Cei care au avut obiecții au făcut-o din păcate că o reacție de panică iar comentariile lor au ieșit în afara subiectului.

Intenția celor scrise de mine era și atunci, că și acum, aceea de a ridica niște semne de întrebare pur ideatice. O invitație la introspective, fără iluzii, dar nici măcar dorința iluzorie, de a provoca oprirea avansării unui colos spre amplasamentul sau final. Eventual, exercițiul putea fi util înainte apariției următorului proiect romanesc de amploare oricum s-ar numi el, în măsura în care ar ridica semne de întrebare evidente. Nici atunci, nici acum nu îmi arog misiunea de a ma interpune intre Credincioșii romani și Biserica. Relația lor este o afacere de familie. Pana la un punct. Existenta ambilor se încadrează în contemporaneitatea mileniului al III-lea și în spațiul geografic al unui stat european – doua amănunte peste care se pare că unii trec cu ușurință cu vederea.

Un proiect care avansează. Ce ar mai fi de spus?

Patriarhia informează pe saitul ei că deja s-a făcut o groapă imensă pentru fundație și amenajările subterane.

http://www.catedralaneamului.ro/

Raționamentele rezonabil ar începe din cauza asta să ,,bata în partea cealaltă”. Ar fi o gândire de nebun să mai susții oprirea lucrărilor. Pentru că nu numai hotărârile sunt luate (ceeace se știa chiar dintotdeauna) dar până și gropile sunt făcute. Ce mai rămâne e ,,de rugat la Domnul” că proiectul să iasă cât de cât bine și decent pentru toată lumea ca să putem în sfârșit sa dam foaia cu cât mai multa seninătate.

Aspecte ,,mai puțin” legale?

Am solicitat o părere avizată a doamnei Narcisa Busuiocescu, jurist cu experienta în probleme imobiliare care sugerează, respectând prezumția de nevinovătie de rigoare, pe baza unor informatii publice, argumentate si interpretate mai jos, că statul poate să fi comis o ilegalitate în 2005, când a cedat respectivul teren. Nu pentru că nu ar fi avut dreptul să atribuie un teren pentru un proiect, ci pentru că tipul de teren în cauză se încadra la o categorie ce nu putea fi cedata de către stat. O ,,nuantă” care poate scăpa usor unui neavizat.

În anul 2005, prin O.G. s-a trecut din proprietatea statului suprafața de 11 hectare teren pe Dealul Arsenalului în proprietatea Patriarhiei exclusiv pentru ridicarea Catedralei, numai că proprietatea statului era și publică și conform legii este inalienabilă (nu poate fi înstrăinată ci doar dată în administrare, concesiune sau închiriată), insesizabila și imprescriptibilă (ultimele doua caractere nu fac obiectul discuției).

Pentru lămurirea noțiunilor, iată ce aflam din Constituție, art. 136, alin. 3 și din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în art.5, alin.1 și art.35 alin. 2 și 3.):

Terenurile care fac parte din domeniul public (de exemplu piețe, cai de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, albiile râurilor și fluviilor, țărmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. ), sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Sunt bunuri proprietate privata a statului toate bunurile din patrimoniul acestuia sau din cel al unităților administrativ-teritoriale. Bunurile respective vor putea face obiectul diverselor acte juridice, vor putea fi înstrăinate sau uzucapate , asupra lor se vor putea constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

Ceea ce nu știm este modalitatea prin care Statul a transmis proprietatea terenului BOR-ului (!) știind cele de mai sus și mai ales faptul că proprietatea privata a acestuia nu poate fi înstrăinată prin acte cu titlu gratuit. Nu ne rămâne decât să săpăm din aproape în aproape să găsim O.G. din 2005 să aflam, pentru că nu se precizează nicăieri numărul acesteia. Acum se pune problema interesului, câștigului statului din toată afacerea asta și a autorului ilegalităților astea, pentru că a fost un întreg lanț:

1. trecerea terenului din proprietatea publică în cea privată;

2. modalitatea prin care s-a transmis proprietatea Patriarhiei romane.

