Acum peste o lună şi jumătate, chiar înainte de a începe serialul acesta, cînd am atras atenţia că principalul cîştigător al conflictului dintre PD şi PNL şi dintre premier şi preşedinte e Jiji, dintre toţi şi dintre toate, unii au rîs. Oricum, destul de puţini au fost de acord. Sondajele ce au urmat de atunci încoace confirmă, din păcate, mai mult decît pesimist diagnosticul meu de atunci. Dacă luăm la o analiză comparativă, oricît de sumară, ultimele sondaje de anul trecut şi pe cele recente, indiferent de institutele de sondare, singurul lucru constant este creşterea accelerată a lui Jiji şi a partidului aceastuia – partidul şi-a dublat scorul, iar Jiji a intrat în tripleta din fruntea clasamentelor. Scorurile celorlalte partide oscilează, după institut, comanditar ori data sondării, ierarhia altor „bărbaţi politici” se mai inversează, deşi preşedintele rămîne în frunte, în scădere treptată, ceea ce rămîne însă constant este accelerarea respectivei tendinţe. Din războiul generalizat din interiorul sistemului politic, cîştigă cu o regularitate demnă de o cauză mai bună, singurul partid perceput ca extra-sistemic şi originalul său păstor. În ţara Mioriţei, e poate şi normal! Cînd baciul băsescian şi cel tăricean au jurat sub soare ca să se omoare, ca să-i facă loc la cel în cojoc, la ce ne putem aştepta? La ce ne putem aştepta cînd, în vreme ce ţara şi UE laolaltă aşteaptă reforma justiţiei, politrucimea noastră se bate în referendumuri şi amînă euoralegerile? La ce ne putem aştepta cînd intelectualii autentici jură pe un lider providenţial, iar cei „pe puncte”, frustraţi şi nemernici, îi contestă pe primii şi-i acuză aberant de plagiat? La ce ne putem aştepta cînd, în fruntea unei comisii menite să analizeze eventualele încălcări ale Constituţiei ale preşedintelui, este numit duşmanul declarat al acestuia, deconspirat deja ca fost poliţai politic? Sau cînd problema d-lui Geoană e d-na Macovei, şi nu ANI, iar a acesteia este dl. Stroe? În sfîrşit, la ce să ne aşteptăm cînd politica aborigenă s-a mutat cu arme şi bagaje la televizor şi nu pare să mai aibă vreo legătură cu realitatea? Nu mai trăim, în fond, într-o democraţie, ci într-o telecraţie, iar actul politic a fost înlocuit cu ridicatul poalelor peste cap.
Ne putem aştepta exact la cele ce se întîmplă şi, vorba lui Petru Rareş confiscată de Vadim, chiar la mai mult decît atît! Între timp, e clar că ascensiunea lui Jiji şi a mioarelor sale sa nu se datorează doar gigipomanagiilor, cum inspirat îi numea cineva pe beneficiarii milei becaliene, nici numai donaţiilor de prin parohii. Ascensiunea acestora nu mai depinde nici de sfaturile „strategilor de carton”, de-alde Dan Pavel ori Stoenescu, şi nici măcar de rezultatele echipei de fotbal. Steaua merge tot mai prost, şi extern, dar şi în campionat, dar Jiji şi turma sa de blînde mioare se simt tot mai bine în sondajele de opinie. În momentul de faţă acest baci născut, iar nu făcut, acumulează, pe lîngă voturile pomanagiilor, o bună parte din cele ale dezamăgiţilor de partidele sistemice şi pe ale debusolaţilor de tranziţie şi de circul mediatic ce ţine loc de politici publice şi de politică în general, foarte mulţi dintre aceştia fiind tinerii, unii aflaţi înaintea primului vot. Cum numărul derutaţilor creşte pe măsura creşterii bîlciului, creşte şi scorul lui Jiji şi alor săi. În fond, el nu se declară sfînt, ci unul de-al „nostru” care, chiar dacă cîştigă în marginea legii ori dincolo de ea, dă şi la alţii, nu-şi pune papion, vorbeşte limba „poporului”. Îşi joacă natural rolul. Cum spunea o reclamă de la începuturile tranziţiei, „se mişcă natural”. Nu se preface, nu îşi ascunde intenţiile, e bîlciul însuşi. Întrupat. Şi aşa ţara Mioriţei se va transforma într-o uriaşă stînă… Iar Jiji ne va fi vrednic baci!
