caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Social



 

Despre prostituție și droguri, fără tabu-uri

de (27-9-2009)

Stefan N. Maier (SUA):

Datorita particularitatilor biochimice ale comportamentului sexual, prostitutia este, in ultima instanta, nimic altceva decat vanzarea-cumpararea unui viol.

Cu alte cuvinte, dorinta unei persoane de a oferi avantaje materiale pentru a obtine gratificatie sexuala sau, reciproc, dorinta de a obtine avantaje materiale oferind servicii sexuale creaza o baza de negociere diferita de cea a unei relatii interpersonale directe (acest fapt de altfel genereaza si necesitatea unei ocupatii specifice de brokeraj, asumata de „matroana” sau
de „peste”).

Aparent, un act autentic de prostitutie poate avea loc atunci cand persoana care ofera serviciile sexuale primeste sau spera ca va primi suficiente avantaje materiale incat respingerea naturala a unui act nedorit este anulata, iar persoana care ofera avantajele materiale isi permite sa renunte la ele, considerand ca primeste sau sperand ca va primi in schimbul lor serviciile sexuale la care se asteapta.

In acest context, drogurile merg „mana-n mana” cu prostitutia oferind „avantajul” anularii temporare a personalitatii si a regulilor impuse de ordinea sociala. Exact: Ordinea Sociala, adica acel context in care putem trai civilizat, fara sa ne batem la fiecare pas, acel context in care ne putem creste copiii iar legile ne apara de infractionalitate.

Deci pe langa aspectul pur tranzactional descris mai sus, participantii la un act de prostitutie trebuie sa mai depaseasca cel putin doua bariere: aceea a ordinii publice naturale, pe care suntem obisnuiti s-o percepem ca pe o extensie a ordinii in gandire si comportament personal si familial si aceea a ordinii publice stabilita prin legi.

Nimeni intreg la minte nu-si va educa vreodata copilul sa practice prostitutia sau sa solicite prostitutie. Din acest punct de vedere si considerand ca majoritatea locuitorilor planetei sunt intregi la minte, prostitutia este clar o disfunctionalitate sociala si reprezinta un pericol la adresa ordinii publice, oricat de liberal am privi lucrurile. Adaugand ca exista o corelatie intre disfunctionalitatea care duce la prostitutie si inapetenta pentru respectarea legilor, este simplu de concluzionat ca depasirea uneia dintre bariere face mai usoara si depasirea celei de-a doua ambele fiind foarte usor de depasit de un creier anesteziat de droguri.

Astfel, statele, responsabile de ordinea publica, se vad in situatia de a-si pune intrebarea: cum e mai bine, sa legalizam prostitutia si/sau drogurile sau sa le mentinem in afara legii, ca un factor care tulbura cetatea?
Personal cred ca raspunsul la aceasta intrebare trebuie lasat la latitudinea entitatii statale celei mai granulare dintr-o tara. De exemplu la nivelul primariei comunale sau orasenesti. Aceasta pentru ca nu exista un raspuns unic la intrebare iar perspectiva cu privire la prostitutie nu depinde atat de ceea ce am numit „pretul violului” – un aspect care se regleaza automat prin mecanismele obisnuite ale cererii si ofertei – cat de depasirea celorlalte bariere, psihologice si legale.

In sprijinul acestei afirmatii ar trebui sa aduc exemple in care populatiile sunt puternic debalansate din punct de vedere sexual iar o echilibrare a acestei diferente ar trebui realizata prin schimbarea legilor care reglementeaza casatoriile – proces mult mai lent si mai complicat pentru ca adreseaza un status quo in general diferit de la o tara la alta, spre deosebire de prostitutie, care se deruleaza dupa aceleasi legi peste tot, fie ca e vorba de 50 de lei, 100 de dolari, o camila sau un pumn de orez.

Care este situatia in cateva tari din care scriu colaboratorii, redactorii si cititorii revistei ACUM? Sa vedem in cele ce urmeaza…

Andrea Ghita (Romania):
Preambul: De curând a fost dat publicităţii Raportul Comisiei Prezidenţiale privind Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Lucrarea de peste 300 de pagini, subîntitulată Riscuri şi inechităţi sociale cuprinde următoarele capitole: I.Venituri, inegalitate şi sărăcie, II. Riscuri, vulnerabilităţi şi soluţii pe piaţa muncii; III. Sistemul de protecţie socială în România; IV.Servicii sociale; V. Grupuri sociale cu risc ridicat de excluziune socială; VI. Dezechilibre şi procese demografice şi teritoriale. Analiza cuprinzătoare ilustrată cu tabele şi grafice, care propune şi unele soluţii la problemele ridicate, a captat atenţia presei prin două recomandări din capitolul al V-lea, scoase în evidenţă într-un discurs al preşedintelui ţării: legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri uşoare, două ştiri de presă care s-au răspândit cu iuţeala fulgerului stârnind opinia publică. Să ne oprim asupra primeia:

În capitolul Riscuri referitoare la consumul de droguri, prostituţie, HIV/SIDA, traficul de persoane şi violenţa în familie al raportului se arată că:

