caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Propagandă prin anti-propagandă

de (4-3-2017)
12 ecouri

Există cu adevărat „fake news” – știrile false despre care se vorbește neîntrerupt și din ce în ce mai grav după ce stînga americană a pierdut alegerile prezidențiale, în noimebrie 2016? Există! Și prima fake news e chiar fake news. Știrea despre știrile false e falsă. Nu e complicat. Discuția a apărut doar după isprava mult hulită a lui David Trump și e menită să explice eșecul taberei adverse. Dar problema există. Chiar dacă discuția despre știrile false e ridicolă, situația în care se găsește autonomia de judecată a individului e în schimbare. Și nu spre bine. E tot mai clar că lumea a intrat într-o fază nouă și imprevizibilă, în care discernămîntul persoanei scade sau e limitat, libertatea opțiunilor e mai degrabă dirijată iar democrația politică e o noțiune tot mai ambiguă.

Situația nu e nouă. Cei ce cred că trăim ceva nemaiîntîlnit ar trebui să înțeleagă că timpurile moderne au adus expansiunea formidabilă a informației și, odată cu ea, mijloace de fabricare în masă a opiniei. Această mutație se cheamă propagandă și a explodat spectaculos imediat după Primul Război Mondial. E de notat că o parte covîrșitoare a celor ce scriu și vorbesc, azi, despre efectele propagandei se referă automat la aparatul de dezinformare nazist. Referința e corectă, dar parțială. Nu trebuie o clipă uitat că sistemul pus la punct de Goebbels a folosit și urmat competent modelul sovietic. E păcat că prea multă lume face referința automată la măsluirea nazistă a informației și ignoră senin performanța diabolică a maeștrilor sovietici. Oricum, propagandă a existat în fiecare moment și regim al ultimilor aproape 100 de ani.

Fake news nu sînt o noutate ci un nume convenabil și inexact dat unui proces mult mai vechi și complex. Capacitatea de judecată a persoanei a fost derutată și atacată demult. Adevărul nu s-a simțit niciodată bine în regimurile care, începînd cu nazismul și bolșevismul, au decis că dețin toate soluțiile și că vor creea omul în sfîrșit liber și egal cu semenii lui. Ar fi trebuit să reținem din această experiență că propaganda e, în primul și cel mai eficient rînd, o ocupație a aparatului de stat. Astăzi, credem, probabil, prea mult în capacitatea rețelelor sociale și a site-urilor private. În fond, o știre care ne informează de pe Facebook sau un site privat de știri că Angela Merkel e agent rus face victime doar printre cei ce merită să fie victime.

Prostia, naivitatea sau ignoranța nu sînt o scuză și nici nu pot fi vindecate prin inițiative oficiale. Guvernele și rețelele net care încearcă să limiteze libertatea pe platforme de Internet fac o greșeală sau, mai rău, încearcă să găsească un pretext pentru a cenzura. În fond, cine citește și crede că Hillary Clinton e amatoare de orgii pedofile crede și că pămîntul este pătrat. Nici o formă de cenzură nu va lecui acest tip de credulitate. Adevăratul pericol nu vine de pe site-urile pe care autoritățile încearcă să le închidă sau limiteze, ci tocmai de la autorități. Pare scandalos, dar istoria lumii moderne ne spune că propaganda cea mai eficientă e propaganda de stat. Dacă stăm să ne gîndim bine, vom înțelege că propaganda de stat e în continuare și foarte prezentă și foarte mare autoare de fake news.

Marea reușită a propagandei de stat moderne și contemporane e să planteze convingeri false care devin rapid consens general și nu sînt niciodată chestionate. Cum s-ar spune, minciuni enorme stau și pozează în adevăruri evidente. Arta acestei forme de manipulare presupune forme perverse de camuflare și distorsionare a informației. Astfel, o știre bine lucrată propagandistic nu va face greșeala să folosească detalii inexacte. Toate numele și cifrele folosite de manipularea prin propagandă oficială pot fi verificate și confirmate fără probleme. Manevra și încercarea de manipulare nu țintesc informația de detaliu ci mecanismele de gîndire.

