am trimes tobosarii padisahului sa te inveseleasca
stam toti la usa cortului tau asteptand trezirea
care vine cu pasi de carciumareasa
prin rasaduri inalte de marijuana
tocmai fumasem un joint cu soldatul X
ce imi povestea de familia lui
de anxietatea gloantelor ce ne trec prin piept
cutitele indragostite de noi,
minele plasate la cotiturile sufletului
capacanle temporale pe care scrie prozac
toate astea
si mai presus de ele haoticul moliciunii tale
ma faceau sa invat logica si geometrie
faramacie, logopedie si transhumantza
nimic nu ma linistea
decat primul zambet al diminetii
cand te intindeai cocheta
felina si indiferenta
la vederea pandemoniului…
