caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

„Morții și răniții Revoluției nu pot fi șterși cu buretele” – interviu cu Teodor Mărieș

de (25-10-2009)
Teodor Mărieș este slăbit, dar la fel de fermTeodor Mărieș este slăbit, dar la fel de ferm

După 74 de zile de grevă a foamei, preşedintele Asociaţiei 21 decembrie 1989, Teodor Mărieş îşi continuă campania pentru aflarea adevărului despre evenimentele de acum 20 de ani care au dus la căderea regimului Ceauşescu.

Intrat în posesia majorităţii documentelor din dosarul de cercetare penală privind evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Teodor Mărieş nu consideră că acest lucru reprezintă o victorie personală.

În faţa dulapurilor care conţin sute de mii de pagini de declaraţii, el mi-a acordat un interviu, care a durat aproape o oră.

Era desigur foarte slăbit, dar extreme de alert și vorbea cu aceeași însuflețire care-l caracterizează. Își revine încet, consumând doar lichide, pentru a se readapta treptat la o alimentație normală. L-am întrebat dacă pe parcursul grevei foamei nu a fost tentat să abandoneze.

T.M. : Tentaţia de a abandona nu am avut-o niciodată. Tot timpul am fost sub lumina reflectoarelor şi colegii mei au fost alături de mine. Ei au mai clacat aşa câte unul pe rând, şi-au revenit, iar au clacat, pentru că au fost multe momente în care aveai impresia că nu se poate finaliza. Singurul care a rămas optimist am fost eu, permanent, 24 din 24, 74 de zile.

Ce conțin hârtiile din aceste dulapuri?

Declarații, peste 12000 de declarații de martori, cel mai valoros conținut al acestor documente. Lumea spune: ce să faci cu 12000? Când un fenomen de o asemenea amploare la nivel național este completat prin declarații de 12000 de oameni, cu adevărat poți trage o concluzie ce s-a întâmplat. Dacă citești o singură declarație poate nu ți se pare importantă, dar toate puse cap la cap dau un lucru foarte cert: că după 22 decembrie 1989n a fost orice altceva decât revoluție.

Ce veţi face cu aceste documente ?

Le pun la dispoziţia opiniei publice, le pun la dispoziţia presei, să ia şi să publice. Eu îi aştept aici, să vină, să le studieze, patru luni de zile, putem să ne lămurim până la sărbători şi, de ce nu, chiar să se facă o echipă de investigaţii din partea jurnaliştilor, independenţi, tendenţioşi, netendenţioşi. Aici e vorba de 1600 de morţi, e vorba de 4000 şi ceva de răniţi, e vorba de câteva mii de reţinuţi, pe care nu putem să-i ştergem cu buretele.

Din punct de vedere juridic, ce efecte pot avea aceste documente?

Aceste documente fac parte dintr-un dosar penal, un dosar aflat ]n cercetare penală și aici e marea nebunie. Timp de 70 de ani procurorii au făcut ce-au vrut și abia acum ne vom bate cu ei de pe poziții de egalitate. Este normal ca orice dosar, oricât de măruntă ar fi cauza, pentru a nu mai inenta dosare și pentru a nu mai exista poliție politică pentru că de aici apar lucrurile, de la șantaj, avocații și părțile să aibă acces în egală măsură la doar.

Ce urmăriți din punctul de vedere al acțiunii în justiție?

Acțiunea continuă. Această acțiune și acest dosar nu existau dacă în toamna lui 2004 printr-o plângere depusă de Asociația 21 decembrie 1989, în condițiile în care Ion Iliescu era încă președinte, Ilie Botoș era procurer general numit de Iliescu, în condițiile în care Cristian Diaconescu era ministru de externe numit de Iliescu. În 7 decembrie procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor și oprirea prescrierii, pentru că lumea nu știe și crede că bătălia cea mare e acum. Nu, bătălia cea mare a fost atunci – oprirea prescrierii omorului și omorului deosebit de grav se făcea la 15 ani. Ei au redus de la 20 la 15, tocmai fiindcă știau că pleacă de la putere și nu se știe ce se va întâmpla. Cu două săptămâni sau mai puțin chiar de termen am reușit să oprim prescrierea în dosare.

Care sunt oamenii la care vă referiți?

Persoanele la care mă refer și împotriva cărora s-a dispus începerea urmăririi penale la timpul respective de către generalul Dan Voinea sunt o seamă de politicieni și generali. E vorba de generalii Stănculescu, Gușe și Militaru, ultimii doi acum morți, Silviu Brucan, Teodor Brateș, Petre Roman, de …

Ion Iliescu?

Cu voia dumneavoastră, că asta vroiam dă vă spun, ultimul pe listă este Ion Iliescu.

Cineva care privește din afară și care n-are niciun parti-pris poate să vă acuze că dumneavoastră aveți o vendetă politică împotriva lui Ion Iliescu și a oamenilor din jurul lui. Cum răspundeți unei asemenea acuzații? Păreți să aveți o fixație asupra lui Ion Iliescu.

Nu am nicio fixație, el are o fixație cu mine. M-ați auzit pronunțându-i numele în această campanie de 74 de zile?

