caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Romania



 

[Justiţie] Propunerea ALDE de acord al partidelor parlamentare

de (25-10-2018)
8 ecouri

Această propunere este publicată pe site-ul partidului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor (ALDĘ).

24 octombrie 2018

Părţile îşi exprimă convingerea că un consens asupra locului şi funcţiei sistemului judiciar în ansamblul autorităţilor publice româneşti trebuie să se întemeieze, în mod necesar, pe cel puţin două premise:

Părţile împărtăşesc mai întâi o viziune comună asupra statului de drept, pe care îl înţeleg, înainte de toate, ca pe un ansamblu de norme, instituţii, reguli şi proceduri menite să garanteze liberul exerciţiu al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;

Părţile consideră că înţelegerea statului de drept ca un dispozitiv i-liberal de întărire şi de extindere a funcţiilor şi atribuţiilor instituţiilor represive ale statului (servicii speciale, parchet, Înalta Curte etc.) este tributară culturii juridice comuniste;

Părţile consideră că statul de drept îşi merită numele atunci când este organizat în jurul drepturilor civile şi al garanţiilor procesuale şi este caracterizat de corectitudinea, transparenţa şi imparţialitatea administrării justiţiei;
Părţile declară cetăţeanul, justiţiabilul, victima infracţiunii ca fiind subiectul eminent al statului de drept;

Părţile consideră că statul de drept trebuie servit de magistraţi imparţiali, independenţi, dar şi responsabili pentru actele lor, care înțeleg să nu acţioneze în afara controlului celorlalte puteri ale statului;

Părţile consideră că statul de drept nu poate funcționa dacă este instituit în afara principiului liberal al separaţiei, echilibrului şi controlului reciproc al puterilor (checks and balances).

Părţile afirmă, în al doilea rând, caracterul neideologic şi nepolitic al organizării şi înfăptuirii justiţiei;

Părţile cad de acord să nu mai utilizeze tema justiţiei în confruntarea politică curentă, aşa cum au făcut-o unele dintre ele, inclusiv Preşedintele României, în ultimii ani, obişnuindu-se să utilizeze tema justiţiei ca pe un argument politic şi electoral, împărţindu-i pe actorii spaţiului public în „penali” şi în „luptători împotriva corupţiei”;

Părţile deplâng faptul că, printr-o asemenea utilizare, caracterul solemn al actului de justiţie a fost devalorizat, justiţia însăşi fiind transformată într-o simplă lozincă a manifestărilor de stradă sau a dezbaterilor din presă şi din mediile sociale;

Părţile au convingerea că încrederea cetăţenilor în justiţie, aflată într-un declin accentuat în ultima perioadă, nu poate fi restaurată decât dacă cei care au recurs la o asemenea ideologizare a rolului social al statului de drept se vor angaja să renunţe la practicile acuzatorii iresponsabile şi partizane care au erodat credibilitatea instituţiilor judiciare şi au degradat domnia legii; în caz contrar, aceste forţe politice, nu vor avea îndreptăţirea morală de a propune sau de a subscrie unui acord privind buna funcţionare a justiţiei.

Însuşindu-şi aceste două premise, Părţile convin asupra următoarelor prevederi:

1. Desecretizarea, denunţarea şi abrogarea tuturor protocoalelor încheiate între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei (Înalta Curte, Curţi de Apel, Parchet General, DNA, CSM etc.), potrivit recomandării recentului raport al Comisiei de la Veneţia. Această recomandare trebuie transpusă într-un set de bune practici judiciare şi administrative care să facă efective atât repararea injustiţiei generată de protocoale, cât şi răspunderea judiciară a celor implicaţi în elaborarea şi punerea în operă a respectivelor înţelegeri oculte.

2. Retragerea neîntârziată din funcţiile ocupate în prezent în sistemul judiciar a tuturor celor care din 2009 şi până în 2016 au elaborat şi semnat protocoalele de colaborare secretă între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei. Este indubitabil că semnatarii acestor protocoale, ca şi cei care i-au îndemnat să o facă, sunt cei care au exercitat în termeni reali o influenţă politică devastatoare asupra independenței justiţiei.

3. Înfiinţarea unei ʺComisii independente pentru adevăr şi reconciliereʺ, care să includă specialişti de reputaţie internaţională și care să investigheze, în afara oricăror interese partizane, cauzele care au dus la încheierea protocoalelor de colaborare între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei, efectele pe care aceste protocoale le-au produs în plan judiciar, instituţional şi moral şi, pe cale de consecinţă, să facă propuneri pentru restabilirea independenţei justiţiei şi pentru sancţionarea celor responsabili de situarea ei într-o stare de dependenţă faţă de serviciile speciale şi de factorii politici care au comandat activitatea acestora.