Numărul practicanţilor sexului comercial nu se cunoaşte exact, prostituţia fiind interzisă prin lege; deşi raziile poliţiei conduc la amenzi acordate prostitua­telor stradale (amenzi inutile din moment ce nu sunt plătite niciodată şi nici nu con­duc la limitarea fenomenului) saloanele de masaj erotic ascund adesea prac­ticarea prostituţiei şi sunt tolerate. În anul 2003 OMS estima un număr între 23.000 şi 47.000, femei şi băr­baţi care practică sexul comercial în România. Sexul comercial este mai frecvent practicat de către femei comparativ cu bărbaţii, iar activitatea sexuală ca şi practicarea acestui comportament începe în unele cazuri la vârste foarte mici (14-15 ani).
Epidemiile de hepatită şi boli venerice în rândul drogo-dependenţilor şi per­soanelor care se prostituează pot fi urmate de transmiterea în masă a virusului HIV aşa cum s-a întâmplat în fostul spaţiu sovietic, în ţări precum Ucraina.

În vederea limitării prostituţiei Raportul vine cu următoarele propuneri:

– Legalizarea sexului comercial (nu şi a intermediarilor de servicii sexuale) ar fi o posibilitate de control a bolilor cu transmitere sexuală. Impunerea unei astfel de măsuri în absenţa unei analize bazate pe experienţa altor state şi în funcţie de particularităţile României ar putea genera totuşi efecte nedorite.

– Înfiinţarea de servicii şi centre de specialitate prin intermediul cărora fe­meile care practică sexul comercial să poată beneficia pe lângă ser­viciile de asistenţă (medicală, socială, psihologică) şi de prezervative oferite gratis ar ameliora însă situaţia acestora.

După cum se observă propunerile raportului sunt foarte generale, dar generatoare de polemici. Noul Cod Penal, adoptat în 2009, nu mai pedepseşte prostituţia ci doar o sancţionează contravenţional. Prostituţia proliferează în zona obscură a fiscului şi moralităţii, cu efecte nocive asupra prestatorilor şi beneficiarilor de „servicii sexuale”. În perioada 1999 – 2007 au existat câteva iniţiative parlamentare de reglementare (nu de combatere) a acestui fenomen, care nu s-au soldat cu nici un rezultat. În tot acest răstimp, nici statul, nici biserica şi nici sfera civilă nu s-au implicat în combaterea prostituţiei prin măsuri sociale sau educative.

Nu pot să nu adaug constatărilor seci de mai sus câteva gânduri inspirate de propunerile din Raport:

Pe Strada Cotită din Cluj mai există şi azi şirul de case fără etaj cu ferestre la stradă, cu porţi mari şi curţi misterioase, unde odinioară se duceau domnii pentru a se distra cu damele de consumaţie. Despre stabilimentele rău famate de pe această stradă relativ centrală am aflat din povestirile picante relatate cu nostalgie de bătrânii care apucaseră perioada interbelică. Acelaşi iz romantic apare şi în reportajele care evocă Crucea de Piatră din Bucureştiul de altădată sau în romanele (franţuzeşti şi nu numai) unde viaţa prostituatelor curge destul de lin, într-un cadru idilic, cu fotografii înrămate pe pereţi, cu o matroană bonomă şi o viaţă veselă, alături de clienţii generoşi. Am văzut şi filme cu happy end, unde prostituata îşi găsea alesul şi deschidea un local onorabil într-un orăşel de provincie. Doar în serialele poliţiste apare, uneori, faţa hidoasă a existenţei acestor femei exploatate de peşti şi expuse maniacilor sexuali. Dar totul parcă se petrece într-un univers paralel.