Nu în această campanie, dar în ultimii 19 ani…

În ultimii 19 ani atunci când am putut într-adevăr am vorbit despre Ion Iliescu, am spus că Ion Iliescu reprezintă din punctul meu de vedere omul care a știut absolut tot ce s-a întâmplat în decembrie 1989 și a participat la decizii absolut halucinante din punctul meu de vedere pentru un om normal, atâta timp cât accepții 900 de morți după ce preiei puterea și îți clădești soclul de revoluționar pe 900 de morți, spunem 900 pentru că astea sunt cifrele oficiale, dar cele neoficiale venite de la parchet în ultimele luni vorbesc de 1600. Hai să-i scădem pe cei 200 omorâți de Ceaușescu, înainte de 22, ce s-a întâmplat după 22 și până pe 28 sub Ion Iliescu? Cifra este demențială și pentru ce? N-a fost război, a făcut să de împuște frate cu frate.

Atitudinea dumneavoastră este una politică. Ce opțiuni politice aveți, domnule Mărieș?

Pe 22 aprilie 1990 am pornit cu colegii de la organizația numită pe atunci Alianța Poporului către televiziune. La Piața Aviatorilor era un miting al PNȚCD și domnii Coposu și Ioan Lup mi-au permis să mă adresez participanților la miting. Și atunci i-am rugat pe liderii țărăniști să ceară amânarea alegerilor. Le-am spus că lumea e nepregătiră și ne face FSN-ul zob. Eu am fost primul care l-am invitat pe Ion Rațiu să vorbească în Piața Universității. Eu n-am fost niciodată membru al vreunui partid, dar fără sprijin politic aceste dosare de interes național nu pot fi soluționate sub nicio formă. Ministrul justiției este politician, procurorul general e numit de președimte, care e și el politician.

Care e bilanțul acțiunii dumneavoastră?

Dacă reușeau să mă termine de data aceasta nu știu cine mai lupta. Nu sunt un erou, nu sunt un Mesia, sunt un om simplu șin normal care își dorește adevărul despre Revoluție, nu precum se crede că am ceva cu bătrânelul Ion Iliescu. Bătrânelul Ion Iliescu are el cu mine, nu mă iartă când mă prinde mă toacă cu aceleași vorbe, n-a fost la Revoluție, din ce trăiește de 20 de ani, aceeași placă, n-o schimbă. De data asta, dacă mă aveau la mână, timp de 74 de zile puteau să spună opiniei publice orice. Știu clar că nu mă au la mână cu nimic, n-am cedat niciodată, nu le-am făcut jocul, n-am acceptat niciun compromis, n-a fost acțiune politică sub nicio formă.

Cu toată dragostea vreau să se reflecte gestul meu asupra societății românești. Pot să-l împart precum îl împart cu dumneavoastră, cu alți prieteni din America, cu Ștefan Maier și cu alții care m-au sunat, cu Sorin Ilieșiu, cu Liviu Antonesei, cu Nicolae Prelipceanu, cu Rodica Culcer, care au avut cuvinte frumoase și au scris la momentul oportun, pentru mine a fost o gură de oxigen sau cu colegii mei care au venit cu mine zi de zi și au stat câte o oră, două, trei la Parchet. Dar repet, acțiunea mea nu a avut nicio conotație politică.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • olahus: (25-10-2009 la 00:00)

    tot respectul, domnule Maries

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (25-10-2009 la 00:00)

    Petru Clej

    Felicitari, Petru! Ai fost cel mai pe faza jurnalist in aceasta imprejurare! Ma si intreb adesea daca presarii nostri dorm in papuci, nu inteleg ordinea importantei evenimentelor, doresc sa ascunda gunoiul sub covor in loc sa-l scoata, ori e o nefericita combimatie intre toate acestea!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (25-10-2009 la 00:00)

    Livii, mulțumesc pentru compliment, dar nu am făcut decât să cotinui ceea ce ai început tu, punând unele dintre întrebările generate de discuțiile de pe pagina revistei ACUM.

    Presa din România am spus-o de multe ori este incompetentă, jurnaliștii fiind, în opinia mea, alături de politicieni, una dintre categoriile profesionale cele mai necompetitive în raport cu omologii lor din Occident. Iar aici mă includ și pe mine, pentru că am lucrat alături de jurnaliști britanici și am simțit această incompetență relativă pe pielea mea.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (25-10-2009 la 00:00)

    Petru

    Sigur, talentul personal si onestitatea sint foarte importante pentru a fi un bun jurnalist, dar experienta intr-o presa serioasa mi se apare, de asemenea, fundamentala. Cred ca jurnalistii romani care au avut parte de asa ceva, sint deasupra celor privati de asta. Cred ca eu insumi, in absenta propriei mele experiente, de reporter si comentator, cu BBC-ul, de la inceputul anilor 90, as fi riscat sa ies mai anapoda, sa fie crezut, de pilda, ca ar fi fost mai important decolteul d-nei Udrea decit greva sacrificiala a d-lui Maries! Asa ca, un gind bun catre BBC World Service!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193