Să redescoperi toamna în Bucureşti este o provocare în fiecare an.
Sunt locuri “ consacrate” unde spectacolul de culori al anotimpului se anunţă fascinant şi plin de nostalgii asemenea aceleiaşi piese de teatru, cap de afiş al fiecărei stagiuni. O piesă de teatru în care “sufleorul “ ne aminteşte să spunem “ te iubesc” …Iar biletele sunt chiar aici, în palmele copilului din noi…
Poarta anotimpurilor
Aleile Herăstrăului străjuiesc majestoase plimbările solitare sau alături de prietenul devotat, din fuga rolelor totul pare mai exuberant .
Veveriţele au devenit în ultimii ani vedetele arămii ale toamnei, mişunând printre pomi, făcând salturi graţioase la înălţime şi întâmpinând atingerea umană cu care s-au obişnuit în schimbul unei nuci gustoase.
Spectatorii…
Şi paznicii…
Energia tinereţii este amplificată de înclinarea rampelor de la „ skater-world”…
Un tril de rămas bun. Mergem mai departe….
Generalul Charles de Gaulle pare a coborî de pe o hartă imaginară a României conturată în joacă sub penelul toamnei…
Din ce în ce mai dese, “târgurile de antichităţi” se transformă în expoziţii în aer liber… Am sentimenul că iau cu mine o porţie de tristeţe şi de însingurare. Tablouri, bijuterii, ceasuri, cărţi, reviste , bibelouri, mobilier, împovărate de… toamna lor …asteaptă cuminţi un zvon de primăvară.
Optimism…
Fundaţia “ Nicolae Titulescu” de la şosea…
O apariţie relativ recentă şi firească în peisajul Facultăţii de Medicină “ Carol Davila „, bisericuţa de lemn în stil maramureşean veghează paşii şi sufletele celor care trudesc în apropiere…
Pe cheiul Dâmboviţei culorile se împletesc , iedera trufaşă a şoptit vântului că este nemuritoare…
Una dintre marile nelinişti, neîmpărtăşite de noi, ale toamnei….Va ploua …
Sau va fi soare …
…În Cişmigiu ?
O femeie de bronz pare a prinde viaţă aşteptând îmbrăţişarea aurie a frunzelor . “ Acoperă-mi inima cu ceva…!”
O frunză singuratică desparte două anotimpuri…
Un popas dulce încheie o scurtă plimbare prin Bucureşti….
Foarte frumos! Toata admiratia pentru acest fotoreportaj,felicitari autoarei. Cum un ochi atent, un suflet sensibil, un comentariu spontan poate transforma orbecaiala noastra cotidiana in cateva clipe de extaz. O frunza aurie, lumina calda a toamnei reflectata intr-o balta, un sticlete de pasaj ne poate puncta rutina unei zile cu strafulgerari de bucurie.”Carpe diem”si inapoi la viata noastra de oraseni.
Paulina, the reflection on the road was my personal favorite…all very nice!