În ciuda celor scrise mai sus, revin şi spun că răul principal nu e în oamenii politici, în politrucimea această sinistră, amestecată, care îţi provoacă hohote de rîs ori de plîns, după caz, ci în sistemul politic care i-a selectat şi le-a asigurat supravieţuirea. Un sistem politic prost clădit pe o Constituţie stufoasă, confuză, care a lăsat majoritatea lucrurilor importante – tipul de guvernare, structura şi funcţiile Parlamentului, relaţiile dintre puterile şi instituţiile statului etc – la jumătatea drumului. Această Constituţie trebuie abrogată şi înlocuită cu alta clară şi limpede, ale cărei principale coordonate am încercat să le schiţez, după puterile mele de nespecialist, în această serie de articole. E limpede că acest sistem, clădit pe această Constituţie, a eşuat lamentabil, a intrat în colaps, în sensul politic al cuvîntului, a decedat. Într-un fel, trăim o viaţă politică de după moarte, una post-mortem. Şi doar noi, laolaltă cu politrucimea inconştientă pe care a produs-o şi am produs-o, ne străduim să readucem mortul la viaţă. Ceea ce e imposibil. Ceea ce mai poate acest sistem intrat în putrefacţie este doar să-l cheme drept „Salvator” pe Mesia Jiji Becali.
Domnule Antonesei,
sistemul politic la care va referitzi se numeste, pe scurt, democratzie. C-o fi ea parlamentara (sau chiar prezidentziala?), ne intereseaza mai putzin.
Si, ei bine, democratziile functzioneaza bine *doar* cand populatziunea e chiar *pregatita* pentru ele. Ca sa fiu mai clar: asta e atunci cand lumea, adica omul de pe strada, intelege bine ce vrea de la politruci si le-o si *cere*.
Ca atare, eu cred ca demonstratia dvs. e in falsh. Nu ma credetzi? Uitatzi-va, rogu-va, la *atatea alte ezemple de chixuri democratice in lumea asta in care inca vietzuim*.
Ca atare, teoria mea se deosebeshte de-a dvs. in sensul urmator: nu potzi avea democratzie adevarata (dar, ce e aia democratzie adevarata? – va rog sa ne-o spunetzi si noua dac-o chiar stitzi! – ca eu n-o stiu pe asta, vorbim amandoi acilea doar ca sa scrim) anume ca democratzia lucreaza bine pentru oamenii gata s-o si imbratzisheze. Care vor sa se schimbe asa cum ea (teoria, sa zicem), le-o cere.
Si, dupa parerea mea, in Romania mai vor mai trece cam 10 ani pana ajungem acolo, pana cand ramashitzele vor fi curatzite *biologic*.
Tre’ s-avem rabdare si s-o luam la modu’ stoic.
Dupa cum vedem prea bine de iata, vo 20 buni de ani, constatarile, lamentarile, analizele, *nu conteaza*. Natura-si are legile ei, dupa care *natura*, spuneti-i *realitatea*, merje.
Toate cele bune,
Nea Marin
Domnule Antonesei,
Se pare ca am ajuns in situatia de duet, ceilalti opinenti fiind plictisiti deja de faptul ca nimic nu se poate schimba in bine in Romania post-decembrista.
In opinia mea, nu „Jiji” e cea mai mare problema a noastra, ci Tariceanu si actualul PNL, „inspirat” de Patriciu. Incercind sa retraga trupele din Irak, acestia fac jocul Moscovei intr-o perioada in care exista mari tensiuni intre NATO si Rusia sau Uniune si Rusia.
