„De-ar fi mândra-n deal la cruce/de trei ori pe zi m-aş duce/dar mândruţa mea-i departe/ nu pot mere făr’de carte/” spune un vechi cântec ardelenesc, ale cărui versuri – luate ad literam – sunt incredibil de actuale, pentru că astăzi chiar nu putem merge nicăieri “făr’ de carte” sau “făr’ de card”. Avem carte de identitate, cărţi de vizită, cărţi de credit, card de sănătate, card pentru transportul în comun, cartele de telefon şi carduri SIM, carduri pentru uşile de acasă, de la serviciu şi de la hotel. Şi câte şi mai câte carduri pe care nu am apucat să le înşir aici. Ca să nu mai vorbesc de hypercardurile de la hypermarketuri, cu ajutorul cărora poţi colecţiona puncte sau bănuţi de lipit în carneţelele care, după ce se vor fi umplut, pot să-ţi aducă „premii substanţiale”. Până şi la curăţătorie m-am procopsit cu un card, pe dosul căruia se aplică ştampila şi preţul serviciului prestat, iar după acumularea unei anumite sume, am parte de „discount”.
Şi uite-aşa, în calitate de posesoare a unei sumedenii de carduri, am avut surpriza să fiu anunţată din timp că în curând avea să aibă loc “aniversarea cardului meu de fidelitate”. Nu aveam cum să ratez evenimentul, dat fiind că ori de câte ori făceam cumpărături de la magazinul cu pricina, mi se însumau automat punctele de fidelitate şi se imprimau pe bon, alături de „AMR”-ul faimoasei aniversări, fiind în acelaşi timp asigurată că, dacă din anumite motive aveam să lipsesc în ziua cea mare, cadoul aniversar îşi păstrează valabilitatea încă o lună încheiată.
Studiind anunţurile de pe bonul (kilometric) şi de pe afişele din magazin
am aflat că premiile (care puteau fi ridicate de la un raion special) aveau valoarea proporţională cu suma cheltuită pe parcursul anului …aniversat.
Şi pentru că acumulasem 2537 de puncte de fidelitate, am decis să particip la aniversarea cardului meu. M-am dus la coafor, m-am machiat festiv, m-am îmbrăcat ceva mai elegant decât de obicei şi, la braţ cu soţul meu, tot glumind pe seama evenimentului (dar şi curioşi ce cadouri ni se vor oferi) am descins la raionul indicat, unde nişte funcţionare plictisite de viaţă, mi-au luat datele de pe cardul de identitate şi ne-au trimis să ne alegem cadoul dorit, cu valoarea de maximum 2537 de puncte. Am inspectat pe îndelete toată gama de obiecte expuse, care de care mai inutile şi mai kitsch-oase. Nu ne inspirau defel ramele de fotografii aurii, albumul de fotografii decorat cu îngeraşi dolofani, serviciul de ceşcuţe sub formă de ghindă, şerveţelele din imitaţie de damasc…Să fi avut mai multe puncte de fidelitate am fi putut aspira la o fructieră sau un abajur cu sclipici, ba chiar şi la „un tablou cu peisaj rustic”!
Am plecat de la „aniversarea cardului meu de fidelitate” fără să fi ales vreun cadou. Dar evenimentul m-a îndemnat la reflexie şi am conchis că în general fidelitatea este răsplătită cu premii inutile…Dar oare suntem fideli, credincioşi, devotaţi şi dedicaţi doar din dorinţa de a fi răsplătiţi ? Eu cred că adesea ne străduim să acumulăm puncte de fidelitate lăuntrică doar în schimbul mulţumirii de a fi purtătorii cardului încredinţat sufletului nostru…
Draga Andrea, daca atunci te-ai imbracat de sarbatoare cu ocazia aniversarii, ma tem ca acum a sosit momentul sa te indoliezi, cu prilejul pierderii naivitatii optimiste, vreau sa cred ca numai in ceea ce priveste lumea marketing-ului…
Welcome to the club! Nu, nu ma refer la un nou super/hyper market club, ci la cel al realistilor (fraierilor? 🙂 frustrati de ieftinile trucuri comerciale, din care fac si eu parte, cu onor.
” Eu cred că adesea ne străduim să acumulăm puncte de fidelitate lăuntrică doar în schimbul mulţumirii de a fi purtătorii cardului încredinţat sufletului nostru…” .
*** Mi-a placut fraza, pe care am extrapolat-o la adevarata viata, cu care ma contopesc.
Paula din / in Haifa
Nu toate cardurile de fidelitate sunt trucuri. Fidelitatea fata de un lant de hoteluri sau o companie aeriana se rasplatestc cu bilete de avion gratuite sau nopti gratise la hoteluri. Acesta este de fapt un sistem de „mita” oficiala prin care companiile aeriene sau de hoteluri ii ademenesc pe cei care calatoresc in interes de servici sa aleaga o anumita companie si pe urma se bucura de beneficiile platite de fapt de intreprinderea angajatului. In Statele Unite nici macar nu se platesc impozite pe aceste beneficii. De exemplu, tin minte cand acum cativa ani am avut de facut un drum Washington-Londra. British Airways oferea doua bilete gratise oriunde in lume la categoria „economy” dara cumparai un bilet Washington-Londra la „Business class’. Cum compania mea imi platea sa zbor „business class”, bineinteles am zburat cu British Airways. Cu cele doua bilete primite ca si recompensa am mers cu fiul meu in Africa de Sud. Am facut multe alte calatorii gratise bazat pe punctele primite in cei 26 de ani de calatorii de servici. Multe carduri de fidelitate iti ofera bani care pot fi folositi pentru cumparaturi la alegere. Sistemul este foarte bun si nu cred ca e numai pentru „fraieri” dar ca si orice sistem trebuie sa-ti dai seama daca este bun pentru tine. Vorba aceea, ” nu tot ce zboara se mananca” dar daca te uti cu atentie gasesti destula mancare in randul zburatoarelor.
pe card de fidelitate potzi lua fidea ?