caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Economic



 

Avantajele si dezavantajele introducerii impozitului forfetar

de (6-5-2009)

Asa-numitul impozit forfetar e, de fapt, un impozit minim. S-a spus adeseori ca este un sistem practicat si in alte state ale lumii, printre care Franta, Spania si Polonia. Temerea principala in randul oamenilor de afaceri este ca s-a introdus un nou bir care face rau mai ales micilor intreprinderi. In realitate, argumentele sunt mult mai nuantate si necesita cateva lamuriri, cu plusurile si minusurile aferente.

De ce a fost introdus mecanismul impozitului minim?

In primul rand, asa-numitul impozit forfetar nu este un impozit nou. El reprezinta, de fapt, o limita sau un prag minim de plata a impozitului, ceea ce inseamna ca firmele vor plati ca si pana acum impozitul de 3 la suta din venituri (microintreprinderile) sau de 16 la suta din profit (celalte firme), dar nimeni nu va plati mai putin de 500 de euro (plafonul minim). Daca o firma are de platit un impozit anual de 1000 de euro, ea va plati mai intai plafonul minim de 500 de euro si apoi diferenta pina la 1000 de euro. Prin urmare, plafonul de 500 de euro stabilit de impozitul forfetar nu se adauga la plata impozitului. Marele sau dezavantaj este ca sunt nevoite sa plateasca acest impozit chiar si firmele care obtin pierderi. Este cazul, de pilda, al firmelor de brokeraj care in marea lor majoritate au inchis anul 2008 pe rosu.

In al doilea rand, introducerea impozitului minim nu afecteaza start-up-urile. Adica, cei care devin activi in cursul anului 2009 nu intra sunt incidenta impozitului minim. Nu sunt afectate nici firmele care isi suspenda legal activitatea in acest an.

In al treilea rand, impozitul minim a fost introdus din argumente de echitate fata de platitorii de impozite. Angajatii platesc in general impozite de 33 la suta din salarii, adica 16 la suta impozit pe venit si 17 la suta contributii sociale. In acelasi timp, exista patroni care nu platesc nimic pentru ca au firme pe care le declara fara profit si in care transfera diferite cheltuieli personale (casa, intretinere, masina, telefon etc.). Introducerea impozitului minim va face ca orice firma sa plateasca un minimum de 500 de euro pe an, adica in jur de 180 de lei noi pe luna. Ea este egala cu suma pe care o plateste un agajat cu salariul minim pe economie la contributii sociale. Vor exista, deisgur, firme care nu au de fapt activitate si care vor fi radiate sau isi vor suspenda activitatea. Aceste firme vor disparea.

In al patrulea rand, statul se asigura de plata unei parti din impozitele pe care firma trebuie sa le plateasca oricum. Partea buna este ca vor disparea firmele-paravan sau firmele fara nici un fel de activitate. Sistemul fiscal va deveni mai corect fata de oamenii care isi platesc in mod cinstit impozitele. Reversul medaliei este ca firmele mici, de pilda cele familiale, care supraviestuiesc la actualele conditii de contractie a cererii si care au profituri mici lunare, vor gasi greu resursele necesare pentru a-si continua activitatea. Riscul major este ca acestea sa-si continue activitatea la negru, eludand complet platile darilor catre stat, inclusiv pe cele legate de contributiile sociale si impozitul pe venituri ale angajatilor.

Mai concret, este vorba de aproape 79.000 de societăţi care au înregistrat pierdere trei ani consecutiv la nivelul anului 2007 . Din acestea, aproape jumatate (adica 44%) au cifră de afaceri de până la 10.000 de lei pe an şi au înregistrat o pierdere netă cumulată de 1,38 miliarde de lei. De asemenea, aproape 23.500 de companii au înregistrat pierderi cinci ani consecutiv la nivelul aceluiasi an, din care cam tot 44% aveau o cifră de afaceri de până la 10.000 de lei pe an.

In al cincilea rand, ramane discutabila grila de impozitare minima a firmelor. Conform acesteia, societatile care inregistreaza o cifra de afaceri de pana la 12.000 de euro, platesc de la 1 mai 2009 un impozit anual de minimum 500 de euro. Intre 12.000 si 50.000 de euro, impozitul minim este de1.000 de euro. Intre 50.000 si 100.000 de euro se vor achita minimum 1.500 de euro. Intre 100.000 si un milion de euro se vor plati 2.000 de euro. Cei care inregistreaza cifre de afaceri intre 1 milion si 5 milioane de euro vor plati minimum 2.500 de euro. Firmele cu afaceri intre 5 milioane si 30 de milioane de euro vor achita 5.000 de euro anual. Iar peste 30 de milioane de euro se achita statului suma de 10.000 de euro.

