Decembrie ’89 va ramane un reper in constiinta romanilor , un reper al multor generatii de acum inainte ,un reper al libertatii castigate si al unui nou inceput pentru societate . Vorbim de o libertate castigata prin elemente ce unei societati pe timp de pace i se par condamnabile ,si anume violenta si comportamentul haotic ,dar si o libertate castigata printr-o revolutie a carei validare are la baza o crima , un tiranicid. Astfel , acest text , propune analiza simbolicii tiranicidului si rolul acestuia pentru societatea post – comunista .
Ura ca legitimitate a crimei politice
De la revolte la razboaie sau de la exilari la crime , violenta a jucat rolul principal al “schimbarii” politico-sociale , inca de la inceputul aparitiei organizatiei politice in societate. Revolutiile ,de cele mai multe ori au la baza sentimentul de ura ,generata de acumularea frustrarilor sociale , ura ce legitimeaza crima politica , ura ce o intalnim si in Decembrie ‘89 ca principalul motor al miscarilor stradale. “Ceausescu Anul Nou il va face in cavou” sau “Moarte tiranului” sunt cateva din lozincile acelor zile.
Decembrie ’89 nu reprezinta o lupta doar pentru putere , ci si o lupta pentru felul in care acest eveniment este perceput si intra in istorie , pentru ca , sa nu uitam ,Romania a purtat cea mai violenta revolutie anti-comunista din acea perioada ,fiind singurul stat care va ucide tiranii ce l-au persecutat. Moartea lui Ceausescu reprezinta “momentul zero” al inceputului unei noi societati ,violenta evenimentului facand aceasta etapa mult mai semnificativa. Este momentul in care Romania va cunoaste o noua forma de guvernare , total diferita de cea de pana atunci ,momentul in care isi va schimba sistemul economic ,social ,dar mai ales valorile culturale.
Simbolistica mortii si a pedepsei de dupa moarte
Crima nu a fost singura pedeapsa la care cuplul dictatorial a fost supus .Dintr-un tiran si mare lider ,dupa moarte Ceausescu ajunge un infam politic ,cadavrul sau simbolizand doar sfarsitul unei perioade negre , fiind mai degraba expus batjocurii decat regretelor.
Dupa executie , trupurile celor doi lideri vor fi invelite intr-o foaie de cort militar si transportate de la Targoviste catre Bucuresti cu elicopterul .Ajunsi pe Stadionul Ghencea , Gelu Voican-Voiculescu si gen. Stanculescu (cei doi fiind insarcinati cu transportul cadavrelor) ,decid sa abandoneze trupurile neinsufletie si sa se retraga datorita pericolului reprezentat de teroristi . Cateva ore mai tarziu doi ofiteri ai MApN ajung la stadion insa nu gasesc cadavrele . Acestea se gasesc insa in dimineata zilei de 26 decembrie fiind transportate catre morga. Trei zile mai tarziu cei doi dictatori vor fi ingropati in Cimitirul Ghencea ,fara a se respecta canoanele si traditiile ortodoxe , inhumarea avand loc in secret nedorindu-se vandalizarea si profanarea mormintelor de catre multimea plina inca de ura ce sarbatorea moartea dictatorului .
“Ole ! Ole ! Ceausescu nu mai e!” rasuna in toata tara.
Modalitatea si felul ingroparii cuplului dictatorial reprezinta o simbolistica aparte. Cele doua gropi sunt separate pe o alee de la marginea cimitirului ,incalcand astfel dorinta celor doi de a fi ingropati impreuna , ca o pedeapsa pentru faptele din timpul vietii. O alta explicatie ar fi cea conform careia , Elena Ceausescu este considerata principalul vinovat de relele generate de sistemul pe care l-a condus. Astfel, despartiti atunci cand au trecut in nefiinta , memoria lui ar fi putut fi separata de memoria ei. Totodata cimitirul reflecta structura unei comunitati , “cei buni” fiind ingropati impreuna cu familia , langa vecini sau rude ,in timp ce renegatii se afla la periferie ,marginalizati .Acolo il gasim si pe Ceausescu , ajuns asa cum am spus mai sus , un infam politic ,marginalizat de memoria colectiva a societatii care il coreleaza cu o perioada neagra ce se vrea a fi indepartata.
Asasinatele politice sunt mult mai dramatice si traumatizante atunci cand au loc intr-o societate instabila ,insa aceasta trauma la nivel cognitiv este de scurta durta. Drept urmare, dupa evenimentele din ’89 vor apare numerose monumente ca simbol al Revolutiei ,iar in Biserica se vor face periodic slujbe in cinstea celor cazuti pentru libertatea neamului ,in timp ce pentru Ceausescu nu !
Astfel ,Ceausescu ucis cu legitimitatea data de ura si dorinta unei gloate haotice ,de care nici Iisus nu a putut scapa, un ateu inhumat neconform cu traditiile Bisericii Ortodoxe ajunge a fi un marginalizat in memoria colectiva a societatii.