Demiterea lui Basescu ar garanta posibilitaea distrugerii imaginii de aliat de nadejde, dupa ce am fost tinuti la usa ani in plus din cauza reputatiei noastre de „aliati indoielnici”. Faptul ca atit ministrul justitiei (sustinut de UE) cit si cel al Politiei si presedintele sunt atacati atit de feroce aminteste de situatia din Ucraina, nu de una caracteristica unei tari membre NATO si UE. Intr-o astfel de tara, premierul ar fi demis fara prea mari menajamente. Faptul ca se intimpla exact contariul demonstreaza masura in care la noi „politrucimea” serveste inca Moscova si interesele geropolitice ale acesteia in zona.
Imi cer din nou scuzele de rigoare pentru comentariul nesemnat de mai sus. Apoi, cred ca este cazul sa ii amintesc domnului Marin ca domnul Antonesei este bine scolit in ale democratiei.
Cit priveste chestiunea cu stoicismul, aceasta nu are logica si ar fi detrimentala romanilor. De ce sa mai asteptam zece ani pentru disparitia biologica a dinozaurilor in cauza? Nu ilustreaza aceasta sugestie o mentalitate revoluta, de tip sovietic? Proverbul romanesc care ilustreaza mentalitatea autentic romaneasca este ~boala lunga, moarte sigura~, nu credeti, domnule Marin ?
Domnul Antonesei are fireste dreptate, insa problema momentului, sau prioritatea actuala, cum vreti sa-i spuneti, este indepartarea celor vinovati de agravarea crizei de la conducere. Astfel, chiar daca domnul Basescu ar fi contribuit la declansarea ostilitatilor, modul in care procedeaza tabara lui Tariceanu este antinational si pune in pericol realizari pentru care atit PSD, cit si PD, s-au zbatut vreme de ani de zile, ca sa nu mentionam interese de securitate nationala.
Lustratia si alegerile anticipate ar putea conduce la rezultatele dorite.
O lamurire
Probabil, cititorii, mai ales cei activi si in dezbatere se vor fi mirat ca nu am intervenit pe parcursul acestei dezabateri, de obicei fiind mai interactiv decit acum. Doua motive au contribuit la acest pasivism pasager. Pe de o parte, unul conjunctural – sint foarte ocupat de la inceputul anului incoace. Dar exista si un motiv mai substantial, legat de amploare textului si caracterul sau segmentat. Nu am raspuns la unele observatii, completari, explicatii, pentru ca urma sa ma pronunt asupra acelor chestiuni in episoade ce urmau sa vina ori, in ce priveste alte aspecte, mai aveam eu insumi nevoie de un proces de autoclarificare. Prin urmare, dupa episodul al saselea, care va fi dedicat analizei sistemelor electorale, va urma un ultim episod – pe moment! – Ad lectorem, in care voi incerca sa clarific, inclusiv pentru mine, chestiunile ramase litigioase. Desigur, subiectul episodului al saselea, nu tine de temeiurile consitutionale ale sistemului politic, dar optiunea asupra celui mai potrivit sistem de vot – pentru tara noastra si momentul actual! – poate influenta performantele sistemului politic. Multumesc pentru atentie si, sper, pentru rabdare. Pe curind, liviu antonesei
Ui-ha! Fetele de la Capalna, mai ca-mi vine din nou pofta de viatza, zau asha!
Domnule Pantazi,
domnul Antonesei, va rog sa ma scuzatzi, nu poate avea *decat* scoala democratziei pe care-a trait-o pe propria-i piele.
Ca democratzia aia citita din cartzi *nu pare* sa ne ajute catushi de putzin p-acilea, n-asha?
Eu nu scriu despre ce-as dori sa fie, eu scriu despre ceea ce eu *vad* ca este. E asta vreun semn de sovietism? Mie-mi pare ca din contra (revedeti-va va rog, cartzile de istorie).
Vechea meteahna a romanului: nu-ti pica bine oarecum, ce scrie x? Da-n el ca-i comunist!
Ca e mai greu, n-asha, s-ataci chiar pa text…
Nu mi-s comunist, bre, da’ observ ca se scurge prea multa, mult pre multa cerneala in *a scrie* si *nu se face nimic*.
