Legea 35/2008 a încercat să facă dreptate românilor stabiliţi în străinătate, să le ofere şansa de a participa la procesul electoral nu doar în calitate de alegători, ci şi în cea de candidaţi.
Din păcate, această iniţiativă, lăudabilă în sine, nu trece de nivelul bunelor intenţii, cu care de altfel şi iadul este pavat. În fapt, dreptul legal de a alege şi a fi ales nu poate deveni un drept real. Întâmplarea face să am cunoştinţe implicate în procesul electoral din exterior, fie în calitate de posibili candidaţi, fie doar ca membri ai staffurilor de campanie, în mai multe locuri din lume, din Italia şi Germania până în Israel, SUA, Canada.
Ce-mi scriu aceşti oameni despre situaţiile cu care se întâlnesc în teren spune totul despre competenţa şi buna-credinţă ale celor care au făcut legea, bravii noştri parlamentari, şi ale celor datori să o aplice, la fel de bravii noştri guvernanţi. Pentru că situaţia din Europa este mai cunoscută, în urma informaţiilor apărute cu prilejul ultimelor alegeri, dar şi al vizitelor efectuate de preşedintele Băsescu în marile comunităţi din Spania şi Italia, mă voi referi îndeosebi la situţia din spaţiul nord-american, utilizând informaţiile primite de la dl Doru Crăciun şi verificate prin consultarea legii şi a unor prieteni şi rude stabilite peste Ocean.
Primul element de inechitate provine chiar din informarea asupra Legii 35/2008. În vreme ce partidele au avut acces la conţinutul acesteia pe parcursul legiferării, eventualii candidaţi şi votanţi din diaspora s-au trezit cu legea definitivată în ultima clipă, fără consultare prealabilă. Lipsa consultării a condus la formularea unor prevederi în lege incompatibile cu situaţia de peste Ocean. În Canada şi SUA, datele numerice aferente actelor şi unele elemente de identitate sunt confidenţiale. Acest fapt este bine stabilit şi însuşit de către imigranţii care nu doresc să furnizeze ceea ce se consideră „informaţie sensibilă“. Ambele ţări solicită pentru identificare documente de reşedinţă locale. Potenţialii susţinători nu circulă cu acte româneşti, fapt care limitează înscrierea.
Este limpede că posibilii candidaţi independenţi, locali, sunt dezavantajaţi faţă de candidaţii partidelor, majoritatea locuind în ţară! Guvernul ar trebui să furnizeze cărţi de alegător sau să revizuiască procedeul de identificare a susţinătorilor.
Însă participarea electorală a românilor nord-americani este foarte grav afectată şi la nivelul reprezentării. Chiar cu cifrele din 2000-2001 ale censului, folosite de legiuitor, de trei ori mai mici decât cele actuale, reprezentativitatea este de câteva ori mai mică peste Ocean decât în ţară. Ca să nu mai vorbim despre dispersia teritorială, care putea fi rezolvată prin gruparea comunităţilor.
De asemenea, stabilirea centrelor de votare privează zeci de comunităţi mari (10.000-25.000 de persoane) şi medii (1.500-10.000 de persoane) de dreptul la vot. Guvernul este obligat, de lege, să asigure mijloacele materiale şi logistice pentru crearea de noi centre de votare. Voi mai reveni asupra chestiunii.
Iată cum o intenţie nobilă, includerea în procesul politic din ţară a românilor din diaspora, este compromisă de o lege nedreaptă şi de o aplicare şi mai strâmbă a acesteia!
Acest articol a apărut inițial în Cotidianul http://www.cotidianul.ro/diaspora_exclusa_din_alegeri-61636.html
Nici eu nu voi putea vota la aceste alegeri, pentru ca inca nu mi-am facut buletin de Bucuresti si, ca sa votez, ar trebui sa fac un drum la Iasi. Nu voi face acest drum. Va fi prima oara cind nu voi vota.
