PSD era și așa urât de mulți români din țară și din străinătate pentru legile justiției și pentru incompetența guvernanților; va fi și mai urât, și mai disprețuit.
Ce s-a întâmplat în după-amiaza și seara lui 10 august știm, mai mult sau mai puțin. O mare manifestație pașnică antiguvernamentală – mai mică însă decât manifestațiile din februarie 2017 – a fost deturnată de grupuri de huligani, care i-au atacat pe jandarmi. Aceștia, în loc să-i izoleze pe huligani, au răspuns cu o violență cu totul disproporționată și indiscriminată, cu nori de gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane, împotriva tuturor protestatarilor din Piața Victoriei – indiferent de vârstă și sex. Unii protestatari au răspuns violent la rândul lor, câțiva jandarmi au fost bătuți bestial, dar majoritatea civililor pașnici au fost intoxicați cu gaze, au căzut, li s-a făcut rău, au fost loviți cu brutalitate de jandarmi. Rezultatul: peste 450 de răniți, din fericire, se pare că niciunul grav. Violența jandarmeriei a fost cu totul excesivă, dar tot jandarmeria s-a dovedit incapabilă să răspundă adecvat provocărilor huliganilor, de nimeni negate. O anchetă a Parchetului Militar e în curs. Ministrul de Interne, d-na Dan, dă răspunsuri inacceptabile. Dragnea acuză opoziția și pe președintele Iohannis de a-i fi incitat pe manifestanți prin diverse declarații.
Pare plauzibil că puterea a dorit să dea o lovitură acestei manifestații și în general ideii, deja tradițională, de manifestație civică de masă împotriva puterii din Piața Victoriei, intimidându-i pe oameni și, în același timp, discreditând acest tip de protest neorganizat, fără lideri, convocat de rețelele de socializare și cu care s-a confruntat din iarna lui 2017. „Ne-am săturat de protestele voastre!“, pare a fi zis puterea. Pe de altă parte, cred că puterea s-a temut considerabil de acest mare miting „al Diasporei“, anunțat de luni bune. Nu că ar fi crezut în realitatea „milionului de participanți“, dar tot și-a închipuit că vor putea fi mai multe sute de mii. (În fapt, au fost cel puțin 100.000 în București, în pofida violențelor poliției, începute devreme de tot, plus alte 50.000 în provincie.) Pentru o putere obsedată în mod tradițional de „inamicul din afară“ și tentată de teoriile conspiraționiste, toți expații români sunt suspecți, mai ales atunci când nu votează cu candidații PSD sau când critică puterea de la București. Imaginea unei Diaspore care, chipurile, ar da năvală în timpul concediilor ca să asedieze sediile puterii și să-i alunge pe guvernanți pesemne că bântuie coșmarurile lui Dragnea și ale acoliților lui.
Înclin să cred că violența excesivă a jandarmeriei, dar și răspunsul furios al multor protestatari și transformarea Pieței Victoriei și a străzilor adiacente în câmp de bătaie a încurcat planurile puterii. Jandarmeria, aflată la ordinul guvernului, ori n-a putut, ori n-a vrut să procedeze corect și proporțional cu provocările reale. Ea s-a comportat ca o forță represivă și agresivă, amplificând ura, revolta și furia societății la adresa puterii. PSD era și așa urât de mulți români din țară și din străinătate pentru legile justiției și pentru incompetența guvernanților; va fi și mai urât, și mai disprețuit, iar comparațiile cu PCR-ul lui Ceaușescu și FSN-ul lui Iliescu nu vor fi lăsate să doarmă nici în presa liberă din țară, nici în străinătate. Mediatic, puterea a pierdut mai mult decât a câștigat. Psihologic, e în defensivă. Ca și în cazul româno-sudezului cu plăcuțele anti-PSD, un răspuns disproporționat creează neajunsuri serioase de imagine.
Marea întrebare însă este: vor continua protestele la o scară apreciabilă – în București, dar și în provincie? Oare se vor lăsa intimidați majoritatea oamenilor, preferând să protesteze numai pe rețelele de socializare? Sau, dimpotrivă, vor reveni în piață constant, vor sfida pașnic și cu tenacitate puterea, asumându-și riscul să fie iarăși brutalizați, dar obligând-o finalmente să trateze serios și responsabil protestele și revendicările lor, legate mai ales de legile justiției? Răspunsul îl știm: sâmbătă și duminică seara, manifestațiile s-au reluat pretutindeni, la scară mare, de data asta pașnice. Totul a fost normal. Între timp, apar tot mai multe imagini și mărturii cu brutalitățile gratuite ale jandarmilor din 10 august. Nu e exclus că anunțul că Parchetul Militar a început o anchetă penală să-i fi pus pe gânduri pe șefii jandarmeriei, care au urmat cu slugărnicie ordinele politice.
Ce nu știm este dacă 10 august 2018 a fost numai o zi a revoltei și a represaliilor violente sau dacă ea a marcat și un moment semnificativ într-un proces care va conduce la căderea regimului personal al infractorului Liviu Dragnea.
Andrei Cornea, 13 august 2018
Acest articol a fost preluat cu permisiune de pe situl Revistei 22
Aceeaşi propagandă, cu jandarmii cei supuşi puterii care bat la dreapta şi la stânga fără discriminare şi-i îneacă pe manifestanţii paşnici în gaze lacrimogene sau în apa din tunuri. Nu oameni, ci fiare, care trebuie bătute fără cruţare, aşa cum s-a şi întâmplat…
Ce nu le trece prin cap acestor „jurnalişti” este că cei de la putere au nevoie de linişte, iar adversarii lor politici nu se feresc de foc, sânge şi prăpăd, cum anunţau de multă vreme pe reţele diverşi descreieraţi şi/sau arieraţi. Pentru opoziţie cu cât este mai rău, cu atât este mai bine… Să înceapă deci o nouă Revoluţie şi pe urmă mai vedem cum ne descurcăm!
> (…) au fost loviți cu brutalitate de jandarmi. Rezultatul: peste 450 de răniți, (…)
O gogoriţă care trece de la unii jurnalişti de un anume soi la alţii, care îi amestecă în mod voit pe cei cu adevărat răniţi/vătămaţi (de ordinul zecilor, cu plângeri încă neprezentate/nedovedite) cu cei leşinaţi de căldură, de frică, de înghesuiala, de sete, de stres, din cauza unor boli, etc.
> (…) discreditând acest tip de protest neorganizat, fără lideri, convocat de rețelele de socializare (…).
Mai este nevoie să fie discreditat acest tip de protest după ce s-a văzut deja? Eu mă îndoiesc, dar vom vedea la votările viitoare, în care cei din opoziţie pleacă din poziţia de perdanţi şi fac totul să-şi menţină (!) poziţiile lor actuale. Un Crin Antonescu i-ar putea eventual salva, dar nu pare dornic să se lase din nou terfelit de aceeaşi, lucru perfect de înţeles.
> Ce nu știm este dacă 10 august 2018 a fost numai o zi a revoltei și a represaliilor violente sau dacă ea a marcat și un moment semnificativ într-un proces care va conduce la căderea regimului personal al infractorului Liviu Dragnea.
Acesta este visul neîmplinit al jurnaliştilor de la Revista 22 & Co, pentru care orice înflăcărare pe străzi reprezintă o nouă speranţă şi pentru care se tot roagă, deoarece când spun „Ce nu ştim” ei chiar nu ştiu, dar speranţa moare ultima.