Şirul de masacre şi deportări soldat cu un milion şi jumătate de victime a început în 24 aprilie 1915, când guvernul Junilor Turci a strâns şi executat câteva sute de intelectuali şi lideri religioşi armeni. Până în 1923 guvernul turc de la acea vreme omorâse peste jumătate din populaţia armeană şi deportase alte câteva sute de mii. Deşi faptele au fost cunoscute încă din aprilie 1915, marile puteri de atunci au ezitat să intervină, iar conjunctura politică internaţională ulterioară a făcut ca genocidul armenilor să fie ignorat decenii la rândul. Nici astăzi, după 94 de ani, Turcia nu recunoaşte că uciderea unui milion şi jumătate de armeni a fost un genocid.
Comemorarea organizată de Uniunea Armenilor din Cluj, la care a participat şi ambasadorului Armeniei la Bucureşti Yeghishe Sargsyan, a avut loc marţi 28 aprilie, în sala mare a casei de cultură municipale, în prezenţa unui public numeros. „Dacă uciderea în masă şi deportările armenilor ar fi stârnit reacţia şi intervenţia comunităţii internaţionale, probabil că nici Holocaustul nu ar mai fi avut loc.” a spus pictoriţa Azaduhi Varduca, preşedinta uniunii armenilor clujeni, descendenta unei familii refugiate în România, în timpul masacrelor din 1915. Cristina Popa s-a îmbrăcat în costum tradiţional armenesc şi a interpretat un cântec de jale despre uciderea armenilor din Adanah. Tânăra s-a străduit să înveţe limba armeană, pe care prea puţini dintre descendenţii armenilor transilvăneni o mai vorbesc astăzi. Centrul Cultural Italian din Cluj a susţinut evenimentul, punând la dispoziţia organizatorilor o copie a filmului Ferma Ciocârliilor, ecranizarea romanului scriitoarei italiene Antonia Arslan. Ambasadorul Armeniei şi-a exprimat speranţa în reconcilierea dintre Armenia şi Turcia, concretizată prin recunoaşterea genocidului şi deschiderea graniţelor dintre cele două ţări.
Armenii, stabiliţi în Transilvania în veacul al XVII-lea şi trecuţi sub jurisdicţia religioasă a Romei, au contribuit la înflorirea comerţului şi prosperitatea oraşelor Gheorgheni, Târgu Mureş şi Dumbrăveni. La Gherla întemeiată de armeni sub numele de Armenopolis, se află o maiestuoasă catedrală armeano-catolică în stil baroc.
Majoritatea armenilor ardeleni au emigrat risipindu-se prin lume. Puţinii rămaşi fac diligenţe pentru retrocedarea patrimoniului armenesc şi restaurarea edificiilor monument aparţinând acestei minorităţi spoliate în timpul regimului comunist.
Multumim in numele comunitatii armene din Transilvania,pentru articol.
Un suflet nobil care se preocupa de cultura.
Va multumim ca existati.
Cu mare stima, Tivadar Mircea
Consider ca foarte utila si importanta publicarea acestui articol!
Asemenea evenimente trebuiesc tinute in minte, in permanenta re-povestite, re-amintite, cultivate!
Si este bine, sa aflam cat de multe (reale!), despre semenii, vecinii, concetatenii, etc. nostrii, despre istoria, cultura, obiceiurile specifice ale acestora!
Felicitare pentru idee – felicitare pntru articol (care ar fi putut fi si mai vast, ori: ar putea fi continuat!
Faceti lucruri minunate!Ce bine ar fi sa existe mai multi asemenea Dumneavoastra.Va multumim din toata inima pentru contributia Dumneavoastra atat de sufletista si valoroasa la comemorarea noastra trista.
este de neimaginat ca un masacru de o asa anvergura apocaliptica sa fie trecut sub tacere atat timp