4. Ministrul justiţiei va fi o persoană independentă politic şi de solidă reputaţie profesională, cel puţin până la restaurarea deplină a independenţei justiţiei şi eliberarea deplină a acesteia de sub controlul serviciilor speciale şi a factorilor politici care controlează serviciile.

5. Colaborare corectă, onestă şi întemeiată pe analiza unor fapte şi texte verificate cu instituţiile europene interesate din partea tuturor forţelor politice şi a reprezentanţilor instituţiilor din sfera justiţiei. Calitatea statului de drept în România este neîndoielnic o temă de dezbatere europeană şi de dialog cu Parlamentul European şi cu Comisia Europeană, inclusiv în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare. Politica penală a României este însă o materie de subsidiaritate, ce ţine exclusiv de competenţa Parlamentului şi, prin delegare, a Guvernului României. În măsura în care participă la dialog şi consultare cu instanţe abilitate europene, părţile se angajează să distingă mereu şi ferm între sfera domniei legii, supusă celei mai largi şi temeinice discuţii cu toţi partenerii interesaţi şi cea penală, ce trebuie să rămână un domeniu de reflecţie naţională.

6. Procesul de elaborare a normelor privitoare la organizarea justiţiei şi la legislaţia penală va încorpora pe viitor recomandările Comisiei de la Veneţia ori de câte ori acestea vor fi formulate în termeni academici riguroşi, în urma examinării, comparării şi evaluării unei pluralităţi de surse româneşti şi nu vor avea un caracter vădit politic. Depolitizarea justiţiei trebuie să includă şi recomandările primite din partea unor organisme europene, fie ele politice sau de specialitate.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Alexandru Leibovici: (25-10-2018 la 21:31)

    Dacă ALDE/Tăriceanu ar fi vrut cu adevărat să obţină un acord şi cu alte partide parlamentare decât PSD, atunci nu ar fi dat drept propunere de acord toate tezele PSD şi ALDE enunţate în ultimul an de aceste două partide:

    – că serviciile speciale, parchetele, Înalta Curte au reinstaurat teroarea de pe vremea regimului comunist;

    – că magistraţii trebuie să fie subordonaţi executivului („magistraţi [trebuie să] înțeleagă să nu acţioneze în afara controlului celorlalte puteri ale statului”)

    – că trebuie să li se interzică (!!!) partidelor, politicienilor să-i acuze pe oponenţii lor că abuzează/manipulează legile justiţie, şi să spună cu unele personalităţi din spaţiul public sunt infractori

    Şi cele de mai sus nu sunt decât din preambul, din enumerarea – incompletă – a principiilor apriori la care trebuie să adere eventualii semnatari.

    Urmează „prevederile”, în care se reiau temele PSD/ALDE

    – după care externalizarea legală a urmăririi suspecţilor de către SRI a fost de fapt un sinistru complot al unui „ocult” (termenul folosit în Acord) stat paralel, iar toţi cei care au elaborat şi semnat protocoalele de colaborare secretă între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei” trebuie să fie demişi imediat – deşi anul 2016 este anul în care CCR a interzis încheierea unor noi protocoale şi a cerut denunţarea celor vechi, dar fără efect retroactiv. Încercările de a le atribui efecte retroactive continuă, dar există rezistenţe chiar în guvern şi coaliţie.

    – apoi se reia minciuna că Consiliul Europei, prin recentul raport al Comisiei de la Veneţia, ar fi recomandat „denunţarea şi abrogarea tuturor protocoalelor încheiate între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei”, protocoale care, după ALDE/Tăriceanu, ar fi dus la condamnări nedrepte care trebuie remediate – prin anularea din oficiu a probelor respective.

    De altfel, aceeaşi minciună a fost răspândită şi despre spusele lui Frans Timmermans, Primul Vice-Preşedinte al Comisiei Europene, despre care aceiaşi oameni au afirmat că, pe 3 octombrie când s-a discutat România, acesta ar fi condamnat acele protocoale. De fapt, F.T. a spus doar următoarele:

    „The climate needed for reform has deteriorated due to the secret protocols between the prosecution and the intelligence services. I call on the romanian authorities to conduct full and impartial investigations of this issue. Romanians deserve a law enforcement order with all authorities properly supervised and full judicial independence”

    Pe scurt: subiectul a înveninat atmosfera, drept pentru care chestiunea trebuie lămurită o dată pentru totdeauna. Se vede că F.T. nu a condamnat nimic, a spus doar că este o bubă cu puroi în climatul politic din RO.