În faza actuală, ce ar mai putea rămâne de făcut, în opinia mea, ar fi ca:

  1. statul să dea socoteală, la un moment-dat, de atribuirea ilegala a terenului (nu de cofinanțarea proiectului) pe care însă Patriarhia va putea ușor să dovedească că l-a primit în bună-credință (Credința fiind proprie acesteia) – punctul nu are de fapt legătură directă cu proiectul.
  2. proiectul să se finalizeze și să se spere că va fi cat de cat benefic. Ca orice proiect de construcții, la sfârșit se va constata că a costat cel puțin cu 30% decât s-a promis.

Lămuriri și simboluri de pe saitul proiectului

Se  confirmă o bizarerie că în România pentru orice decizie de infrastructură trebuie să se dea o lege – fiecare ctitorie cu legea ei. Avem deci Legea 376/2007 care precizează:

,,Fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu aceasta destinație prin bugetul Ministerului Culturii și Cultelor, precum și de către autoritățile administrației publice locale.”.

Le las cititorilor plăcerea de a se adânci, cu răbdare și perseverenta și în partea care justifica proiectul, ,,Simbolismul teologic” asa cum este explicat pe același sait. Mie personal, tot acest manifest nu mi-a spus mare lucru. Cu câteva adaptări, el s-ar fi potrivit multor alte proiecte, inclusiv unul al ne-construirii unui Ansamblu Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului.

http://www.catedralaneamului.ro/simbolism-teologic

Repet, voi fi recunoscător cititorilor care vor veni cu explicații suplimentare, comentarii sau chiar un articol întreg legat de acest simbolism – de preferat, într-un limbaj clar și concis.

Până atunci, pot doar să spun că am găsit și un punct în tot simbolismul care mi-a fost pe înțeles (sublinierile îmi aparțin):

,,Plastica exterioară și interioară sunt două componente de importanță deosebită în stabilirea unui climat de intercomunicare. Nu se va renunța la tradiție, dar ea va fi interpretată ca o stare de permanentă neliniște Plastica va trebui să fie purtătoarea mesajului canonic ortodox, astfel încât nimic din ceea ce reprezintă construcția sau decorația interioară să nu fie întâmplător. ”

Confirm ,,starea de permanenta neliniște” care m-a încercat (poate și pe alții, nu numai pe mine). Nu chiar permanent, pentru că am reușit sa-mi refulez neliniștea lăsând-o în urma, într-un efort de a privi înainte – în altă parte, însă. Pot admite și că în principiu nimic nu e întâmplător, deși îmi repugnă Teoria Conspirației.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Camelian Propinatiu: (30-10-2011 la 06:32)

    Privit de Sus e amuzant: Catedrala Mântuirii Neamului enerveaza pe intelectualitate, dar neterminarea 22 de ani a Bibliotecii Nationale nu.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 2 Nu-mi place 6

  • Petru Clej: (30-10-2011 la 07:01)

    Ce înseamnă „Sus” cu majusculă? Cum se definește „intelectualitatea”? Și ce legătură are o bibliotecă națională – edificiu de interes pentru orice cetățean – cu catedrală a „neamului” de interes doar pentru o parte a populației și a cărei finanțare publică e complet nefondată?

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 2 Nu-mi place 4

  • George Petrineanu: (30-10-2011 la 07:28)

    Domnule Propinatiu,

    Aveti dreptate, intelectualitatea ar trebui sa se ,,enerveze” pentru tot ce ea considera ca masura gresita care afecteaza publicul, adica pe ea insasi si pe ceilalti ,,ne-intelectuali” in mijlocul carora traieste. Dar cred ca ea si face acest lucru chiar daca nu suficient. Ar trebui sa se implice si mai mult, mai ales in aspecte la care ea e decoamdata oarba (sic!). Intrebarea ce decurge imediat este cum poti vedea lucruri la care esti orb. Vorbim de un fals paradox. Stim cu totii ca ea are raspuns si solutie. In primul rand ,,ne punem ochelarii”. Daca sunt aburiti, ii curatam, daca sunt depasiti (ca dioptrii) schimbam lentilele (ca sa dau un raspuns à la Lenin).