Niciodată nu mi-a fost dat să mă întâlnesc cu o prostituată; nu am avut curiozitatea şi nici curajul de a sta faţă în faţă cu una dintre ele şi de a-i lua un interviu. Le-am zărit de departe, pe marginea şoselei, apărând sub fascicolul farurilor maşinii şi topindu-se apoi în tenebre, le-am văzut pe micul ecran când se prezentau imagini de la raziile poliţiei. Nişte tinere cu feţe îmbătrânite, privirea blazată, îmbrăcămintea sumară şi provocatoare, vorba vulgară şi răstită. Mi-au făcut impresia unor orătănii zburătăcite, care în ultimă instanţă aveau să ajungă sub cuţit. Spun asta pentru că, potrivit unor statistici, rata mortalităţii în rândul prostituatelor este mult mai ridicată decât în rândul celorlalte femei; cel mai frecvent îşi sfârşesc viaţa în mod violent. Mă îndoiesc că fetele care ajung să-şi comercializeze favorurile (şi nu mă refer la damele de consumaţie de lux) o fac din vocaţie; pur şi simplu sunt împinse de sărăcie, de mizerie, de ignoranţă, forţate de anturajul în care au avut neşansa să se nască şi din care nu se pot smulge. Sunt dispreţuite şi marginalizate de societatea care beneficiază din plin de serviciile lor, pentru că fără cerere „cea mai veche meserie din lume” ar fi dispărut de mult. Însă comerţul sexual nu a dat faliment ci prosperă, cel puţin potrivit unor calcule recente care estimează veniturile (la negru) obţinute prin prostituţie la 450 de milioane de euro, adică 0.3% din PIB. Unele voci spun că resuscitarea ideii de legalizare a prostituţiei a fost motivată de perspectiva încasării impozitelor de pe urma ei. În urmă cu 10 ani Mariana Valeria Stoica, pe atunci parlamentar din partea PD, depunea Proiectul de lege nr. 76/1999, privind „înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea localurilor intime”, menită să ţină sub control acest fenomen cu risc social major. După ce a primit avizele comisiilor parlamentare şi a fost supusă dezbaterii, proiectul de lege (care a stârnit o mulţime de controverse) avea să fie clasat în 2001, pe motivul că încalcă articolul 60, aliniatul 5 din Constituţia României. De-a lungul anilor iniţiativa a fost reluată ba de parlamentarii PRM, ba de cei ai PSD, ca în 2007, însuşi ministrul de interne Vasile Blaga să anunţe iminenţa finalizării legii. Totuşi, nici una dintre aceste tentative nu s-a soldat cu adoptarea vreunui act normativ. Una dintre iniţiative avea în vederea includerea prostituţiei în nomenclatorul de meserii…Habar nu am cum s-ar fi obţinut atestatul de a o practica, însă nu mă îndoiesc că este o meserie grea şi cu un grad de risc foarte ridicat. Deocamdată este o contravenţie pedepsită de lege şi un flagel social; un focar pentru răspândirea bolilor cu transmisie sexuală şi o sursă pentru traficul de carne vie. Există o mulţime de argumente morale şi etice pentru eradicarea prostituţiei la care subscriu, numai că societatea românească actuală e departe de a fi ideală, iar prostituţia este o realitate cu care se confruntă şi se cere gestionată prin efortul comun al statului, bisericii şi sferei civile. Ce frumos sună ! Dar oare îşi va asuma cineva acest demers ?

George Petrineanu (Suedia):

Atitudinea Suediei

Legea cumpararii de servicii sexuale
Acesta este numele informal dat legii 408 din 1998 împotriva achiziţionarii de servicii sexuale. Legea interzice achiziţionarea serviciilor sexuale, fara insa sa prevada masuri impotriva celor care le ofera spre vanzare.

Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999. Ea a încetat să se mai aplice de la 1 aprilie 2005 cand a fost inclusa direct în capitolul 6, § 11 din Codul Penal. Inainte de aparitia legii doar proxenetismul şi bordelurile erau ilegale.

În perioada anilor 1990 s-a discutat, cu toate acestea, incriminarea cumpărării de servicii sexuale.

S-au opus partidele Mooderat şi cel liberal pe motiv că aceasta nu ar fi eficient, în timp ce Creştin-Democratii au vrut să se includa si vânzarea de servicii sexuale.

Pe plan internaţional, incriminarea exclusiva a plătii pentru sex nu este intalnita. Norvegia, in 2009, după o dezbatere aprinsa, a introdus o legislaţie similară cu cea suedeză. Legislaţia norvegiană, de asemenea, declara ca ilegala si cumpărarea de servicii sexuale în străinătate.

În Finlanda, Guvernul a produs un proiect de lege, cu o semnificaţie similară cu cea suedeza. Proiectul de lege nu a fost insa aprobat.

Dezbateri si critici

Criticii sustin că legea este bazată pe argumente radicale feministe si obiecteaza că prostituatele nu au fost consultate in conceprea legii. Cu unele exceptii, legea a primit sprijin puternic din partea partidelor parlamentare.
Cei care susţin legea invocă argumentul că daca achiziţionarea de servicii sexuale ar fi legala, Biroul de ocuparea forţei de muncă ar putea obliga o somera sa vanda sex. Criticii riposteaza ca nicaieri in lume unde prostitutia este permisa nu s-au anunţat locuri de muncă pentru prostituate.

Mecanisme sociale in sprijinul aplicarii legii si a combaterii efectelor negative legate de prostitutie

Agentia Suedeza Nationala a Bunastarii, Socialstyrelsen, a primit misiunea sa monitorizeze si sa propuna caile eficiente de combatere a efectelor traficului de carne vie. Pentru cei interesati la adresa de mai jos poate fi gasita o excelenta sinteza:

http://www.socialstyrelsen.se/Lists/Artikelkatalog/Attachments/8806/2…

Recomand celor interesati, daca nu au timp, sa rasfoiasca macar lucarea sau cel putin cuprinsul.
Regizorul suedez Lukas Moodysson a creat un film de referinta, Lilya 4-ever, aparut in 1994 pe care de asemenea il recomand cu caldura. Pe langa valoarea lui deosebita, este, la fel ca si alte actiuni de sustinere – cele de care raspunde Socialstyrelsen si alte organizatii suedeze, un bun exemplu.

http://en.wikipedia.org/wiki/Lilya_4-ever

Mariana Gott-Shmilovici (Israel):

Israelul a constituit dintotdeauna, se pare, un paradis al celei mai vechi profesii din lume – prostitutia. S-ar putea sa fie singura tara in care nu exista nici o referire legala la aceasta ocupatie, ci doar la cei ce ‘inconjoara’ pe cei care o practica. Exista reguli stricte, draconice, legi care pedepsesc traficul de femei, de exemplu, au loc descinderi ale politiei la diferite ‘cluburi’ – de obicei, la reclamatia unor vecini – care se incheie cu diferite amenzi, rar arestari daca sunt dovezi clare ca femeile locuiesc ilegal in Israel si cam atat.

