Într-o sâmbătă, să fie vreo două săptămâni de atunci, a fost iniţiată o campanie numită „România în curăţenie generală”, iniţiată de Organizaţia „Let’s Do It, Romania”.
Dis-de-dimineaţă, voluntarii au început să strângă grămezile de gunoaie din multe zone ale ţării. Zeci de mii de pesoane, majoritatea tineri, s-au înscris în proiect pe internet şi şi-au dat întâlnire pentru a lua parte la marea curăţenie.
Cel mai murdar judeţ se pare că a fost Ilfovul. „Este mult mai murdar decât ne-am aşteptat, suntem doar cinci şi mai avem nevoie de oameni. E plin de sticle de la ulei de motor, cred că le-au aruncat cei de la un service aflat în apropiere”, spunea unul dintre organizatori în ziua cu pricina.
Nu ştiu dacă în acel weekend vreun alt eveniment mai important a avut loc în România. Ştiu însă că băiatul meu, de 20 de ani, m-a rugat să îi las maşina, ca să poată ajunge împreună cu alţi colegi undeva în Giurgiu, la circa 120 de km de Bucureşti, unde era zona în care au fost repartizaţi.
Au adunat zeci de saci de gunoaie, pe care primarul localităţii (Dridu, parcă) i-a rugat să îi păzească până vin cei care încărcau “recolta” pentru ca nu cumva localnicii să fure sacii (după ce în prealabil i-ar fi golit, pe jos, de gunoaie). Fiul meu mi-a povestit asta cu stupoare: “mamă, dar noi pusesem acolo şi leşuri, erau resturi de mâncare cu viermi, chestii oribile… ce ar fi putut face cu sacii aceia după ce îi goleau?”
Îmi plăcea entuziasmul lor. Îmi plăcea să îi văd dornici să facă ceva, să desfunde pământul de peturi. Au pus benzina din banii lor, au cumpărat rovignetă… au muncit cu bucurie, cu dorinţa de a face ceva util.
Iar seara…. Cred că ar fi vrut să audă ştiri despre acţiunea aceasta…. Să se pomenească despre efortul lor, să se anunţe câte sute de tone de gunoaie s-au adunat de la ieşirile la “iarbă verde”. Poate într-o campanie viitoare, şi mai mulţi tineri s-ar fi alăturat unui demers de acest fel. Dar nimic… ştirile au început cu subiecte mult mai “fierbinţi”, aceleaşi şi aceleaşi dezbateri fade despre aceleaşi şi aceleaşi subiecte.
Au fost dezamăgiţi… făcuseră și poze… Nu au trebuit nimănui aceste poze.
E păcat că media, în special televiziunile, nu a popularizat mai mult acest demers. Ca un exemplu. Nişte reportaje bine făcute ar fi scos la treabă, într-o campanie viitoare, copii în număr mult mai mare.
Ne plângem de “tinerii din ziua de azi”, dar le întoarcem spatele când scot capul şi încearcă să facă ceva.