O astfel de grila risca sa inghesuie firmele cu cifre de afaceri considerabile in partea superioara a benzilor dinaintea clasei lor, restul contractelor derulandu-se la negru. Este vorba in special de acele firme care au cifre de afaceri foarte mari, dar cu rate ale profitului mici. De pilda, este cazul comertului cu amanuntul, unde profiturile se obtin din rulaje mari, care risca sa fie expuse unui impozit mai mare decat cel echivalent cotei unice de 16%. Or avem un sanatos principiu al fiscalitatii unice care duce la plata impozitului pe profit si nu pe cifra de afaceri.

Sa dam cateva exemple concrete:

In cazul unei firme cu vanzari de 1 milion euro, daca are o rata a profitului sub 1,56% din cifra de afaceri ea va plati impozitul minim care este mai mare decat in cazul aplicarii cotei unice de 16%.
Impozitul minim in cazul unei firme cu cifra de afaceri de 100.001 euro echivaleaza unei rate a profitului de peste 12%, echivalent aplicarii cotei unice de 16%. Sub aceasta rata a profitului, firma plateste un impozit minim mai mare.

Problema majora apare in cazul microintreprinderilor cu incasari intre 12.000 si 33.400 euro anual, care vor fi nevoite sa plateasca un impozit minim de 1000 euro, mai mare decat impozitul obtinut prin respectarea principiului cotei de impunere preferentiala de 3% (intre 360 euro in cazul unei CA de 12.00 euro si 1002 euro in cazul celei cu incasari de 33.400 euro).

In cazul unei microintreprinderi cu cifra de afaceri de 10.000 euro, plata impozitului minim o obliga la o rata a profitului de minimum 166% pentru a nu fi viciat principiul cotei preferentiale de 3%.

In al saselea rand, in primele trei luni ale anului 2009 veniturile bugetului general consolidat au scazut cu 6,2% fata de primul trimestru al anului 2008, iar cheltuielile au crescut cu 14,2%. Acestea au dus la un deficit de 1,56% din PIB in primul trimestru. Cifrele nu sunt deloc incurajatoare. Se stie ca facturile grele se deconteaza cu precadere in ultimul trimestru al fiecarui an. Acordul cu FMI prevede o reducere a deficitului bugetar pana la 4,6% din PIB in anul curent, respectiv adoptarea unor masuri menite sa genereze venituri bugetare suplimentare de 0,25% din PIB. Impactul bugetar al introducerii impozitului minim prin ordonanta de urgenta este estimat de catre Ministerul Finantelor la un nivel de circa 1,3 miliarde de lei.

In al saptelea rand, Ministerul de Finante ia simultan masuri privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale. S-a inceput cu anularea sau reducerea, dupa caz, a unui numar de 179 de taxe si tarife nefiscale (din care 99 sunt taxe/tarife de autorizare în diverse domenii). Acestea reprezintă 36,61% din totalul de 489 de taxe si tarife existente în prezent. Propunerile vizeaza anularea a 36 taxe/tarife din Registrul taxelor şi tarifelor nefiscale, reducerea a 143 taxe/tarife si comasarea a 264 taxe/tarife in 121 taxe/tarife. Activitatea grupului de lucru care are sarcina elaborarii de proiecte de acte normative pentru reducerea sau comasarea unor taxe/tarife, împreună cu ministerele de resort şi instituţiile publice implicate, au ca data limita de15 iulie 2009 pentru adoptarea acestor modificari legislative .

Andreea Vass este Consilier Personal al Primului Ministru

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Traian Gheorghe ONCIU: (6-5-2009 la 00:00)

    Nu prea înţeleg eu ce raţiuni pune pe tapet d-na Andreea VASS, dar sincer pe mine nu prea mă încălzeşte…

    De ce ?

    Păi pentru că, la începutul existenţei firmei mele, am făcut o greşeală tactică. Dar despre ce este vorba ?