    Articolul meu indeamna insa mai putin spre ,,enervare” si mai mult spre a trage invataturi pentru situatii viitoare ce vor aparea cu siguranta. Este de dorit sa luam pozitie inainte de a sa ,,sapa gropile”. Si este de dorit sa o facem cu totii, nu numai ,,intelectualitatea” din randurile careia subsemnatul nu se considera a face parte. Ajung aici la un alt lucru, si ,,ne-intelectualitatea” ar trebui sa se ,,enerveze”. Eu sunt unul dintre acestia. Dar nu ma enervez – imi pun doar intrebari. Am fost doar cu totii invitati la ,,Permanenta Neliniste” asa ca nu vad de ce nu m-as conforma, cu voie de la ,,Susul Insusi”.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 1

  • George: (26-11-2011 la 02:15)

    Ar fi cazul sa incetati odata pentru totdeauna cu vaicarerile acestea legate de catedrala si sa va uitati in jurul vostru .Rusine sa va fie , credeti ca daca aceasta mareata biserica nu se va ridica , ve-ti trai mai bine, ve-ti fi mai fericiti? Nu va uitati la tarile mici din jurul Romaniei ce catedrale au? Nu merita oare si natiunea romana un simbol spre care sa priveasca cu demnitate? Ne e destul ca in ultimii 50 de ani am fost umiliti si batjocoriti destul? Mai veniti si voi cu
    mofturi din acestea meschine? Sunteti mai josnici decat Ceausescu.Macar acela si-a recunoscut ateismul, dar voi il ascundeti sub perdeaua unei mizerabile „griji” pentru popor, exact ca Iuda care era foarte grijuliu cu banii pentru saraci.Dumnezeu sa va ierte!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 3

  • Petru Clej: (26-11-2011 la 03:08)

    „George” ar avea un minimum de credibilitate dacă ar cunoaște măcar ortografia limbii române și ar scrie „veți”, nu „ve-ți”. În rest, nu merită niciun răspuns acest comentariu plin de ură și resentimente.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Sorin Paliga: (18-12-2012 la 13:36)

    Ce mi se pare absolut inadmisibil, dincolo de orice discuții, este denumirea. Mîntuirea este totdeauna individuală, nu în grup, ca atare „mîntuirea unui neam” este o blasfemie la ideea de mîntuire. Sînt stupefiat cum, de ani de zile, BOR persistă în a folosi această denumire împotriva oricărei tradiții bisericești.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (20-12-2012 la 01:38)

    Locația Catedralei are și ea o istorie interesantă. Mai întîi a fost propusă locația de la Piața Sudului, aproximativ pe locul fostei mănăstiri Văcărești, cu intenția de a transforma zona într-un areal spiritual, cu diverse variante (un muzeu, spațiu cultural etc.). În final, puternicii de atunci au respins ideea, cum că nu ar fi zonă centrală [?!]. A doua locație a fost pe locul imensei fundații de lîngă Biblioteca Națională, pe atunci în stare de letargie. Subvarianta era: alături, în mijlocul bulevardului [!], urmînd ca bulevardului să i se facă un tunel sub catedrală. A treia (sau a patra) locație era în Piața Unirii, undeva la poalele dealului Patriarhiei. În sfîrșit, s-a ajuns la locația de lîngă Parlament, cu discuțiile de rigoare.

    E bine? E rău? să se facă această catedrală? Nu știu. Poate e bine, în măsura în care va avea o alură sacră, în măsura în care va impune o anume umanizare a zonei, în apropierea acelei huidume oribile în stil nord-coreean combinat cu gusturile unui primitiv. Teamă îmi este că va fi un fiasco estetic. Eu nu am văzut niciun concurs de proiecte, poate există și nu știu eu. Nu credeți că ar trebui organizate expoziții pe tema asta? variante? propuneri? Cine își asumă răspunderea dacă iese ceva urît, inestetic? Ca de obicei, nimeni și toți. Imensele spații din jurul huidumei parlamentare pot fi amenajate în multe variante, Bucureștiul este un oraș tînăr, are încă un potențial imens, din păcate batjocorit prin neimplicare, prin comoditate, prin tot felul de șmecherii. E mult, foarte mult de discutat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George Petrineanu: (20-12-2012 la 04:13)

    Te poti consola pana la urma ca este un fiasco estetic. Cu conditia sa fie macar „functional”. Centrul Popmpidou de exemplu a fost si el contestat.

