caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

Problema „problemei evreieşti” (II) Nimic nu e ce pare a fi.

de (7-12-2008)

Criză economică. Antisemitism. Holocaust.
Problema „problemei evreieşti”. (II) „Nimic nu e ce pare a fi”.

Există un patern istoric în care se încadrează pogromul de la Chişinău. Instigat de un membru al organizatiei Sutele Negre (braţ armat Cămăşile galbene). Instigatorul publică şi „Protocolul Înţelepţilor Sionului”. Informaţiile (cunoscute ca false) sunt republicate „global” în anii 1920, după primul război mondial, devenind baza antisemitismului, inclusiv în Germania ruinată de despăgubirile de război. În perioada crizei anilor 1930 apar organizaţii paramilitare: „Cămăşi” maro, verzi. Identificabile prin canalizarea frustraţiilor contra minorităţii „pericol” (ca „pericolul galben” din anii 1870). Războiul doi mondial. Holocaust.

Paternul indică o evoluţie standard:
1. Informaţii false diseminate sistematic maselor (protocolul, „profeţii” pseudoreligioase) din care rezultă „vinovaţi” pentru relele ce vor urma. Ceea ce numim „propagandă” şi operaţii psihologice (psy-ops).
2. Crize economice, depresiuni economice sau perioade de frustrări economice ale populaţiei de tip reformă, tranziţie, etc.
3. Apariţia corupţiei la scară instituţională (guverne corupte, crimă organizată, etc.) Actele distructive asociate (furt, fraudă) conduc la reorientarea cognitivă a individului în sensul „superiorităţii” criminalului faţă de victime (societatea), respectiv la schimbarea credinţelor pentru „justificarea” comportamentului. Fiind vorba de activităţi organizate, în rândul celor induşi în asemenea fapte se va instila „ascultarea orbească”.
4. Urmează organizarea mişcărilor de extremă dreaptă (şi stânga în cazul revoluţiilor), cu implicarea „puterii” (poliţie, armată, unde s-a obţinut controlul orbesc conform punctului anterior). Din segmente frustrate ale populaţiei apar grupări paramilitare. („Cămăşi” negre, galbene, maro, verzi, etc.). Se instilează controlul orbesc de masă (prin inducerea în acte de violenţă contra unei minorităţi), dirijat contra unui „pericol extern”, care trebuie „distrus” în baza „justificării morale superioare”.
5. În final război sau revoluţii (bolşevică, islamică) urmate de război.
Faptele nu pot fi contestate. Propagandă, manipulări economice, politice, militare coordonate la nivel „global”. Fenomene naturale sau nu. Există teorii ale evoluţiei „ciclice” dar şi cele ale conspiraţiilor. Ne limităm la fapte.

Putem identifica ideologiile atribuite înţelepţilor Sionului.
Capitalism şi Marxism: origine Marx, Engels. „Capitalul” (influenţe: Adam Smith, Ricardo, Benjamin Franklin). Nietzsche. Etc. Originile ideologiilor numite le găsim fie la Londra, fie în Europa continentală.

Ideologiile au o trăsătură comună. „Fixează” percepţia şi interpretarea realităţii conform ideologiei. În URSS, în anii 1930, un comunist ar fi perceput realitatea din Europa ca „favorabilă”: viaţa grea, colapsul capitalismului, revoluţie proletară. Dar frustraţiile economice erau utilizate pentru a canaliza ura contra comuniştilor şi pregăti declanşarea războiului doi mondial.
Aceeaşi realitate percepută diametral opus de un comunist sau un nazist: câştigarea războiului însemna distrugerea versus victoria comunismului.

Mecanismul ideologiilor opuse a constituit baza, temelia războiului doi mondial. (Omul percepe, interpretează realitatea şi acţionează funcţie de ce crede). Indiferent dacă ideologiile au apărut natural sau la comandă (cu scop definit), nu le putem contesta existenţa şi efectul lor asupra omenirii.

Percepţia la nivel de mase a unor „duşmani” care te înconjoară, îţi vor răul şi trebuie „distruşi”, ca şi războaiele mondiale, denotă un fel de comportament colectiv paranoic. Include „ruperea de realitate”. Rupere pe care o întâlnim şi în ideea conducerii lumii de către evrei. Această credinţă ignoră lumea reală.