Nu exista o informatie exacta a proportiilor fenomenului in Israel. S-ar parea, dupa diferite estimari oficiale, ca exista vreo 20.000 de femei, barbati si transsexuali care se ocupa cu prostitutia, dintre ei vreo 5000 tineri de ambele genuri, dupa relatarea ce a fost prezentata

Comisiei de promovare a femeilor, din Parlamentul israelian, in vara anului 2009. Ceea ce s-a hotarat este doar efectuarea unui sondaj serios, privind cateva aspecte ale prostitutiei: cea de strada, din baruri, din apartamente discrete, dame de companie, si altele.

Interesant este faptul ca in impotrivirea la legalizarea prostitutiei in Israel isi dau mana doua curente total opuse: extremistii religiosi si feministele liberale.
In luna martie 2008, Elhanan Glazer, membru al Parlamentului din partea partidului „Gil” (Partidul pensionarilor), a propus un proiect de lege pentru institutionalizarea prostitutiei, dar si l-a retras, dupa discutiile aprinse din Subcomitetul impotriva traficului de femei, al Comisiei pentru promovarea femeilor, subcomitet condus de Zehava Gal-On, pe atunci membra in Parlament din partea partidului Meretz, care s-a impotrivit vehement propunerii.

Dupa parerea ei si nu numai a ei, doar pedepsirea prin lege a clientilor si traficantilor de ‘carne vie’ vor ajuta in lupta contra umilirii, violentei si primejdiilor la care sunt supuse persoanele care se ocupa cu prostitutia. „Lupta impotriva prostitutiei este prin urmarirea penala a clientilor, prin dezvoltarea unei plase de siguranta a drepturilor sociale, prin stabilirea de adaposturi si programe de reabilitare pentru femei, pentru a le ajuta sa scape de ciclul de prostitutie, si nu – prin acordarea legitimitatii comerciantilor ilegali ” spune cunoscuta activista feminista.

In acest context, in luna iulie 2008, in urma proiectului de lege propus de Zehava Gal-On si inca 30 membri ai Parlamentului israelian s-a votat o completare la legea penala care pedepseste cumpararea de ‘servicii sexuale’ prin inchisoare pana la 6 luni, prin acest amendament dorindu-se a se exprima incriminarea prostitutiei ca institutie.

In fapt, prostitutia ramane absolut necontrolata in Israel, oarecum permisa (in afara cazurilor cand este vorba de minori) si doar ‘clientul’ dovedit este condamnat.

Petru Clej (Marea Britanie):

Prostituția în Marea Britanie a fost dintotdeauna legală, în sensul că nu este ilegal să plătești pentru sau să ceri bani în schimbul unor relații sexuale. Ilegale sunt activitățile legate de intermedierea prostituției, cum ar fi bordelurile sau activități de „pește”. Actualmente este studiată o nouă reglementare de către autorități, iar poliția este implicată în combaterea formelor extreme, cum ar fi traficul de persoane în scopuri sexuale.
Lobby-ul care cere legalizarea deplină – ca în Suedia – susține că astfel femeile pot lucra în siguranță. Cei care militează pentru scoaterea totală în afara legii a prostituției invocă argumente morale sau feministe, susținând că prostituatele sunt victime ale unei exploatări nemiloase.

În 2006, în orașul Ipswich din estul Angliei au fost omorâte în serie cinci prostituate. În 2008 Steve Wright a fost găsit vinovat de moartea lor și condamnat la închisoare pe viață. De atunci, poliția a devenit mai vigilentă în districtele „roșii” ale orașelor.

Un studiu recent arăta că 87% dintre prostituatele din Marea Britanie sunt heroino-dependente.

Ovidiu Ivancu (Romania):

Într-o ţară matură, cu sisteme care funcţionează, cu o societate ceva mai educată, dezincriminarea prostituţiei nu este altceva decât un proces firesc de modernizare. România, însă, nu e pregătită pentru aşa ceva. În primul rând, fără o educaţie serioasă, prostituţia „la vedere” va fi extrem de atractivă pentru elevele provenite din medii sărace, din familii dezorganizate. Ele nu vor şti niciodată care sunt riscurile. Apoi, Statul român vrea sa fiscalizeze domeniul… Asta e o glumă. Sunt atâtea domenii care, la vedere fiind de ani buni, nu pot fi fiscalizate, încât mi-e greu să cred că ia cineva în serios această poveste. În România nu se primesc bonuri fiscale pentru cursele cu taxi si ar trebui să ne aşteptăm ca matroana, la ieşire din bordel, să taie chitanţă? Clienţii unor asemenea localuri se vor simţi confortabil ştiind că numele lor figurează în registrele unei case de toleranţă? Gândiţi-vă doar ca în România nu există decât formal noţiunea de protecţie a datelor cu caracter personal. Cine va trece pragul bordelurilor va fi potenţial subiect de şantaj. În apropierea campaniilor electorale vor apărea în presă fotocopii ale chitanţelor eliberate candidaţilor. „Parlamentarul X a fost în data de … la casa de toleranta şi a solicitat următoarele servicii sexuale…”.