    Obsesia ca trebuie sa fie cu orice chip „central” plasata este un „manelism” pur, adica si ea o expresie a stadiului primtiv si imatur in care se afla parti ale societatii romanesti. De exemplu, bazilica Sacre Coeur a fost construita in 1876-1914 in mahalaua Montmartre. Ulterior, acea mahala a devenit un loc central prin importanta lui. Tot referitor la amplasament, nu e nevoie de multe calatorii prin Europa Occidentala ca sa constati un truc simplu practicat de secole de cei care construiau catedrale (in stil gotic mai ales) anume ca prin plasarea lor pe o inaltime (nu central, ci SUS) obtin un efect puternic de expunere. Exemple sunt cu sutele. Mai putem lua un exemplu Notre-Dame de la Garde care NU e amplasata central dar se afla vizibila din tot orasul pe o inaltime.
    Lucrul acesta mai indica intelepciunea, acceptanta si respectul pentru patrimoniul urbanistic existent atunci cand s-au construit locasuri de data recenta (la granita dintre secolul al 18-lea si al 19-lea). Pana la urma e o dovada si de modestie din partea celor care lanseaza tema de proiectare de a nu te inghesui cu forta intr-o zona deja asezata. Iar generozitatea si empatia te obliga face ca atunci cand planuiesti un nou locas sa te gandesti si la comunitatile din alte zone, pe care acest locas nou constuit le va ajuta si stimula prin forta lui de atractie. De multe ori se alege o zona industriala dezafectata dar careia i se gaesc noi valente si este cu aceasta ocazie si salvata in calitatea ei de patrimoniu.

    Ar fi mult de discutat, cum comenteaza d-l Paliga. Dar ar exista si „scurtaturi”. Un grup mic de urbanisti competenti, cu experienta internationala, impartiali ar putea da o solutie acceptabila. Cand ai o astfel de ocazie, investitie, cauti sa obtii foloase maxime din ea. De ce e nevoie de deschidere si folosire a experientei internationale? Pentru ca marile proiecte de urbanism, de recuperari de zone moarte (ca zona industriala a docurilor din Londra, ca redara cartierului vechi – care e de 30 de ori mai mare decat Lipscanii – din Porto etc., etc.) sunt internationale. De acolo se pot reutiliza si adapta idei. Daca era vorba de o echipa de fotbal, nici cei mai habotnici nu ar fi pus la indoiala o secunda ideea de a aduce antrenori, jucatori, din alta parte indifernt de unde, numai ca sa castigi meciul. Nu sunt milioanele de euro ale investitiei Catedralei si ele un meci? Se ce miza!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George PETRINEANU: (20-12-2012 la 04:30)

    Cu alte cuvinte. Nivelul de competenta profesionala (urbanism in primul rand si alte cateva discipline conexe) necesar pentru a rezolva aceasta tema cu rezultate acceptabile nu este infinit de mare. In medicina, ar corespunde nivelului profesional al unei echipe care sa rezolve un transplant de ficat. Nu vorbim deci de misiuni imposibile in cazul proiectului catedrala. Ceeace lipseste sunt experienta, spiritul antreprenorial, cel al universalitatii, empatie, vointa ancorarii in timpurile noastre. Toate acestea pretinzi sa le aibe un profesionist.
    Iata un exemplu din miile posibile: (wikipedia)
    Notre Dame du Haut in Ronchamp (French: Chapelle Notre-Dame-du-Haut de Ronchamp), completed in 1954, is one of the finest examples of the architecture of Franco-Swiss architect Le Corbusier and one of the most important examples of twentieth-century religious architecture.
    Nu trebuie sa fii preot ca sa construiesti o catedrala. Dar daca in calitate de preot iti asumi misiunea unui arhitect rezultatul risca sa fie mediocru. Si asta mi se pare ultimul lucru pe care si-l poate dori un slujtor al bisericii: mediocritatea si nereusitele.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (20-12-2012 la 06:24)