    Pe 05-04-2001, când mi-am cumpărat maşina (o venerabilă Dacie, de 18 ani la acea vreme), judecând după următoarele criterii:
    trecusem printr-o neplăcere personală majoră (eram pe punctul de a mă însura când totul s-a dus) şi mi s-a părut mai înţelept să pun maşina pe firmă pentru a fi ferită în cazul unui eventual partaj;
    obiectul activităţii firmei mele este depanarea de calculatoare şi implică exclusiv muncă de teren, la clienţi şi, în cazul în care fie iau acasă la reparat, o componentă, fie cumpăr o componentă nouă clientului, mi-este mult mai uşor să justific transportul şi să mi-l scad din cheltuieli;
    la acea vreme aşa am fost şi sfătuit să procedez;
    am achziţionat maşina pe firmă (firma având adresa în Constanţa prezenta şi avantajul efectuării ITP-ului tot în Constanţa, fără a fi nevoit să merg la Bucureşti pentru aceasta).
    Fiind la început şi ˝beneficiind˝ şi de o contabilă nu tocmai capabilă, toate piesele cumpărate pentru maşină le-am cumpărat pe firmă (am judecat şi eu cum m-a dus mintea atunci, că dacă maşia este pe firmă, atunci sunt obligat să cumpăr piesele tot pe firmă). Întâmplarea făcuse că la începutul activităţii firmei (mai exact în decembrie 2000, firma fiind deschisă în august 2000) am făcut o încasare mai consistentă (am livrat 2 calculatoare), ceea ce m-a şi aruncat imediat în ˝clubul˝ plătitorilor de TVA (puţin cam cu ˝cântec˝, recte cu o amendă de 5.000.000 ROL pentru că am fost informat de contabilă că trebuie să raportez până pe 15 a lunii următoare, mai exact pe 15 ianuarie, în loc de max. 15 zile de la respectiva încasare şi, fiind şi sărbătorile la mijloc, m-am prezentat să declar depăşirea respectivului plafon cu câteva zile peste termen). Aşa s-a făcut că nu am realizat imediat (nicicare din sumele cheltuite pe piese nefiind mare în sine, dar s-au cumulat), mai ales că le achitasem pe toate cu numerar (cum aş fi putut altfel), că am făcut în mai puţin de doi ani o cheltuială mult mai mare decât încasările (dintre care singurele stabile proveneau din faptul că mai dădeam internet prin cartier, spre a-mi scădea cheltuielile).

    Aşa s-a făcut că m-am trezit cu un mare minus.
    Practic, din acel moment, toate încasările şi plăţile le-am făcut NUMAI prin bancă (banii luaţi de la clienţi îi viram în cont, iar facturile la furnizori le-am achitat de atunci NUMAI cu OP). În tot acest interval nu am rămas nicio clipă fără bani în cont, deci, cu alte cuvinte, INCASĂRI > CHELTUIELI, deci teoretic asta ar fi însemnat profit, dacă nu ar fi fost acel mare minus din start.
    Pratic pot spune că tot ce am câştigat pe firmă nu mi-a putut permite mai mult decât să-mi achit furnizorii. Salariu nu am ridicat decât o singură dată (la început am avut cont la B.T.R. şi când aceasta a căzut, ridicarea salariului a fost soluţia salvatoare spre a-mi recupera aproape toţi banii, restul fiind practic cheltuiţi pe taxa de închidere a contului; de atunci sunt client fidel la B.C.R.).

    Ideea este că pentru a putea avea un server de internet şi a putea susţine domeniul DalilaSoft.Ro (achiziţionat tot pe firmă), a trebuit să optez pentru un contract de tip broad-band, motiv pentru care, la scurt timp, am început să împart conexiunea de internet cu câţiva vecini. Şi să nu uităm că, la nivelul anului 2000, a trebuit să-mi cumpăr modemul de internet (ceea ce azi, pe lângă faptul că este şi mult mai ieftin decât atunci, adică 380 USD, acum nici măcar nu mai trebuie să-l cumperi în cazul în care închei contractul pe o perioadă iniţială ceva mai lungă), deci încă o cheltuială ce a intrat tot pe societate…

    Vedeţi aşadar cât de uşor am ajuns să fiu pe pierdere fără să mi-o fi dorit măcar o clipă.

    Iar acum va trebui să plătesc mizeria asta de impozit minim, pentru că altminteri TOT ceea ce am muncit (server-ul, domeniul, site-ul şi tot ce ţine de el) riscă să dispară automat în cazul în care dispare firma. Şi asta reprezintă mare parte din viaţa şi sufletul investit… Motiv pentru care prefer să fiu mort decât să asist la distrugerea a tot ce am lucrat.

    Iată de ce explicaţiile d-nei consilier personal a ministrului mă cam lasă rece (ca mortul ?). Mai ales că, deşi nu am încasat un salariu decât într-o singură lună, am plătit în tot acest timp impozit pe acsta salariu pentru a putea beneficia de tot ce înseamnă şomaj, CAS, pensie etc. Motiv pentru care sper din tot sufletul ca legea cu pricina să fie respinsă de Curtea Constituţională…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.93.19