Un exemplu: Marea Britanie a decis să părăsească Uniunea Europeană, printr-un referendum organizat pe 23 iunie 2016 și va începe negocieri, într-un climat în care multe state europene sînt revoltate și se pronunță pentru impunerea de condiții aspre. Unde e manipularea în această știre care poate fi auzită foarte frecvent, sub diverse formulări și variante? Nu în detalii. Toate sînt riguros exacte. Reușita propagandistică invizibilă a acestei știri e să strecoare în mintea cititorului o idee și ilogică și falsă. Ideea după care, părăsind UE, Marea Britanie a făcut ceva incorect sau ilegal – în orice caz, un act care trebuie, pe bună dreptate, pedepsit. Rezultatul este apariția unei percepții generale și inatacabile care încondeiază Marea Britanie ca parte vinovată. Vinovată de ce? Nimeni nu știe să spună. Propaganda oficială lasă deoparte sau ascunde faptele care spun că despărțirea de UE este un act perfect legal și suveran, prevăzut, de altfel, în Tratatul de Funcționare UE. Decizia, perfect democratică a britanicilor, poate conveni sau nu liderilor UE și poate aduce avantaje sau dezavantaje britanicilor. Dar nimic nu poate face din această decizie ceva neavenit sau incorect. Nimic, în afară de propaganda care introduce impresii și convingeri greșite în capul unui public larg și nevinovat.

Partea cu adevărat gravă este că toate societățile înoată zilnic într-o supă de știri aparent corecte și înghit, fără să știe sau să înțeleagă, idei strîmbe care construiesc, apoi, o imagine deformată a lumii. Știri infinit mai mici dau o ploaie de schije mărunte care lucrează cel puțin la fel de bine. Uneori simple decizii de formulare împing spre percepția dorită de furnizorul știrii. De pildă, zecile de mii de știri în care victimele unui atentat terorist nu au fost ucise ci „au murit”. Altă tehnică folosită constant e titlul direcționat. Așa au ajuns foarte multe titluri să formuleze întrebări. De pildă: Sînt parizienii anti-musulmani? Un text cu asemenea titlul nu are, de regulă, nici o concluzie clară. Dar folosește întrebarea din titlu pentru a direcționa date complet neconcludente. Da, există acte anti-musulmane în Paris și nu, nu se poate vorbi de o campanie organizată. Cu toate astea, autorul știrii pune totul în dubiu folosind un titlu-întrebare.

Nu mai puțin creatoare sînt omisiunile. O știre stă pe informațiile curente și pe contextul format din date prealabile. Cînd așa numitele date de context lipsesc sau sînt voit ignorate, rezultatul e o falsificare subtilă care împinge consumatorul la concluzii greșite sau la concluziile dorite de furnizorul știrii. Un exemplu recent și izbitor sînt știrile produse de presa de mare circulație angajată fățiș în discreditarea Președintelui american Trump. Iată de pildă știrea care anunță că Trump a expulzat cîteva sute de imigranți ilegali din Statele Unite și menționează dezaprobarea unor politicieni și organizații civice de stînga. Totul e exact, dar știrea ar fi fost și onestă dacă nu omitea faptul că, în 2016, Președintele Obama a expulzat 60.000 de ilegali, fără cel mai mic protest public. Cititorul sau telespectatorul sînt, astfel, îndrumați spre ideea falsă după care Trump a recurs în premieră la expulzări și a comis un abuz fără precedent.

E destul de limpede că sistemele de propagandă nu s-au stins și domină relația cu publicul într-un mod din ce în ce mai rafinat și, adesea, greu detectabil. Agitația recentă legată de puterea așa numitelor fake news fabricate de persoane private pe net ar putea fi tot o formă de propagandă.