Si chiar eu le scriu p-astea, eu care mai an contraziceam p-altcineva, scriind ca eu am incredere in poporul roman (cum scrie si dl Antonesei), ca el, poporul, e dashtept, da’ ca clasa politica e asa si pa dincolo. Eu am scris-o!
Da’, ma rog, dar *unde ne e* poporul roman? Unde ne sunt insii care sa faca o demonstratie pe strada *nu pentru salarii mai mari, nu pentru pensii, nu pentru Dacii, nu contra FNI, nu contra homosexualilor* ci *pentru* schimbarea de care ne scrie dl. Antonesei?
Unde-s astia, bre? P-acilea tre’ cautata treaba, p-acilea e rostul interventiei mele.
E drept, m-am cam sastisit, n-o sa mai fac. Nu de alta, da m-am cam saturat sa vie (ma scuzatzi, va rog, domnule Pantazi), da m-am saturat sa fiu luat in balon de X, de Y, si sa fiu facut comunist.
Chiar asa. Daca va datzi atat de avansat, ia spuneti-ne domnule Pantazi cam ce-ati facut dvs. *inspre incotzopanirea* celor ce scritzi si ne datzi lectzii s-o facem.
Da’ va rog, concret, foarte concret. Nu ne datzi va rog ezemple de liste de semnaturi, de intentzii bune si alte alea.
Ca dl. Antonesei eu stiu cam ce-a facut in mare si-l respect pentru asta. Eu? Eu am ieshit pe strada unde si cand a trebuit, inainte de 22 12. 1989.
Alivoar,
Nea Marin
Smerita propunere
Pina ce voi reveni pe larg in discutie, fac un apel la calm si respect mutual. Fac destul circ politrucii, intretin destula isterie mijloacele de comunicare, mai ales televiziunile, asa ca noi ne-am putea pastra calmul pentru a gasi, in dialog, o solutie mai buna decit cea in functie. Daca o gasim, poate reusim apoi s-o si diseminam in corpul social si, cine stie?, o schimbare va deveni posibila.
Domnule Antonesei,
Astept cu interes editorialele cinci si sase. Contributia dumneavoastra la rezolvarea crizei actuale este binevenita.
Domnule Marin, imi pare rau ca m-ati inteles gresit: eu nu va consider comunist. Atunci cind ati sugerat insa sa asteptam zece ani ca actualii (fostii) activisti PCR sa dispara biologic din viata noastra politica, mi-am dat seama ca s-ar putea sa fiti afectat de mentalitatea de tip sovietic care a dominat la noi timp de cinzeci de ani. Daca va amintiti, liderii sovietici (si in general liderii comunisti) parasesc puterea cu picioarele inainte – vedeti exemplul recent al lui Fidel Castro…
Multi oameni cumsecade, asa cum banuiesc ca sunteti si dumneavoastra, au fost afectati de traiul si mai ales de propaganda si metodele de indoctrinare ale sistemului disparut la 1989 fara ca macar sa suspecteze acest lucru. Mi s-a parut ca este si cazul dumneavoastra, dar daca nu este asa, imi cer scuze.
In realitate, nu am cunoscut multi romani comunisti, dimpotriva. Am cunoscut multi membri ai PCR ( am avut si eu „onoarea” pentru doi ani..), insa acestia nu au fost, din punct de vedere ideologic, comunisti, ci victime ale sistemului. Dosarul de intrare in facultate, repartitiile la post, locuinta, etc, toate presupuneau de cele mai multe ori detinerea calitatii de membru de partid.
Oameni ca Iliescu, Brucan, Birladeanu, Vass si inca citiva activisti din conducerea PCR (asa-zisa nomenklatura) au convingeri comuniste si pot, pe drept cuvint comunisti sadea.
Domnule Antonesei,
vetzi dreptate: smerit va spun ca aceste chestii sut mult mai adanci decat pare sa para la prima vedere.