    Îl amintesc pe Timmermans deoarece exact aceiaşi poziţie a exprimat-o şi Comisia de la Veneţia: a notat că colaborarea SRI la culegerea probelor a „generat preocupare în unele cercuri”. Raportul notează, la punctul (98): „It is not the mandate of the Venice Commission within the framework of this opinion to take a view on the above processes and concerns, nor to assess the legal and practical implications of the above-mentioned protocols” şi că este treaba organelor româneşti competente să clarifice lucrurile.

    În legătură cu aceasta, la pct.3 din Prevederile proiectului de acord al ALDE/Tăriceanu se propune

    Înfiinţarea unei ʺComisii independente pentru adevăr şi reconciliereʺ, care să includă specialişti de reputaţie internaţională și care să investigheze, în afara oricăror interese partizane, cauzele care au dus la încheierea protocoalelor de colaborare între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei, efectele pe care aceste protocoale le-au produs în plan judiciar, instituţional şi moral

    Ceea ce este foarte bine, dacă prin „specialişti de reputaţie internaţională” se înţeleg şi specialişti străini şi cine îi va alege.

    Dar acelaşi punct 3 continuă:

    şi, pe cale de consecinţă, să facă propuneri pentru restabilirea independenţei justiţiei şi pentru sancţionarea celor responsabili de situarea ei într-o stare de dependenţă faţă de serviciile speciale şi de factorii politici care au comandat activitatea acestora.

    adică prezumă că Comisia independentă va ajunge la concluzia dorită de ALDE/Tăriceanu

    Ultimul punct, nr. 6, al Prevederilor specifică că România va ţine cont de recomandările Comisiei de la Veneţia numai dacă „acestea vor fi formulate în termeni academici riguroşi, în urma examinării, comparării şi evaluării unei pluralităţi de surse româneşti şi nu vor avea un caracter vădit politic”. T. Toader, ministrul justiţiei, a declarat fulgerător că Comisia de la Veneţia „a fost dezinformată”, iar Florin Iordache (PSD), vicepreşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Comisiei juridice a Senatului, a făcut apoi aceeaşi afirmaţie. Se vede deci cât de puţin dispus este acest grup să ţină cont de Comisie. În schimb nu se dă în lături să atribuie Comisiei afirmaţii false şi să invoce obligativitatea acestora !!

    În rezumat:

    Acord între partide, inclusiv cu cele de opoziţie, însemnă formularea unui compromis, ori această Propunere de acord a lui ALDE/Tăriceanu este o simplă repetare a tuturor delirurilor demult trâmbiţate, şi este deci o ipocrizie, o farsă, un alibi – pentru a putea proclama „noi am încercat cu toată bunăvoinţa, dar ei n-au vrut, deci ei sunt cei care refuză pacificarea societăţii şi subminează statul de drept!”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (26-10-2018 la 16:33)

    Propunerea partidului ALDE, publicată mai sus, a fost făcută ca urmare a convocării de către preşedintele K. Iohannis a partidelor parlamentare, în dorinţa acestuia de a media între partide o soluţie de compromis care să asigure o oarecare linişte şi stabilitate într-o Românie în continuare puternic divizată.

    Contextul general este cel bine cunoscut şi anume cel al preluării de către România, pentru primele 6 luni ale anului 2019, şi pentru prima dată, a Preşedenţiei Consiliului UE.

    ALDE şi-a făcut „lecţiile” şi a venit cu o propunere proprie, scrisă, publicată şi asumată, asupra punctului său de vedere cu privire la subiect. Pentru cine este familiarizat cu negocierile, este cunoscut că în ele se intră cu cerinţe maxime, indiferent cât sunt ele pe placul celor cu care se negociază.

    Disponibilitatea la dialog trebuie însă să fie arătată cu claritate, iar acesta este cazul, deoarece ea apare chiar de la începutul Propunerii ALDE. Citez:

    Părţile îşi exprimă convingerea că un consens asupra locului şi funcţiei sistemului judiciar în ansamblul autorităţilor publice româneşti trebuie să se întemeieze, în mod necesar, pe cel puţin două premise.