Se mai spune şi că, în felul acesta, se previn bolile cu transmisie sexuală… Cu un sistem sanitar în colaps, îşi imaginează cineva că fetele astea se vor prezenta la cabinetele medicale pentru analize? Şi chiar dacă se vor prezenta, nu există riscul de a primi adeverinţe aşa cum primesc şi elevii chiulangii sau românii perfect sănătoşi deveniţi peste noapte pensionari pe caz de boală?

Conform propunerii raportului prezidenţial, prostituatele ar trebui să aibă parte de asigurări medicale, şomaj şi chiar… pensie. E pregătit sistemul de asigurări sociale românesc pentru aşa ceva? Apoi, orice dezincriminare a prostituţiei încurajează, în contextul de azi al societăţii româneşti, traficul de persoane. Nu avem mijloacele necesare de a lupta împotriva lui. Nu avem decât formal instituţia psihologului şcolar, consilierea prostituatelor e o farsă iar metodele contraceptive nu se bucură la noi de un credit suficient. Legalizarea prostituţiei acum nu e altceva decât legiferarea unor forme brutale de sclavie umană. Mai e şi problema… oportunităţii. Ceea ce e firesc pentru o societate a secolului XXI, nu poate fi firesc într-o ţară ca România, rămasă din multe puncte de vedere blocată în secolul XIX. Noi abia ne-am alfabetizat. Toate studiile Uniunii Europene arată că în materie de educaţie şi igienă suntem pe ultimele locuri. Mentalul nostru colectiv nu s-a obişnuit nici astăzi cu ideile de libertate, democraţie şi stat de drept. Mai e mult până departe.

Anton Constantinescu (SUA):

Daca lucrurile ar fi foarte simple, cred ca nimeni nu ar prefera sa existe prostitutie devreme ce acest lucru implica vanzarea unor servicii (sexuale sau de alta natura) intr-un proces in care de cele mai multe ori (dar nicidecum intotdeauna!) persoana care vinde este mai saraca decat cea care cumpara serviciile respective.
Se spune pe buna dreptate ca meseria de prostituata (prostituat) ar fi cea mai veche din lume!

1. Cazul „Marthe Richard”

As incepe cu un incident bine cunoscut in istoria Frantei.
Dupa al doilea razboi mondial, o doamna foarte constienta de aceasta problema, numita Marthe Richard, (o fosta prostituata, fosta spioana, fosta frumusetze etc) a inceput o campanie extrem de activa pentru scoaterea in ilegalitate a prostitutiei in Franta. Citez:

„After the war, Marthe Richard, a town councillor in Paris who had been a prostitute herself, campaigned for the closure of all brothels, and the „loi de Marthe Richard” was passed on April 13th 1946, closing the legal brothels in France. Roughly 20,000 women were affected by this law and approximately 1400 houses closed.”

Foarte interesant! Trebuie spus ca pe atunci, sub ocupatia germana, in timpul razboiului, numai trupele germane aveau „acces” la prostituatele din Paris, iar doamna Richard le purta germanilor o ura teribila. Si nu numai ea!

Pe atunci atitudinea diverselor societati si religii era foarte impartita. De exemplu iudaismul aproba prostitutia, cu unica si exemplara conditie ca prostituatele respective…sa nu fie evreice! Crestinismul era si mai divizat!

Si totusi dupa trei decenii aceeasi doamna si fosta prostituata a cerut reinfiintarea bordelurilor. Oare de ce?
Oricat de mult ar fi crezut dna Richard ca face o fapta buna, se pare ca proverbul lui Creanga a prevalat in acel caz. „Rau cu rau, dar mai rau fara rau!”

Pentru ca prostituatele au avut cu mult mai mult de suferit cand prostitutia era scoasa in afara legii. Controlul absolut al pimpilor, santajul permanent, la orice ora din zi si noapte, chiar pericolul uciderii prostituatelor cand pimpii erau urmariti de politie au fost factori suficienti!
In cazul Frantei a mai fost un factor: in loc ca prostitutia sa aiba loc in locuri delimitate spatial, ea s-a raspandit in tot Parisul, mai ales pe langa cinematorafe! Cu ani in urma am vazut strazile din apropierea unor cinematografe: pe stanga stateau baieti arabi, adolescenti imberbi imbracati in haine de piele si purtand pinteni (ca in romanul lui Jean Cau: „O noapte in St Germain-des-Pres”!) iar pe cealalta stateau prostituatele tinere si aproximativ tinere.

2. Duritatea societatii antice grecesti

Lumea are de obicei o parere falsa despre societatea antica greceasca. Foarte multi cred ca totul era permis, devreme ce sexul dintre maturi si adolescenti era atat de comun. Foarte putini oameni sunt constienti ca daca legaturile sexuale dintre barbati si baieti nu erau bazate pe iubire, ci erau bazate pe viol, atunci adultul care a perpetrat acel viol asupra unui baiat era EXECUTAT!
La fel, desi prostitutia era atat de comuna incat intr-un oras atat de mic cum a fost orasul Pompei (in Imperiul Roman) unde existau peste 60 de bordeluri, asta nu inseamna ca orice act sexual era admis.