    Am multe de spus aici, unele detalii le cunosc „la prima mînă”, cum se spune. Rețineți că, în ultimii 22 de ani, nu există niciun (mare / mic) proiect municipal. Singura investiție în care Primăria București a participat este World Trade Center de la Casa Scînteii. Atît! În rest, cu chiu cu vai se repară Centrul Istoric, măcar se vede ceva, se mișcă.

    Arhitecți ar fi, dar a auzit cineva de o atitudine civică, de breaslă, a vreunui grup de arhitecți? a unuia singur care să propună, măcar, ceva? un proiect cît de cît relevant, orice. A apărut, așa, izolat, acel cartof înfipt într-un băț, cică monumentul dedicat revoluției. Oribil! Bătaie de joc. Presupun că autorul a luat bani frumoși, în buna tradiției a incompetenței și a lipsei de talent bine plătite. Dacă spui ceva, sar la tine că ești prost, că nu te pricepi, că nu știi.

    Catedrala Mîntuirii ar fi o temă de largi dezbateri, de dezbateri naționale, ample, cu proiecte în față, cu arhitecți, cu ingineri, cu artiști, cu oameni care să spună cum s-ar putea realiza, cu detalii, cu multe detalii…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George PETRINEANU: (20-12-2012 la 07:52)

    D-le Paliga,

    Apopo de „Huiduma oribila” de care vorbiti. Daca te poti consola cu cladirea in sine, in ce ma priveste raman in continuare perplex ca un asemnea maidan inconjurat de zid poate sa dainuie intr-o tara UE in mileniul al treilea.
    http://goo.gl/maps/MImlj
    In aceasta privinta, si fara legatura cu subiectul Catedralei, in privinta maidanului dimprejurul huidumei vad un singur imperativ: „Break up The Wall!” http://goo.gl/maps/3PcZ4

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George PETRINEANU: (20-12-2012 la 08:15)

    Fara sa ma refer la etapa decizionala, in proiecte similare (constructii monumentale cu „statut” si implicatii urbanistice, ca de asta vorbim), se da sarcina proiectarii unui birou de consacrat international. Se face asta indiferent ca e vorba de Stockholm, Malmö, Peking, Hong Kong, Santa Cruz de Tenerife (lista e lunga).
    Din cate stiu eu, cazurile in care este angajat un birou din tara respectiva sunt exceptionale.
    Nume? Antonio Calatrava (Malmö, Santa Cruz), Herzog & de Meuron (Pekin), Zaha Hadid (Hong Kong), Frank Gehry (Bilbao), I. M. Pei (Museum of Islamic Art Qatari Doha), Le Corbusier (sediul ONU), lista e lunga.

    La ei in tara au construit Oscar Niemeyer, Eduardo Souto de Moura si altii. Ar fi interesanta o statistica, dar cred ca in 70% din cazuri sunt straini. Asta nu inseamna ca arhitectii locali sunt someri. Ei lucreaza la alte proiecte internationale in afara tarii. E bine sau e rau? Ma fac ca nu stiu, dar in mod sigur se poate constata ca asa decurg lucrurile.

    Pentru cei care sunt sceptici sau adversari ai ideii ca un specialist strain poate construi ceva de calitate cu specific profund local. Aceata, este, dupa parerea mea, doar un paradox si o prejudecata fara suport in realitatea contemporana. Un specialist din afara vine, pe langa experienta si competenta lui, cu o perspectiva larga si lispit de prejudecati. Urmatoarea faza este ca el se aprofundeaza in studiul caracteristicilor locale ale proiectului care i se atribuie.