Protocolul apare în „secolul imperial” britanic (1815-1914): „imperiul peste care soarele nu apune niciodată”. În 1922 imperiul cuprindea un sfert din pământul şi din populaţia lumii. Domnea regina Victoria, consiliată în prima parte a domniei de unchiul său, Leopold I al Belgiei. Leopold II, succede la domnie în Belgia şi obţine proprietatea privată asupra unei ţări în Africa, unde înfiinţează „Statul liber Congo” (1885). „Statul Liber” a însemnat sclavie cruntă şi omorârea a între 2 şi 14 milioane de băştinaşi, de către „Asociaţia secretă privată de asasini (criminali)” a regelui. Situaţia politică a fost motivul pentru care „Dialogul în Iad între Machiavelli şi Montesquieu” nu a fost tipărit în Belgia. Realităţi care nu aveau chiar nimic de a face cu evreii.

Discutînd de imperiul britanic, nu poate fi omis Cecil Rhodes, PC (1853-1902). (PC înseamnă membru al Consiliului Privat al monarhului). Numele său e legat de Rodezia, de bursa Rhodes şi de testamentele sale. În ele susţinea că englezii sunt „cea mai bună rasă în lume” şi că „Marea Britanie, SUA şi Germania împreună vor domina lumea”. Sunt conceptele dominaţiei lumii şi ale supremaţiei rasei, preluate ulterior de Hitler, de nazism.

Tot el dorea să creeze în SUA o „rasă de regi filozofi care să readucă Statele Unite în imperiul britanic”. („Evreii conduc America”).

În primul său testament din 1877, Cecil Rhodes, PC, descrie dorinţa de a crea o „societate secretă care să aducă lumea întreagă sub conducerea britanică”.

Între 1798-1826 apare malthusianismul: „justificarea” războaielor, a înfometării şi „selecţiei” populaţiei. „Neo-malthusianismul” e susţinut şi azi de case regale europene. Răspândire în cercurile de influenţă psihologică a elitelor politice: Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Comisia Trilaterală, etc.

Toate aceastea sunt atribuite religiei evreilor (prin falsul Protocol). Învăţaţii sunt acuzaţi de utilizarea tehnicilor „false flag” (de la tehnica piraţilor de a arbora un drapel înşelător). Tehnica e tipică serviciilor secrete britanice: acuzi duşmanul de acţiunile tale reprobabile şi, preventiv, şi de utilizarea tehnicii „false flag”. (Spre documentare operaţiile „double cross”, „triple cross”, etc…)
Bancherii evrei şi mulţi alţi evrei au fost şi au rămas credincioşi coroanei britanice. Totuşi pe teritoriile Marii Britanii s-a răspândit teoria „Pericolului Evreiesc”. Deşi toate cele atribuite lor pot fi identificate ca aparţinând guvernului şi coroanei, nu evreilor. Putem identifica motivul.

În 1919 lângă palatul Buckingham apare „The World Federation British Israel”. Doctrina „British Israel” pretinde că monarhia britanică are dreptul la tronul lui David (britanicii s-ar trage din triburile pierdute ale lui Israel). De notat că un monarh are „datoria” să continue opera predecesorilor. Dominaţia lumii şi pretenţia la tronul lui David exprimă aspiraţia la puterea absolută (în numele lui Dumnezeu). Tronul lui David înseamnă evrei. Acuzaţia „evreii l-au omorât pe Isus”. Rămân evreii creştini şi „triburile pierdute”.
Dacă membrii monarhiei engleze (şi restul monarhiilor europene, cu care casa britanică se înrudeşte) ar fi evrei, s-ar putea spune că „evreii conduc lumea”. Testele ADN au demonstrat ştiinţific, indubitabil, că nu e aşa.
Ideile din Protocol, regăsite la origine, au devenit realităţile secolului XX. Realităţile scot la lumină o ideologie înşelătoare, ascunsă şi camuflată, din bucăţi, ideolgie materializată în fapte de o grozăvie inimaginabilă.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.97.221