Desigur ca raul cel mai mare pe atunci era discrepanta dintre drepturile oamenilor liberi si cele ale sclavilor. Daca insa cineva a fost prostituat (in Atena) fara sa aiba o vina, el era considerat impecabil din punct de vedere moral. Cum a fost Phaedon (sau Fedon, care a fost un sclav cumparat pentru a fi eliberat de catre Socrate). Dialogul lui „Despre suflet” se numeste Fedon dupa acest personaj eliberat de Socrate prin rascumparare, cu bani, dintr-un bordel de baieti!

Dar daca un baiat s-a prostituat prin alegerea lui personala, cum a fost cazul lui Timarchus, blamul rezultat a fost atat de visceral incat bietul tanar a fost adus in pragul sinuciderii (trebuie sa adaug ca unii autori mai vechi au afirmat ca acest discurs al lui Aeschines este contra homosexualitatii. Nimic mai putin adevarat! Discursul a fost impotriva faptului ca Timarchus s-a prostituat singur si de buna voie.)

3. Intre Suedia si SUA.

Evident ca in aceasta privinta politica Suediei este extrem de diferita de cea a SUA. Intrebarea cea mai potrivita este: ce politica este optima la noi in tara?
In SUA exista acum o politica draconica anti-prostitutie. Acest lucru poate fi corelat, cred eu si cu rezultatul inerent: in majoritatea cazurilor de „delicte sexuale” partea vinovata nu numai ca este mai putin vulnerabila daca comite un omor, dar scapa chiar mai usor de justitie in asemenea conditii. Cati copii sunt ucisi anual in SUA de catre oameni dezaxati care stiu totusi ca daca ucid victima, pot scapa nepedepsiti. Asta in afara faptului ca in SUA a devenit un adevarat sport national ca politistele tinere sa simuleze practicarea prostitutiei in timpul afectat serviciului lor.

Si nu numai femeile!

Este ridicol sa vad politisti tineri facand pe prostituatii in barurile gay!

Dar (ce-i al lor, totusi) prin aceasta metoda ei au demascat (unde dai si unde crapa!) o serie de predicatori crestini care ziua injura homosexualii iar noaptea sunt arestati de politie pentru „propositioning”! (adica solicitand sex pe bani tocmai de la politisti!).

4. Cazul Romaniei de azi.

Exista astazi un respect extrem de redus in Romania pentru ceea ce biserica numeste „aproapele nostru”.
Am vazut copii minori exploatati la sange pe postul de vanzatori de bere, fructe, legume in tara. Nimanui nu-i pasa de legi. Sunt absolut sigur ca daca nu va exista nici un fel de control legal al fenomenului prostitutiei in tara, atunci prostituatele vor avea probleme cu mult mai mari decat ar avea daca ar exista un control legal, care sa aiba grija si de starea sanatatii lor,. Cand cineva crede ca un lucru declarat ilegal inceteaza sa existe, sufera de naivitate cronica.

A baga sub covor lucrurile nu a fost niciodate de natura sa solutioneze o problema!

Si sunt sigur ca si in Romania, atata vreme cat prostitutia a fost ilegala, au existat victime nedorite, chiar si cazuri mortale.

Sa-si imagineze cineva ca un pimp are puteri absolute asupra unei prostituate atata vreme cat prostitutia nu e legala! Iar pentru blocarea bolilor venerice, a cunoaste filiera lor este cu mult mai bine decat a nu sti nimic, cum s-a intamplat in vecina noastra Ucraina.

Si inca ceva: faptul ca exista prostitutie nu se schimba folosind lozinci. Dar daca lucrurile sunt aratate pe fatza, exista totusi si posibilitatea de a interveni in mod salutar si de a convinge prostituatele ca aceasta meserie, desi e cea mai veche din lume, nu este si …cea mai buna!

Este adevarat ca musca este cea mai veche specie neschimbata de peste 400 de milioane de ani, dar nu este si cea mai …nobila. Ca tot cu acelasi fel de mancare se hraneste, de atata amar de vreme.

Cat despre „prostitutia intelectuala” existenta de secole in Romania, am ales totusi sa nu vorbesc! Pentru ca sunt decis sa nu vorbesc de funie in casa spanzuratului!

Vă invităm să votați în sondajul nostru: „Sunteți de acord cu legalizarea prostituției?”

http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=crt

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • gioia: (27-9-2009 la 00:00)

    piata produce in masura cerintei!!!
    daca nu ar fi barbati dispusi sa plateasca nu ar fi oferta de sex cu plata!!…si pt ca ipocrizia sa ajunga la culmi de neajuns tot barbatii au ilegalizat prostitutia….