    Dau ca exemplu două dintre aceste premize, de la care nu mi se pare că ar fi greu să se pornească în viitoarele negocieri:

    Părţile consideră că statul de drept îşi merită numele atunci când este organizat în jurul drepturilor civile şi al garanţiilor procesuale şi este caracterizat de corectitudinea, transparenţa şi imparţialitatea administrării justiţiei;

    Părţile consideră că statul de drept nu poate funcționa dacă este instituit în afara principiului liberal al separaţiei, echilibrului şi controlului reciproc al puterilor (checks and balances).

    Păcat că această disponibilitate arătată de ALDE chiar de la început este trecută cu vederea de comentatorul de mai sus, în special în condiţiile în care ALDE a propus o listă de nu mai puţin de nouă premize, deci o alegere largă pentru cei cu care ar urma să negocieze.

    Nu am intenţia să intru într-o discuţie polemică (şi cu atât mai puţin într-una supraîncălzită, referitoare la „delirurilor demult trâmbiţate, … ipocrizie, o farsă, un alibi”) pe tema propunerilor lui ALDE, deoarece aceste lucruri s-au mai discutat şi vor continua să fie discutate, sper că pe un ton diferit, adică mai puţin pătimaş, partizan şi violent.

    Obiectivul meu a fost să aduc un complement de informaţie cu privire la subiectele ce frământă societatea românească şi la felul cum se încearcă ca ele să fie soluţionate, probabil că şi la sugestia UE, ceea ce sper că am reuşit măcar într-o oarecare măsură.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Pincu Sfartz: (27-10-2018 la 16:35)

    Prea lungi comentariile de mai sus.
    Eu pun intrebarea: DACA LA CONDUCEREA ACTUALA A TARII NU AR FI EXISTAT PENALI,(cei cu dosare pentru infractiuni ), ar fi fost creata aceasta vanzoleala cu justitia ??
    Ocupatia principala a politicienilor ar trebui sa fie strategiile de dezvoltare,cele de care acum nu se ocupa NIMENI !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (27-10-2018 la 19:42)

    @Pincu Sfartz

    > Prea lungi comentariile de mai sus.

    Nimeni şi nimic nu vă obligă să le citiţi. Loc pentru publicare există şi nu costă în plus.

    > Eu pun intrebarea: DACA LA CONDUCEREA ACTUALA A TARII NU AR FI EXISTAT PENALI,(cei cu dosare pentru infractiuni ), ar fi fost creata aceasta vanzoleala cu justitia ??

    Dacă în justiţie nu ar exista probleme, atunci evident nu ar fi nevoie de acţiuni corective. Dar ele exestă şi nu sunt legate numai de dosare penale actuale şi foste ale celor din vârf. Le menţionez şi pe cele foste, deoarece dosarele pot fi redeschise la nevoie.

    În prezent se vorbeşte mult despre un dosar de urmărire penală a actualului preşedinte Iohannis, de pe vremea când era primar al Sibiului. Rezoluţia din acest dosar clasat a fost pasată în dosarul său de candidatură de către actualul procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Augustin Lazăr, chiar preşedintelui care putea sau nu să-l aprobe.

    Vă pun şi eu o întrebare, două: Îl includeţi în consecinţă pe dl. Iohannis în categoria penalilor, termen pe care acesta l-a folosit atâta vreme şi cu atât impact mediatic, fără a aştepta decizii definitive ale justiţiei? Dar pe dl. Tăriceanu, care a fost tratat atâta vreme ca penal şi care a fost urmărit de SRI şi procurori timp de 7 ani, pentru ca în final să fie achitat?

    > Ocupatia principala a politicienilor ar trebui sa fie strategiile de dezvoltare,cele de care acum nu se ocupa NIMENI !!

    Cine i-a ales oare? De ce nu au fost aleşi alţii, mai buni? Care a fost alegerea dv. şi, în special, ce vorbeşte în favoarea ei? Ştiu, întrebări care vor rămâne fără răspuns, aşa cum vă este obiceiul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (27-10-2018 la 20:03)

    @Pincu Sfartz

    > Prea lungi comentariile de mai sus.

    Comentariul meu este exact atât de lung cât trebuie ca să formulez clar şi coerent ce aveam de spus.

    Da, eu ştiu că dv. gustaţi în special „argumentări” scurte de genul : X este un agent vândut.