Traian Ungureanu, 2-4 martie 2017

Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Ecouri

  • Victor Manta: (5-3-2017 la 00:41)

    Nu trebuie o clipă uitat că sistemul pus la punct de Goebbels a folosit și urmat competent modelul sovietic.

    Că l-a urmat este adevărat, dar că l-a urmat competent nu este. Cum afirma recent un cunoscut scriitor rus (V. Suvorov), trebuie să fii idiot să numeşti un minister „Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda„, adică Ministerul Imperial pentru Luminarea Poporului şi Propagandă.

    Comparaţi naziştii cu sovieticii. La nazişti este Propagandă, adică ceva care ţi se bagă pe gât, iar la ruşi este Правда, adică Adevărul şi nimic altceva decât Adevărul, ziarul oficial al PCUS.

    E destul de limpede că sistemele de propagandă nu s-au stins și domină relația cu publicul într-un mod din ce în ce mai rafinat și, adesea, greu detectabil. Agitația recentă legată de puterea așa numitelor fake news fabricate de persoane private pe net ar putea fi tot o formă de propagandă.

    Nu rareori persoanele private pe net nu reprezintă altceva decât continuări ale sistemelor de propagandă mai elaborate.

    În concluzie este sănătos să fim atenţi la ce surse folosim şi să le comparăm în permanenţă între ele.

  • Alexandru Leibovici: (5-3-2017 la 01:56)

    @Victor

    > La nazişti este Propagandă, adică ceva care ţi se bagă pe gât, iar la ruşi este Правда, adică Adevărul şi nimic altceva decât Adevărul, ziarul oficial al PCUS.

    PCUS a avut ceva ce se numea „Secţiunea ideologică (pentru ideologie) a Comitetului Central”. Acesta a fost numele acestui sector între 1962 şi 1965. În tot restul timpului, adică între 1920 şi 1988, acest sector s-a numit „Sectorul pentru agitaţie şi propagandă„, cu mici variaţii, în care însă cuvântul „propagandă” a fost mereu prezent.

    Deci şi în privinţa cuvântului „propagandă” ministerul lui Goebbels a folosit și urmat competent modelul sovietic…

    Агитпроп, you know…

  • Victor Manta: (5-3-2017 la 04:44)

    @Alexandru

    > Deci şi în privinţa cuvântului „propagandă” ministerul lui Goebbels a folosit și urmat competent modelul sovietic.

    Fineţurile denumirii sectoarelor CC al PCUS erau cunoscute mai puţin. Cum se numea oare ministerul sovietic ce se ocupa de propagandă? Dar vreun ministru reprezentativ al acestuia? Lista ministerelor sovietice este aici.

    Numele lui Reichspropagandaleiter Joseph Goebbels era cunoscut în Germania nazistă, sub acest titlu de Şef al Propagandei Imperiului, de către oricine.

  • Boris M. Marian: (5-3-2017 la 06:38)

    @ T. UNGUREANU

    Mi-a plăcut articolul, ca și comentariile, deși cunoșteam detaliile. Propaganda s-a născut , cred , cu apariția primului ziar tipărit. Iar sub Napoleon I, nu mai știu exact cine a spus – Mințiți, mințiți, tot va rămâne ceva. Cred că Fouche, ministrul poliției. Iar minciuna s-a născut cu mii de ani în urmă.

  • Victor Manta: (5-3-2017 la 15:51)

    @Boris M. Marian

    > Propaganda s-a născut , cred , cu apariția primului ziar tipărit.

    „Denumirea de Propagandă își are originea în Congregația pentru Răspândirea Credinței (lat. Congregatio de Propaganda Fide), înființată în 1622 de Biserica Catolică, cu scopul de a coordona activitățile misionarilor în America Centrală, America de Sud, Caraibe, Filipine, Japonia, China și India, fără însă a se limita la aceste țări, și de a organiza o bibliotecă și o școală pentru preoții misionari, toate acestea cu scopul de a restaura catolicismul în țările protestante și ortodoxe și de a-l răspândi prin convertirea celor care practicau religii necreștine.