Nu-mi ramane decat sa sper ca inflamarea discutiei
nu v-a vexat prea mult (acelasi mesaj il trimit si domnului Pantazi).
Am eu talentu’ asta (cu care ma chiar mandresc!) de-a „inflama” discutziile. Va spun drept ca eu ma simt mai bine asha. Cu toate ca-n spetza in cauza, cum ar zice un jude, n-am inflamat eu primul (cu acuze inepte, fara de legaturica cu textul, adica) discutzia.
Intrebarea cheie, pentru mine, este urmatoarea (ca doar noi *nu* ne certam ca orbii acilea, urmarim doar sa punem punctele pe niste „i”)- si asta ne aduce pe totzi inspre o mai buna priza a realitatzii: in ce masura oare „democratzia”, orshiice o fi insemnand ea depinde de „sistem” sau de „practicantzii/beneficiarii” dansei, cum se spune pe la Ieshi?
E o intrebare grea (pentru mine). Vad ca celelalte doua partzi din discutzie au ales cate o halca. Nimic rau in asta, ambele „halci” au puterea lor de persuasiune. Numa’ ca…
Numa ca lumea e lume, e lume, e lume… Real Politik, asta-i raspunsul, si *nu* dorintele noastre. Ca sa fiu mai klar, pa nemtzeshte: oricat ne-am dori noi x sau y, nu se va intampla *daca nu ne luptam pentru asta*.
Amantrei, adicatelea: dl. Antonesei, dl. Pantazi si cu mine, ne „luptam”.
Pe unde putem noi: pe sarma, pan ziare , in sali de clasa etc. (da, am de schimbat si sotzietatea asta de acilea, pa unde stau).
E de lepadat? Nu e! E destul? Nu e!
Si asta pentru ca, pentru a avea rezultate, tre’ sa ai *numarul*, adica multzimea de partea ta. Si daca *n-o ai*, poti sa te tot intrebi, in neshtire, *de ce creshte oare ciobanu’ in sondaje*. Eu sper ca acim am fost destul de clar pentru chiar toata lumea,
toate cele bune,
Nea Marin
P.S. Nu e vorba de inflamare acilea: inflamarea, ca o buba, apare si trece (mie unuia mi-a trecut, domnule Pantazi).
Ce ramane? Raman aceleashi intrebari carora nimenea nu le-a gasit deocamdata raspuns…
E bine
Vad ca fiecare a facut cite jumatate de pas! Tot e bine. In fond, putem discuta orice, putem apara orice pozitie, dar, cum se spune, nu si oricum. Pina la urma, tonul face muzica!
Stimati domni,
As dori sa fac clar un lucru. Schimbul de idei care are loc pe Net in legatura cu problemele Romaniei este un exercitiu in metapolitica, deoarece eu nu reprezint, ca istoric, nici o ideologie, partid sau serviciu secret/discret.
Sunt de acord cu domnul Cristian Pirvulescu de la Pro Democratia ca vor mai trece citiva ani pina cind schimbarile constitutionale necesare vor putea fi efectuate (o noua Constitutie, bineinteles). Dansul a avansat anul 2009-2010 pentru declansarea acestui proces. Sa speram ca reprezentantii PC (Partidul Cleptocratilor din Romania, adica Copos, Dan Ioan Popescu si Voiculescu) isi vor pierde locurile si puterea de a afecta bunul mers al institutiilor statului. De asemenea, sper sa fie lipsiti si de posibilitatea de a se ratoi obraznic la comisari europeni ca dl Frattini, care si-a pus obrazul pentru noi in faza de pre-aderare iar acum primeste reclamatii la Bruxelles de la dl Felix, drept multumire.
Nu pot sa nu remarc faptul ca de analiza metapolitica a situatiei actuale ar fi trebuit sa se ocupe loja nationala a masoneriei romane, care insa este angajata in lupta de transee: Eugen Ovidiu Chirovici, seful masoneriei romane este, in mod bizar, membru al Partidului Conservator din 2004.
Nu-l baga pe Messia in politica, pentru ca te faci de ras.
Gheorghe N.