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gabriel Adelmann-elias: (27-9-2009 la 00:00)

    Stefan, eu nu sunt de acord cu echivalarea prostitutiei cu un viol, pentru un singur (dar, cred eu, crucial) motiv: violul e cu fortza, iar prostitutia e de buna voie. Sigur, exista nenumarate victime fortate sa se prostitueze; da, acesta este viol prin intermediari (rape by proxy), dar altfel…nu vad cum.Dealtfel, violul unei prostituate, daca e dovedit ca atare, se pedepseate ca orice alt viol.
    Iar drogurile – uite, in tarile unde sunt legale (cele „moi”, sigur), criminalitatea, dar si numarul de boli (HIV, Hepatita B, etc) este mai scazut (nu, nu am statisticile in fata, astept sa fiu corectat!). Mai mult, in Elvetia exista policlinici unde se dispenseaza droguri tari, celor dovediti ca incurabil dependenti – in conditii igienice, sterile, etc. Rezultatul – la fel, pozitiv.
    Deci, depinde, cred eu, de cat de pragmatici vrem sa fim in sfera sociala. Lucrurile astea se intampla de 10000 de ani, si vor continua sa se intample. We have to live with it. E logic sa dorim a alege cel mai mic dintre relele posibile, si sa avem macar un o lingura in strachina asta. Deci, DA legalizarii (responsabile, bine definite) a prostitutiei si a drogurilor. Parerea mea.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (27-9-2009 la 00:00)

    Gabi,
    Nu echivalam prostitutia cu un viol in introducerea articolului. Afirmam ca, in lipsa unei relatii bazate pe dragoste, atractie naturala intre parteneri, prin care ei consimt liberi sa intre intr-o relatie sexuala, fara a pune conditii de ordin material sau de particularitati ale actului, vanzarea-cumpararea este pretul unui act care altfel ar fi considerat viol. Prin urmare nu ma refer numai la prostitutia de rang inferior ca sa zic asa, la cea bulevardiera, ci si la cea mai sofisticata.
    Desigur, putem fi in dezacord, am vrut doar sa nuantez o afirmatie care ma asteptam sa fie socanta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (27-9-2009 la 00:00)

    Gaby, ma bucur ca participi din nou la discutii!

    Exista totusi si cazuri in care prostitutia este echivalenta cu violul. Unul din aceste cazuri este acela al sechestrrii de persoane in vedera utilizarii lor in scopul de a fi folosite in acest comertz fara consimtamantul lor. Asemenea cazuri au fost scoase la iveala de curand, cand proxentii din Mexico au adus in SUA minore din…Ucraina si …R. Moldova.
    FBI-ul a contribuit la salvarea lor.

    Inca din antichitate asemena diferentieri erau facute: cineva practicand prostitutia pentru ca a fost facut sclav, nu era considerat vinovat sau responsabil.
    Dar totusi nu putea nici sa devina o persoana publica importanta.

    Exista insa persoane super-dotate sexual, fie ca dimensiuni, fie ca activitate. De multe ori asemena persoane isi gasesc pasiunea vietii lor in a avea sex tot timpul. In SUA s-au creat asociatii asemanatoare cu cele ale alcoolicilor care incearca sa ajute pe acesti „adicti sexuali” sa se autocontroleze. Nu stiu cat de „victorioase” sunt aceste organiztii, dar exista o multime.

    Exista si prostituate (si prostituati)celebri, care au ajuns multimilionari datorita acestei meserii. Unul dintre cei mai cunoscuti prostituati internationali s-a nascut langa Bucuresti, avand numele Ion D. (m-am razgandit; nu-i dau numele intreg, ca sa nu fim atacati in justitie) si a fost timp de un an intreg „cel mai fantastic succes” nu numai in Europa, ci si in San Francisco. Dar nu-i place sa fie numit „roman” ci ungur, pentru ca „detesta Romania”. Numai ca… nu stie ungureste!

    El a fost recrutat de compania ceha „Bel-Ami” pe cand facea trotuarul in Budapsta, ca minor.Este greu de estimat averea sa acum!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (27-9-2009 la 00:00)

    In lumea antica romana nu se utiliza numele de prostituata in cazurile concrete, cand persoanele respective erau de fatza.

    Numele „frumos” folosit e romani era de „artiste” sau „artisti”.

    In uluitoarele descoperiri din Vindolanda (pe linia de separare dintre Anglia si Scotia) s-au gasit pana si instructiunile referitoare la distanta standard dintre bordeluri si unitatea militara!

    Bordelurile erau amplasate in jurul termelor, pentru ca se cerea ca soldatii romani sa fie foarte curati. In locul termelor s-au gasit „dildo-uri” de ambele genuri.
    Tot ce era legat de sexul facut fara violenta era permis, dar nu in cazrmi, ci numai in bordeluri sau in terme.
    Nu exista nici un fel de sentiment de „rusine” legat de activitatea sexuala, pe atunci.

    In corespondenta lor cu parintii, soldatii romani cereau deseori sa le fie trimisi chiloti de in,(sexy!) numiti „subligaria” si un soi de maieuri! Nu s-a stiut pana acum cat de sofisticata era imbracamintea lor de zi cu zi.
    Pana si sandalele pe care le purtau erau complicate si de buna calitate (nu saboti).