    Eu scriu pentru cei care sunt capabilă să urmărească argumente mai lungi de 3 rânduri. Nu ştiu câţi or mai fi din aceştia…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (28-10-2018 la 04:01)

    @Pincu Sfartz

    O completare la comentariul meu de mai sus legat de „penali”.

    Puteţi vedea şi auzi pe această pagină ce şi cum a răspuns dl. Iohannis la solicitarea unei ziariste, care a întrebat dacă dl. Tăriceanu mai este penal după achitare.

    Veţi constata, ca şi mine, că dl. Preşedinte Iohannis a trecut imperturbabil peste întrebare, arborând binecunoscutul său zâmbet „superior”, cu conştiinţă imaculată a omului lucrului bine făcut.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Pincu Sfartz: (31-10-2018 la 03:50)

    Tăriceanu vrea să redescopere „America” ! Este ca și cum ar vrea un acord asupra DEX-ului !!

    Principiile care stau la baza unui stat democrat, în speță cele despre justiție, prevederile Constituției – deja adoptate si bine aplicate in cei 29 de ani precedenți – devin subiect și obiect de rediscutare, pentru a masca de fapt ABATERILE GRAVE săvârșite de același Tăriceanu – lansator de ceață, și mincinos de „îngheață apele”, care împreună cu Dragnea, au violat şi au călcat justiția în picioare.

    Este exact situația în care hoții-strigă „hoții” !!! Să-l creadă „mutu” !

    Nu la comentariile Domnului Alex. Leibovici m-am referit – că „sunt prea lungi”. Aceste comentarii sunt și de substanță și de bun simț. M-am referit la alte comentarii – care se încadrează în zicala: „Vorbă goală (şi lungâ)”.

    Altă temă:

    Enunțarea unui argument nu are nevoie de 3 rânduri. Ea – justificarea – trebuie și poate să fie enunțată exact ca o teoremă: „suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei ! Punct.

    Iar presupunerea Domnului Leibovici că ar fi din ce in ce mai puțini cei care mai înțeleg argumente expuse pe mai mult de 3 rânduri, este greșită ! Toți cititorii înțeleg perfect ce se scrie în „mai mult de 3 rânduri”, DAR fiecare cititor face în gând o reducere la CONCIS, pentru a-și da răspuns la propria întrebare: „Ce vrea să spună „bibicu” ??

    Din păcate, sunt și comentatori care nu știu nici chiar ei ce vor să spună, și atunci încasează șiruri lungi de bife negative !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (31-10-2018 la 14:14)

    @Pincu Sfartz

    > Principiile care stau la baza unui stat democrat, în speță cele despre justiție, prevederile Constituției – deja adoptate si bine aplicate in cei 29 de ani precedenți (…).

    Care or fi principiile acelea „(…) în speță cele despre justiție (…) bine aplicate in cei 29 de ani precedenți”? Cumva cele care au aruncat în închisori o mulţime de oameni nevinovaţi?

    Exemplul cel mai recent este achitarea d-lui M. Gutău, după rejudecarea procesului său în urma unei decizii de la CEDO. Nu ar fi trebuit Constituţia şi justiţia să-l ferească de cei 3,5 ani petrecuţi pe nedrept în oribilele închisori româneşti? Sursa.

    > M-am referit la alte comentarii – care se încadrează în zicala: „Vorbă goală (şi lungâ)”.

    Ăsta da curaj din partea criticului nostru care mai trage o rafală în vânt!

    > Enunțarea unui argument nu are nevoie de 3 rânduri.

    Dl. Sfartz confundă argumentele cu lozincile. Până şi acestea îi iau ceva loc, ca de exemplu: „(…) pentru a masca de fapt ABATERILE GRAVE săvârșite de același Tăriceanu – lansator de ceață, și mincinos de „îngheață apele”, care împreună cu Dragnea, au violat şi au călcat justiția în picioare”.

    Oare cei doi l-au condamnat pe acelaşi domn Gutău, sau un complet prezidat de Livia Stanciu, la vremea respectivă Președinta ÎCCJ, iar actualmente judecător pentru 9 ani la CCR? Halal de justiţie „bine aplicată”, după dl. Sfartz!

    > Din păcate, sunt și comentatori care nu știu nici chiar ei ce vor să spună, și atunci încasează șiruri lungi de bife negative !

    Dă tare dl. Sfartz, agăţându-se cu disperare de şeaua calului alb al celor câteva bife pe care şi le pun probabil comentatorii între ei! Mai bine ar privi mai atent la ce se întâmplă în jurul său…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
52.91.90.122