    Arhitectul chinez Pei care a proiectat (la varsta de 91 ani!) Muzeul de arta islamica din Doha/Qatar, o opera arhitecturala vie si de exceptie, s-a documentat timp de 6 luni in lumea musulmana. El a identificat arhetipuri, simboluri islamice pe care apoi le-a aplicat cu discernamant, pasiune si respect in proiectul lui. Nu am citit nicaieri sa fi fost proteste locale din cauza ca nu era autohton sau lucruri de genul acesta.

    Wikipedia:

    At the age of 91, Pei had to be coaxed out of retirement to undertake this enterprise. He traveled throughout the Muslim world on a six month quest to learn about Muslim architecture and history and read Muslim texts to draw inspiration for his design.

    Declining all proposed sites for the museum, Pei suggested a stand-alone island for the structure in order to avoid the encroachment on other buildings.

    P.S. Sa nu uitam, generalizand, ca unul dintre primii „arhitecti” ai Romaniei moderne a fost Regele Carol I. Nu cred ca in timpul sau cultura romaneasca a fost amenintata ci a inflorit si s-a imbogatit. Cand a comandat Castelul Peles, Regele a lasat mana libera arhitectului (francez daca imi amintesc) dar in acelasi timp a avut grija ca pe langa partea ornamentala (aspectul neogotic, ornamentele etc) sa includa functionalitate si confort de ultima ora: curent electric, telefon-telegraf, incalzire centrala, bucatarie moderna cu inox. Aceasta este de fapt esenta mesajului pe care Carol I ni l-a lasat ascuns, dedesubtul a ceeace ne ia ochii la prima vedere, in lucrarea Castelului Peles (si altele).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (20-12-2012 la 14:59)

    @George Petrineanu. Nu am priceput exact, sugerați dărîmarea huidumei? Dacă asta sugerați, un ferm nu. E ușor să demolezi, e mai greu să construiești.

    La început de an 1990, s-a dat jos statuia lui Lenin din fața Casei Scînteii, numai că statuia și huiduma aia făceau corp comun, fac parte din istoria anilor ’50. Schimbarea denumirii în Casa Presei, apoi Casa Presei Libere este o alterare a istoriei. Aia este clădirea Casei Scînteii, casa simbolului comunismului. Trebuie demolată? Nu știu. Cred că nu. Acolo ar trebui făcut un muzeu al comunismului, e așa tipică pt perioada aia.

    Catedrala din arealul Parlamentului poate aduce o notă sacră acelui areal. Poate. Dar va aduce? Teamă mi-e că nu. De ce? Deoarece NIMIC din ce s-a întîmplat în România ultimilor 22 de ani nu are nimic sacru, este o pendulare între primitiv și vulgar, între incompetență și urît. Dacă se dorește un areal sacru, uman, înălțător, de ce nu-l știm, de ce nu-l analizăm?

    Exemplul Castelului Peleș e corect, mai sînt și alte exemple, dar acum vorbim de prezent și de viitor? Păi se poate compara generația aia de politicieni cu actualii impostori? Aproape toți…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George PETRINEANU: (20-12-2012 la 16:58)

    Doamne fereste, nu sugerez daramarea huidumei, ma legam doar de zidul din jurul maidanului gol (asa il stiam eu) de cateva hectare. E de prost gust. Vestigiile in sine nu trebuie demolate.

    Cat despre sacru… ce sacru? Nu poti sari din direct lipsa de bun simt in sacru. Sacru e o rasplata, nu poti cand ti se nazare sa trantesti ceva sacru ca pe o pleasca. Oricum, ambitiile mele sunt mult mai mici.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (20-12-2012 la 17:02)

    Zidul ăla face parte din sistem, să zic așa. Au fost și sînt mai multe propuneri pt umanizarea acelui spațiu. Orice lucru profan se poate sacraliza, eu așa speram să fie cu catedrala aia, dar – repet – teamă îmi este că îmi pun speranțe deșarte.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sceptic: (14-2-2015 la 07:50)

    CIne e aceasta „doamna” jurist cu experienta?
    E interesant de stiut unde a lucrat sau unde lucreaza doamna.
    Poate ca sunt multi care stiu cine este acest personaj, Asa ca nu se poate scrie un articol care sa contina parerea ei „avizata” .
    Sa fim seriosi!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.183.183