    Propaganda își are însă începuturile în negura istoriei”.

    Sursa se găseşte aici.

  • Puscasu Vlad: (6-3-2017 la 07:45)

    FAKE NEWS reprezinta un subiect foarte aprins deoarece pe de o parte a suparat mariile corporatii mass-media , pe de alta parte trebuie sa recunoastem ca de cele mai multe ori stirile nu le putem verifica, deoarece oamenii de rand si milioanele de ascultatori nu au cum sa le verifice, sau chiar si autoritatiile!

    Spre exemplu exista anumite stiri, nu putine despre ISIS, iar o televiziune X prezinta cum armata americana l-a ucis pe teroristul X si Y, sau cum un grup de teroristi au fost bombardati. Este imposibil de verificat, chiar si prin sateliti, ce sa mai vorbim de Guvernul X din tara Y sau de tribunalul local din orasul cutare.

    Dincolo de sloganele neo-comuniste ale lui Trump precum ,,enemy of the people cutare si cutare,, exista un mare adevar: TRUMP este creatia liberatii totale a internetului: oricine poate scrie orice, si se formeaza cu totul alte stiri decat cele oficiale de pe televizor.

    De ce tocmai acum TRUMP care a venit la putere cu ajutorul strict al internetului ( propaganda Putinista si pro-rusa de pe internet vine exclusiv, nu din alte surse) doreste acum CENZURAREA internetului, si crearea unor filtre de raportare a asanumitelor ,,FAKE NEWS,, Si controversa persista , cum cineva raporteaza FAKE NEWS, ti se inchide site-ul, si Tribunalul cum poate decide exemplul meu cu ISIS, ca este stirea adevarata sau falsa? A mers judecatorul pe front in Iraq ca sa stie adevarul ca teroristul cutare X a fost bombardat de americani?

    De ce Trump doreste cenzura acum? deoarece el este beneficiarul libertatii totale de exprimrare si al haosului, iar acum ajuns la putere incearca sa-l controleze prin cenzura. Daca va reusi sau nu ramane de stabilit si vazut. TRUMP este beneficiarul hackerilor rusi care au demolat-o pe Hillary, si cunoscand forta lor apeleaza la tribunale sa inchida FAKE NEWS, pentru ca stie ca acesti hackeri treptat se vor intoarce impotriva lui. El a ajuns presedinte in USA, nu in Rusia, chiar daca sa presupunem cu sprijinul informational de spionaj al rusilor si al Wikileaks. Iar pe ASSANGE se pare ca Trump ezita sa-l gratieze si sa-i recunoasca dizidenta ca avand dreptate si fiind pentru addevar. De ce ezita? pentru ca stie ca-i vine si lui randul, asa cum MICHAEL MOORE jurnalistul l-a ajutat pe BUSH la un moment dat, iar ulterior s-a intors impotriva lui si l-a demolat mediatic, pentru crimele din Iraq.

    Acum TRUMP are de ales niste variante foarte simple: modelul KENNEDY, modelul NIXON(Water-gate), sau modelul GEORGE BUSH. Eu cred ca-l va alege pe ultimul model bombardand IRAN-ul , si alaturandu-se corportatiilor, in final scuzandu-se apoi cu anti-globalizarea ca fiind o gluma de campanie electorala, si doar o forma de a incuraja si pe altii sa faca o afacere, nu doar firmele cele mari.

