Don Carlos, de Friedrich Schiller
Acest poem dramatic în cinci acte exprima, sub aparenta personajelor din secolul al XVI- lea spaniol, dorinta de libertate a autorului.
Pentru a scapa de iubirea sa nefericita pentru Elisabeta, cea de-a doua sotie a tatalui sau, regele Filip al II-lea, tânarul print Don Carlos doreste- la sfatul prietenului sau, marchizul de Posa- sa plece în Flandra ca sa dea libertate popoarelor asuprite. Regele refuza. Printesa Eboli, ducele de Alba si Domingo, duhovnicul regelui, urzesc intrigi îndreptate împotriva lui Don Carlos si a reginei. Marchizul de Posa, care, devenit sfetnic al lui Filip, încercase în zadar sa-l convinga pe acesta a da libertate poporului, îsi sacrifica propria viata pentru a-si salva prietenul, pe Don Carlos, de banuielile care apasau asupra lui. Vazând în fiul sau un continuator al idealului de libertate care îl animase pe marchizul de Posa, regele îl trimite pe Don Carlos în fata tribunalului Inchizitiei, care îi va hotarâ moartea.
Înflacarata pledoarie pentru libertate pe care Schiller o pune în gura lui Posa exprima idealurile progresiste ale vremii poetului.
Actul III
Scena 9
Posa
(cu înflacarare)
Stiu!
Da, stiu. O, dati-ne-napoi
Ce ne-ati luat! Lasati, marinimos
Cum trebuie sa fie-un om puternic,
Sa curga fericirea peste lume
Din cornu-mbelsugarii dumneavoastra.
Lasati în tara asta sa-nfloreasca
Si sa dea roade spiritele. Dati,
O, dati-ne-napoi ce ne-ati luat!
Fiti peste milioane de regi rege!
(Se apropie cu îndrazneala de rege si îl priveste tinta cu priviri înflacarate)
…
Fiti pentru noi un glorios exemplu
De ceea ce-i adevarat si vesnic.
O, niciodata, niciodata-un om
N-avu prilejul sa-ntrebuinteze
Puteri atât de mari, dumnezeieste.
Toti regii Europei se închina
În fata Spaniei. E vremea, sire!
Pasiti în fruntea regilor Europei.
O trasatura de condei si lumea
O fauriti din nou.Dati libertate
Gândirii!
( I se arunca la picioare)
Regele
(uimit, îsi întoarce la început fata, apoi si-o îndreapta iar spre Posa)
Ce ciudat entuziast!
Ridica-te…Ridica-te
Posa
Priviti
Natura-n toata maretia ei!
Pe libertate este-ntemeiata.
Si ce bogata-i ea prin libertate!
El, ziditorul cel atotputernic,
Arunc-un vierme într-un strop de roua
Si chiar în spatiul mort al putrezirii
Da drumul unei libere vointe.
Creatiunea dumneavoastra însa
Ce strâmba e si ce saraca este!
O frunza daca a fosnit, stapânul Crestinitatii tremura de frica.
Orice virtute-o contemplati cu teama.
El însa, ca sa nu nelinisteasca
Fiinta splendita a libertatii,
Mai bine lasa-n cosmosul sau hoarda
Cumplit-a raului dezlantuita.
Artist suprem, pe el nu-l vede nimeni;
Se-nvaluie modest în legi eterne.
Un om cu spirit liber pe acestea
Le vede, dar pe dânsul nu, si-si spune:
“De ce un zeu? Mi-ajunge lumea-n sine”.
Nici o evlavie nu-l proslaveste
Mai bine decât pângarirea asta
A unui spirit liber.
Regele
Si ai vrea
Sa-ncerci sa-ntruchipezi acest model
Sublim în oameni din regatul meu?
Posa
Aceasta sire, numai dumneavoastra
Puteti s-o faceti. Haraziti puterea
Regeasca numai fericirii
Popoarelor, puterea asta care
Fu pân-acuma harazita numai
Splendoarei tronului. Dati omenirii
Nobletea ei pierduta. Cetateanul
Sa fie iar ce-a fost, adica telul
Coroanei sa nu aiba nici o alta
Îndatorie decât sa respecte
În ceilalti drepturi ca si ale lui.
Când omul sie însusi o sa fie
Redat si va sti iar cât pretuieste
Si va-nflori pe lume libertatea;
Când, sire, din regatul dumneavoastra
Veti face cea mai fericita tara
Din lumea-ntreaga, da, atunci veti fi
Dator sa cuceriti întreaga lume.
Reprezentant, prin prima parte a creatiei sale, al miscarii “Sturm und Drang”, prieten si colaborator al lui Goethe, Friedrich Schiller (1759-1805) s-a impus prin dramele sale de generoasa revolta împotriva tiraniei (Hotii, Conjuratia lui Fiesco la Geneva, Intriga si iubire, Don Carlos, Wilhelm Tell), prin trilogia de inspiratie istorica Wallenstein, prin balade (Inelul lui Policrat, Cocorii lui Ibicus), oda Catre bucurie, studiile sale de estetica (Scrisori despre educarea estetica a omului, Despre poezia naiva si sentimentala) si prin lucrarile de istorie.