Evenimentele se precipita, chiar daca este vorba, in mare masura, de o constructie mediatica (suntem experti la capitolul “telerevolutii”). Se pare ca unii politicieni inferbantati, predispusi la febricitare cataclismica, isi inchipuie ca Bucurestiul este un fel de Sierra Maestra, iar cladirea Parlamentului ar fi echivalentul baracilor Moncada. Cei care denunta cu virulenta scenarii dicatoriale sunt de fapt promotorii unui populism de tip caudillist. Situatie simptomatica si bine-cunoscuta in care hotul striga cel mai tare: “Prindeti hotul”. Ar fi rizibil daca nu ar fi atat de trist. In locul unor analize serioase a unei situatii economico-sociale grave, se servesc panglici propagandistice si bombastice discursuri anti-capitaliste. Opozitia se complace intr-un teribilism al contestarii care combina infantilismul doctrinar cu narcisismul maladiv. Teaca fobiilor comune le permite sabiilor liberale si social-democrate sa cohabiteze fara jena.
Nimeni nu poate contesta dreptul sindicatelor la demonstratii, dar nu se poate ignora tentativa unui partid de opozitie, anume PSD, de a captura, de a anexa, de a rapi si deturna in scopuri politice aceste proteste. As fi vrut sa scriu despre alte subiecte (despre conferinta profesorului Virgil Nemoianu la IICCMER, despre regretatul Claude Lefort si traditia stangii anti-totalitare), dar am decis sa aman aceste teme din ratiuni lesne de inteles.
Admirator impenitent al lui “Che” Guevara, conducatorul PSD pare se se viseze un fel de lidero maximo al Romaniei. La ora cand scriu aceste randuri, el se crede Lenin in timpul Congresului Sovietelor din 25 octombrie (7 noiembrie) 1917. Tot asa cum fondatorul bolsevismului vitupera impotriva democratiei liberale si se oferea sa preia puterea (“exista un asemenea partid!”, exclama Lenin), Victor Ponta il ataca pe Traian Basescu pentru autoritarism imaginar, dar isi pregateste propriul regim de urgenta. Ma intreb daca urmasul lui Mircea Geoana, protejatul lui Ion Iliescu, discipolul lui Adrian Nastase, isi aminteste vremurile cand Petre Roman era numit “lider national al FSN” si daca nu-l pune cumva pe ganduri destinul politic (nu tocmai glorios) al acestuia. Asemeni lui Ion Iliescu si Petre Roman la inceputul anilor 90, Victor Ponta crede in primatul maselor manipulate (ccea ce in engleza numim the mob, de unde si conceptul de mobocracy). Il acuza pe Traian Basescu de ispita dictatoriala tocmai pentru ca traieste el insusi cu pasiune aceasta atractie spre ceea ce un mare ganditor politic (J. L. Talmon) numea democratia totalitara. Invoca regulile jocului parlamentar, dar instiga la actiuni menite sa genereze haos. Sa-l glorifici pe Adrian Paunescu, sa te identifici cu sicofantul suprem al regimului Ceausescu si sa te pretinzi in acelasi timp “social-democrat” de tip european este o contradictie in termeni. Revolutia lui Victor Ponta, pe cat de zgomotoasa pe atat de efemera, este una strict negativa: nu are nici program concret, nici o ideologie coerenta. Este de fapt o pseudo-revolutie nascuta din furie, neputinta, orgoliu si sete de putere.
Textul de mai sus a fost publicat pe Hotnews si a generat interesante comentarii. Iata unul dintre ele, semnat “Dana 43″:
Ponta si-a transformat azi porecla in renume: Che Gargara. Si tipul asta care vede gloantze pe tzeava si reprimari sangeroase vrea sa candideze peste 4 ani la presedintzia Romaniei? Daca bezna mintzii loveshte de tot PSD-ul si-l nominalizeaza, atunci iar se ling pe bot de Cotroceni pentru 5 ani.
Recomand aici excelentul articol al lui Dan Tapalaga publicat azi peHotnews.
“Atmosfera de revolutie e o creatie televizata. Protestul din strada este, pe jumatate, o actiune politica. Cealalta jumatate e sindicala, adica tot politica. Revoltatii autentici, de buna credinta – or fi destui nemultumiti cu motive legitime – se pierd intr-un peisaj trucat. Ponta vede focuri si gloante, ca la 1907. Luat de valul revolutionar, liderul PSD s-a pus in fruntea unei multimi fara identitate precisa. Nu-i nici protest sindical autentic, nici protest politic asumat. E un fel de harmalaie politico-sindicala intretinuta de victimele unei dictaturi inchipuite. In acest montaj, o multime de nefericiti se plimba apatic prin Capitala. PSD vrea sa-i vanda, impachetati de Vantu si Voiculescu, pe post de revolutionari pur-sange. Este, daca vreti, o uriasa demonstratie a cinismului politic. “
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7975704-cateva-impresii-protest-partid.htm
Seamana putin cu „revolutia” tea party-istilor din SUA, care nici ea nu se bazeaza pe nimic contrect, coerent sau logic, dar este promovata cu deplin success de catre unele televiziuni si unii comentatori radio. Americanii „de rand” nu sunt un exemplu de electorat informat si din pacate romanii le fac competitie cu mult aplomb si spor.
Am vrut sa spun „concret.” 🙂
Eh, Nastase spunea ca Ponta ar semana din profil cu Titulescu.
Dar din fatza?