  • Nicu Adrian Udriște: (6-3-2017 la 15:06)

    Există un capitol important al teoriei (ori teoriilor) comunicării: zvonurile. Ele au fost cultivate dintotdeauna. Acum însă, după revoluția tehnică postbelică și, mai ales, odată cu era internetului, au căpătat valorile mondiale și instantanee. A fost suficient ca Angela Merkel să facă acea declarație nefericită că Germania îi va primi pe refugiați, că a doua zi au început să curgă spre Europa. ESte doar un exemplu. Donald Trump a folosit corect sintagma „fake news”, dar fiindcă nu îi convenea, el însuși folosind destule fake news atunci cînd i-a convenit sau a avut impresia că i-a convenit, cum a fost afirmația că în Suedia era nu știu ce tragedie provocată de imigranți sau că la Paris e teroare…
    A venit momentul adevărului, cînd fake news se confruntă cu alte fake news și tot așa… Ce ar putea crede poporul? Nimic, e bulversat, dezorientat… Din vina cui? din păcate, nu există autor, autorul acestor făcături este colectiv și neidentificabil. Ăia, rușii, americanii, ISIS, SRI, MI 6, CIA, Mossad… Cine mai știe? Totul e un ghiveci informațional, unde minciuna se acoperă cu un pic de adevăr și picul de adevăr cu minciună. Cine e de vină? Sigur, noi toți, totdeauna cînd se dorește escamotarea adevărului se recurge la formula „noi toți suntem de vină”, adică nimeni.

  • Victor Manta: (7-3-2017 la 01:08)

    @Nicu Adrian Udriște

    > … zvonurile. Ele au fost cultivate dintotdeauna. Acum însă, … , au căpătat valorile mondiale și instantanee. A fost suficient ca Angela Merkel să facă acea declarație nefericită că Germania îi va primi pe refugiați, că a doua zi au început să curgă spre Europa.

    Să fi fost vorba doar de un zvon? Să fie acesta un nou fake news? „Cine mai știe?”.

    Mai bine ne îndreptăm către poezie, unde „звон” se citeşte „zvon”.

    Вечерний звон, вечерний звон!
    Как много дум наводит он

    Bătaia de seară a clopotelor, (bis)!
    Câte gânduri ne provoacă.

    Un vechi şi popular cântec rusesc, pe versuri de Ivan Kozlov, adaptate după Thomas Moore (Those evening Bells).

  • Nicu Adrian Udriște: (8-3-2017 la 08:08)

    Comentez doar afirmația aceasta, care se leagă de discuția despre Brexit: «Ideea după care, părăsind UE, Marea Britanie a făcut ceva incorect sau ilegal – în orice caz, un act care trebuie, pe bună dreptate, pedepsit». Posibil să fie și asemenea abordări, dar autorul – voit sau nu – nu dezvăluie ori nu analizează corect succesiunea evenimentelor. Dacă ne referim la legalitate, atunci: 1. observăm că termenii referendumului nu au fost definiți, respectiv dacă este un referendum mandatory sau consultativ; 2. ce pași trebuie făcuți, în ce succesiune și ce instituții sunt implicate; 3. vehicularea unor evaluări false în timpul campaniei, care au condus la scandaluri în partea finală a campaniei; 4. tergiversarea votului în parlament, care a fost forțat să aibă loc după deciziile succesive ale Înaltei Curți și a Curții Supreme; 5. menținerea unei ambiguități (voite? implicite?) privind etapele Brexit. 6. – X. Multe alte detalii, unele bine analizate în varii locuri, sunt zeci, nu are rost să le enumăr, Google le arată prin sintagme-cheie bazate pe Brexit.
    Nu știu la ce se referă autorul atunci când spune că unii ar fi insinuat că UK face ceva ilegal sau incorect. Care sunt acei unii? Faptul că mulți lideri europeni au fost iritați de Brexit este firesc, după cum este firesc să fie iritați de declarațiile lui Trump. Brexit este absolut legal dacă într-adevăr UK respectă normele juridice ale propriei țări, așa cum știm nu a fost deloc așa. Abia după 20 ian. s-a intrat într-un proces matur și firesc, cel puțin în părțile sale esențiale.
    Mai sunt multe alte aspecte legate de sintagma „fake news”, corectă și de largă răspîndire, beneficiind acum de „avantajele” colosale ale manipulării prin web și prin mass media, mai ales prin televiziuni, devenite tembeliziuni în adevăratul sens al acestui cuvânt folosit de generația mea încă din anii ’70.
    @Victor Manta. Despre zvonuri există o bogată bibliografie sociologică, îi recomand să parcurgă o parte din aceasta dacă într-adevăr dorește să discute problema minimal serios.