    Foarte multi soldati (mai ales ofiterii) traiau cu intreaga familie in cazarma, in apartamente speciale. In schimb „artistele” erau stationate exclusiv in bordeluri si nu aveau dreptul sa intre in cazarme.Ele erau atat localnice , cat si latine.

    Pentru mine cea mai mare surpriza a fost sa aflu… locatia de unde erau soldatii, care cunosteau toti limba latina si scriau foarte bine in aceasta limba!

    Majoritatea erau din apropiere de Anglia, din Olanda de azi si zona Flensburg -din Schleswig-Hollstein! (azi intre Germnia si Danemarca). Ceea ce arata cat de adanca a fost latinizarea populatiei europene la acea data!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gabriel adelmann-elias: (27-9-2009 la 00:00)

    Stefan, Anton,

    imi trece prin minte o traznaie, posibil proiect pentru un doctorand in sociologie: un chestionar, a la Kinsey, in randul „lucratorilor sexuali” asupra procentului de acte sexuale avute contra cost, in care au atins si ele/ei satisfactia fiziologica. Poti sa stii?…Daca procentul nu e neglijabil, Stefane, iti atac iarasi (tot amical, ca intotdeauna)afirmatia…In fond, Anton, de unde stim noi ca insisi lucratorii sexuali nu au si ele/ei un sex drive mai puternic decat media populatiei?
    Poate spun prostii, dar – give me the hard (ahem!)data!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan: (27-9-2009 la 00:00)

    Gabi,
    Tema este intr-adevar foarte provocatoare, ceea ce nu face decat sa sublinieze inca o data complexitatea problemei. Dar este relevanta pentru afirmatia mea? Nu cred. Oricare ar fi nivelul libidoului care se vinde, „la sfarsitul zilei” (deci indiferent de satisfactie) ecuatia este aceeasi: nu primeste avantajele pentru care s-a prostituat reclama (sau gandeste) „am fost violat(a), abuzat(a)”. Dimpotriva, cred ca perceptia este ca beneficiul satisfactiei fiziologice este perceput ca un bonus colateral de catre „lucratorii sexuali” – cum ii numesti, dar neesential in exercitarea „meseriei”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (27-9-2009 la 00:00)

    Citez cateva stiri culese de pe un blog american: [http://www.chevychase.com/sex.html]

    „In 1964, a jury awarded $50,000 to a woman who claimed a cable car accident in San Francisco had made her into a nymphomaniac.

    One expert says that in New Guinea, women are only attracted to men who have an ampalang.

    The young males of Sambia in New Guinea must perform a ritualized homosexual act with tribe elders until they reach adulthood. When they get older, they have sex with women, during which they hold their noses with clothespin like devices.

    A favorite hangout for prostitutes in 17th century London was St. John’s Park. Even though the gates were locked at 10 p.m., 6,500 people had authorized keys (many unauthorized keys were also in circulation. At the time, London had about 50,000 prostitutes.

    Some Romanian villagers sing a song that accompanies a traditional goat dance. The lyrics to the song are so sexually suggestive that Cable News Network refuses to translate them.

    According to Blitz Magazine in Bombay, India, 28 year old Nagaba Jugalgiri pulled a car with his penis in front of Mahalakshmi Temple in protest of India’s 1989 oil crisis.”

    Nu ma mir deloc de faptul ca o femeie a dat in judecata asigurarile pentreu ca un accident de masina ar fi fost cauza pentru care ea a devenit nimfomana si a castigat o groaza de bani. Nu ma mir nici de faptul ca barbatii din Samoa cand ajung in sfarsit sa aiba sex cu nevestele lor isi prind nasul cu un carlig de rufe.

    Dar nu am auzit niciodata despre satenii din Romania ale caror tzipurituri” (??) sunt intraductibile datorita continutului lor!
    Stie cineva ceva de acesti sateni?
    Eu credeam ca societatea romaneasca rurala este mai degraba…puritana!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ateistul.com: (27-9-2009 la 00:00)

    Ca altundeva in societatea romaneasca (si nu numai) cel ce fura o piine este aspru condamnat iar cei care dau cite un tun sint apelati „sefu”.

    Altfel nu-nteleg ce deosebire este intre pitipoanca (de televizor chiar) care se marita cu un miliardar ca sa-i pape banii, eventual sa-i faca si un plod, apoi sa-l lase pentru altul (eventual tinar vinjos) si femeia ce sta la colt de strada.

    Constat ca faptul ca sint bani implicati in tranzactie nu e de ajuns sa o numim prostitutie, numai nivelul la care se practica conteaza. Precis ca e iubire adevarata in ambele cazuri: iubirea de bani. Cine sintem noi sa declaram ca e mai putin importanta? Sa fie numai infunctie de durata relatiei? Nici asta nu cred. Sint continente intregi (cu mai mult de jumatate din populatia globului) care nu stiu ce-i aia sex dupa iubire (care e de fapt numai destul de recent accesibila omului simplu).

    Atentat la linistea publica? Se practica cu sau fara aprobarea cuiva. Faptul ca eu, ca persoana, consider ca e bine sau e rau ca exista n-ar trebui sa-mi dea nici superioritaeta morala fictiva si nici puterea de a-mi impune modul de viata asupra altora (asa-i Anton?)

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193