De-aia nici nu cred prea tare in sistemul uninominal, fiindca multi oameni se vor trezi ca ei vor sa voteze cu X, dar X va fi fiind in alt colegiu, pe cind la ei in colegiu e Y, care are mustatza, deci nu e bun. Prefer votul pe liste, pentru ca eu vreau sa votez o doctrina, chiar daca doctrinele sint atit de bulversate (nu numai la noi). Asadar, in ziua de vot o sa ma imbat cu Jack Daniel’s si o sa zic: „…eu cu cine votez?…”. Sau, si mai bine, o sa vizionez „O scrisoare pierduta”.
Nu vad de ce votul celor plecati din tara ar fi necesar.
Consider ca un cetatean care nu-si plateste impozitul in Romania nu ar trebui sa aibe drept de vot.
Realitatile interne nu pot fi percepute prin mass-mdia corect.Cu atit mai putin prin propaganda diverselor partide.
Asa ca,daca nu esti contribuabil si nici realitatea locala nu o traiesti,de ce ai vota ?.
Deveniti cetateni acolo si votati la ei,sau reveniti acasa.
Calea de mijloc este dubioasa.
Ecoul precedent este o variantă 2008 a lui „N-ați mâncat salam cu soia” din 1990.
Trec peste faptul că votul diasporei nu e o invenție românească – în Italia, de pildă se alege un senator de către italienii din afara țării, în Franța șase senatori, în Statele Unite se poate vota prin corespondență din afara țării și în general în majoritatea statelor democratice acesta este un drept inalienabil al oricărui cetățean, oriunde s-ar afla.
Cât despre impozite, eu (și ca mine sute de mii de alți cetățeni români) plătim impozite în România pe chirii, dividende, dobânzi și alte venituri, de care beneficiază persoane ca domnul Novac, nu cei din afara țarii.
Ce-ar fi domnule Novac, ca cei două milioane de români care lucrează în străinătate să nu mai trimită bani acasă? Ce s-ar face România fără acești bani? Dar dumneavoastră? Nu cumva sunteți invidios în loc să ziceți bogdaproste românilor din afara țării?
Dle Novac, incercati va rog sa priviti si dintr-o perspectiva diferita decat cea enuntata in Romania si promulgata de beneficiarii reali si perversi ai interdictiei la vot aplicata diasporei.
O perspectiva mai moderna, europeana, experimentata cu succes de altii.
Dle Novac,
Recunosc ca am privit cu scepticism utilitatea ca romanii din diaspora sa-si voteze reprezentanti in Parlamentul de la Bucuresti. Eu insumi fiind un roman din diaspora, am considerat ca nu am mai multe interese aici, in SUA, deci poate o reprezentare in Congresul SUA ar fi fost mai utile, decit sa fiu reprezentat in tara. Am postat chiar un ecou la un articol publicat in acest ziar.
Intre timp am fost „pedepsit” ca nimeni altul: am fost invitat sa candidez din partea PNL pentru unul din colegiile din strainatate. Am acceptat cu destul de multa prudenta acest rol si marturisesc ca in permanenta am avut in memorie ecoul postat acum citva timp.
Am ales sa comunic cu cit mai multi romanii din SUA, din Canada, cu multi din prietenii mei din diaspora si sa inteleg care sunt problemele cu care se confrunta. Am realizat ca a fi senatorul,sau deputatul lor este un „full-time job”.
Asa am reusit ca in scurt timp sa-mi conturez un program de campanie consistent si care ramine in continuare deschis si altor teme, sugestii, initiative. Nu intru aici in detalii caci nu am un contract de publicitate cu ziarul „Acum”, dar imediat ce o sa-l am, va voi invita si pe dvs. si pe toti cititorii ziarului sa-mi viziteze web-site-ul de campanie.
Propunerea dvs. nu este insa viabila macar si din cauza ca suntem multi in diaspora care platim taxe in tara, cum platim si in tara de adoptie (avem investitii in tara, obtinem venituri si in consecinta platim taxe). Criteriul propus de dvs. este deci greu de aplicat, dar in primul rind este nedrept, caci ar impiedica cetateni romani sa-si exercite un drept fundamental consacrat prin Constitutie.
Mai important ar fi de vazut cum sa reusim sa impunem votul prin corespondenta / online in asa fel incit cit mai multi romani sa-si exercite acest drept.
Eu ii multumesc dlui Novac pt postarea lui. Asta ne explica de ce legea e facuta cum e facuta:-)