  • Victor Manta: (8-3-2017 la 15:15)

    @Nicu Adrian Udriște

    > @Victor Manta. Despre zvonuri există o bogată bibliografie sociologică, îi recomand să parcurgă o parte din aceasta dacă într-adevăr dorește să discute problema minimal serios.

    Deoarece îmi vorbiţi mie (vezi „@”-ul), nu văd de ce folosiţi persoana a III-a.

    Eu am încercat să discut afirmaţia dv. că declaraţia d-nei Merkel, prin care ea anunţa că Germania va primi un mare număr de refugiaţi, a fost un zvon „mondial”. Ceea ce ştiu este că nu a fost vorba de un zvon, ci că d-na Merkel a declarat acest lucru cu adevărat.

    În loc să răspundeţi la ceea ce v-am întrebat („Să fi fost vorba doar de un zvon?”), dv. îmi recomandaţi să citesc literatură despre zvonuri. Aceasta nu este o manieră de a discuta „minimal serios”, ba chiar dimpotrivă!

  • Nicu Adrian Udriște: (9-3-2017 la 13:36)

    @Victor Manta. Ce legătură are discuția despre zvon cu declarația d-nei Merkel că îi va primi pe refugiați??!! Acuma serios, chiar nu aveți ce face și provocați discuții aiurea, să vă aflați în treabă? Nu că mi-ar fi greu să vă ironizez, dar sunteți – în plus – și foarte supărăcios.

  • Victor Manta: (9-3-2017 la 16:11)

    @Nicu Adrian Udriște

    > Ce legătură are discuția despre zvon cu declarația d-nei Merkel că îi va primi pe refugiați??!!

    Citez din nou ceea ce aţi scris înainte:

    ” … zvonurile. Ele au fost cultivate dintotdeauna. Acum însă, … , au căpătat valorile mondiale și instantanee. A fost suficient ca Angela Merkel să facă acea declarație nefericită că Germania îi va primi pe refugiați, că a doua zi au început să curgă spre Europa”.

    Deci legătura aţi creat-o chiar dv., iar eu am afirmat ceea ce ştiam.

    > Acuma serios, chiar nu aveți ce face și provocați discuții aiurea, să vă aflați în treabă?

    Acesta este din nou un atac la persoană, în care folosiţi termeni şi expresii la limită. Eu nu v-am făcut reproşuri legate de răspunsurile dv., şi nici nu mi-am dat cu presupusul de ce o faceţi, ci v-am întrebat dacă este vorba doar de un zvon. Nu mi-aţi răspuns nici până acum.

    > Nu că mi-ar fi greu să vă ironizez, dar sunteți – în plus – și foarte supărăcios.

    Nu are rost nici să vorbiţi despre persoana mea, nici să vă arătaţi mărinimos că nu aţi ironizat. A ironiza este un lucru simplu şi la îndemâna oricui, dar el duce doar la înflăcărarea discuţiilor. Amintesc că scopul nu este să ne certăm, ci să discutăm.

    Deci revin cu întrebarea dacă declaraţia despre care vorbiţi a d-nei Merkel a fost doar un zvon.

    Pentru ca să nu există dubii, dau din DEX definiţia lui „zvon” care este potrivită situaţiei: ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă).



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Cutremurul din 4 martie 1977 – acum 40 de ani

Cutremurul din 4 martie 1977 - acum 40 de ani

Închide
100.25.40.11