Primim la redactie
S-a scurs deja aproape o lună de la încheierea inspecţiei efectuate la Academia de Poliţie. Nimic, însă! Am aşteptat cu nerăbdare reacţia ministerului, mai ales că, după câte s-a aflat, comisia condusă de un secretar de stat a constatat nu numai nereguli de “rutină”, ci chiar încălcări grave ale legalităţii. Legalitate care, pentru rectorul Academiei, dl. Costică Voicu, zis si “Inamovibilul”, a însemnat şi reprezintă încă, liberul arbitru ridicat la nivel de principiu.
Că doar suntem o şcoală de poliţie, nu-i aşa?
S-au prezentat vineri câteva concluzii diluate şi o serie de măsuri subţirele. De fapt, înainte de a fi prezentate chiar şi acestea, ofiţerii din minister s-au întâlnit în biroul domnului rector şi au ieşit de acolo fericiţi, semn că, probabil, căzuseră la pace.
În legătură cu situaţia din Academie şi despre comportamentul “educatorului” Voicu s-au mai trimis sesizări către conducerea MAI. Se pare însă că de fiecare dată acestea s-au dosit sub preş din interese diverse. Faceţi, domnule ministru, măcar acum efortul de a vă informa şi veţi afla lucruri interesante.
Au obosit, cred, aproape toţi cei care mai aveau ceva de spus. Şi sunt încă multe de relatat, deoarece nu toţi suntem ca Voicu şi clica sa clientelară. Deşi asupra Academiei s-a revărsat în ultimul timp atenţia presei, ca urmare a scandalurilor repetate care au terfelit numele şi renumele instituţiei, dorim să cunoaşteţi că totuşi aici lucrează şi oameni serioşi care chiar doresc să-şi vadă liniştiţi de meserie.
A devenit, însă, imposibil! O afirmăm cu disperare, de acum. Am observat că fiecare semnal transmis nu a făcut altceva decât să-l alimenteze pe rector cu noi “vieţi”, ca în jocurile video şi să-i sporească agresivitatea.
Bănuim, prin urmare, că şi după această inspecţie, probabil ratată deja, rectorul nostru respectabil va ieşi iarăşi întărit. Ar fi culmea ca nişte amărâţi de ofiţeri din Corpul de Control să-l clintească pe Costică Maximus. Ori probabil inspectorii au acţionat la comandă pentru a-l scoate şi de aceasta dată basma curată.
Credem că rectorul cunoaşte deja deznodământul, deoarece i-a revenit morga şi este din ce în ce mai relaxat. Afirmă cât poate de tare, ori de câte ori are prilejul, în cercuri mai strânse sau mai largi, în jurul meselor pe care le prezidează ca “dascăl” recunoscut într-ale şpriţului, că nu s-a născut încă ministrul care să-l doboare. Că oricum ministrul primeşte şi el ordine. De la Preşedinte. La Preşedinte, domnul rector ar fi ajuns deja ori urmează să poposească în curând, prin mijlocirea doamnei Mioara Mantale, doctorand la Academie, care l-a asigurat ca-i va obţine imunitatea. Domnul Albu Emanuel, de asemenea doctorandul nostru şi alţi intermediari ad-hoc de interese se opintesc să-şi salveze binefăcătorul. Este un efort de echipă demn de o cauză mai bună.
Suntem foarte curioşi să aflăm dacă, existând sumedenia de date şi fapte, domnul Preşedinte se va încurca să susţină un om profund corupt, un complice la hoţie dovedit, pe satrapul modern şi “ciocoitul” de tip nou Costică, acela care şi-a făcut, acompaniat de “alcooliţii” săi, o feudă din Academie. Imaginaţi-vă ce model profesional poate reprezenta acest personaj pentru studenţi. De fapt, aceştia au ales să-i semene, îmbătându-se crunt, mai zilele trecute.
Adăugaţi la toate acestea ameninţările proferate cu vocea-i de tunet pe holurile acestui lăcaş de cultură (o mai fi, oare?) cum că-i va lichida pe toţi aceia care au indrăznit să cârtească împotrivă-i şi veţi avea imaginea completă a atmosferei în care se formează viitorii apărători ai legii. Model european, sadea!
Domnule ministru,
Nu ne facem iluzii că se va schimba ceva nici de această dată, deoarece se cunoaşte că în MAI măsurile nu se duc, mai ales în asemenea situaţii, până la capăt. Ele se împotmolesc, de obicei, în hăţişul de interese, mai ales personale, care-i grupează statornic pe unii dintre colaboratorii dumneavoastră apropriaţi: domnul Abraham, care susţine un masterat la Academie, domnul secretar de stat Sandu, domnul secretar de Stat Alexandru, domnul gl. Cearapin de la Jandarmi, domnul Popa de la IGP şi alţii care predau cursuri şi blagoslovesc studenţii cu erudiţia lor. Cum credeţi că ar putea aceste persoane să fie obiective dacă vor fi solicitate să se pronunţe în situaţia că se vor propune sancţiuni împotriva grupului Voicu. Mai ales că echipa menţionată este susţinută temeinic şi de alţi factori de influenţă recunoscuţi în Minister, cum este domnul secretar de stat Berechet.
Acesta s-a ocupat, printre altele, şi de modul în care s-au folosit banii în Academie, aşa încât, poartă şi dumnealui responsabilitatea pentru jaful săvârşit. De fapt, acest grup a reprezentat constant, împreună cu alţi profesori, uitaţi de Dumnezeu prin învăţământ, scutul la adăpostul căruia rectorul a făcut numai şi numai ce a vrut, a angajat pe cine a vrut, a trucat alegerile pentru funcţiile de conducere şi a tâlhărit ca-n codru. Aşa ceva este, cum bine se observă, Academia şi chiar MAI pentru Mafia în fruntea căreia s-a aşezat confortabil domnul Voicu. Ne miră însă faptul că persoanele enumerate se mai află în anturajul dumneavoastră, fiindu-le cunoscut trecutul de slugi politice.
Gestul de a trimite această scrisoare anonimă este trist şi poate nedemn pentru nişte ofiţeri educaţi să-şi spele rufele in familie. Dar, din păcate, noi nu mai suntem de mult o familie, deoarece ministerul se pare că ne-a uitat la Băneasa, iar comunitatea şi unitatea ne-au fost sparte de rector şi junta sa de adulatori. Sentimentul care ne domină acum este acela de teamă şi abandon la cheremul acestui nedemn general.
Aşa justificăm faptul de a acţiona incognito şi ne cerem scuze penteru că nu putem să reacţionăm altfel. Ne lipseşte curajul, încă.
Nu vă solicităm, domnule ministru, decât să vreţi să ascultaţi acest semnal şi să demonstraţi că sunteţi corect. Să dovediţi că aveţi curaj, şi că fermitatea pe care o afişaţi este reală iar nu faţada înapoia căreia pot dospi valori politicianiste şi poate prolifera corupţia de nivel înalt.
Un grup de ofiteri care inca spera!