Altarul sinagogii – înainte şi după restaurareFundaţia ARIEL este o fundaţie română nonprofit înfiinţată în 2007 pentru a re-învia şi a restabili Sinagoga din Sighişoara ca parte a dezvoltării societăţii civile care are loc în întreaga Sighişoara, un oraş cu ≈ 40.000 de locuitori situat în inima regiunii Transilvania din România.
I. ORAŞUL
Oraşul Sighişoara (Schässburg – în germană) a fost fondat în sec. al XII-lea de către negustorii şi meşteşugarii de origine germană – saxonă invitaţi de către regele Ungariei să se stabilească şi să apere zona. Ei au făcut o treabă foarte bună în crearea acestui loc care a ajuns să i se spună „Perla Transilvaniei”. Cetatea Medievală este, cu siguranţă, una din cele mai bine păstrate şi totodată cel mai bun exemplu de aşezare medievală din toată Europa, cu unele fortificaţii notabile ridicate de saşii luterani care s-au stabilit în sec. al XVI-lea şi sec. al XVII-lea. Dar oraşul, ca întreg, este special de asemenea şi datorită interesului deosebit arătat, pentru că este singurul oraş din România plasat în Registrul Istoric Mondial. În Porţiunile istorice ale oraşului inferior se pot întâlni multe stiluri arhitecturale de la cel medieval şi renascentist la cel pompos şi decorativ întâlnit în perioada dominaţiei Habsburgice care a marcat Provincia Transilvania ce aparţinea Imperiului Austro-Ungar. Lunga şi, în general, prospera domnie a Împăratului Austro-Ungar Franz-Iosif de-a lungul sec. al XIX-lea a lăsat un semn distictiv asupra Transilvaniei.
Un alt semn, mai puţin important însă, a fost lăsat de legenda Vampirului Dracula, mit născut din pana unui scriitor englez, Bram Stoker, care nu a vizitat niciodată România. S-a vehiculat această legendă de către câţiva vânzători de suveniruri turistice, dar Sighişoara a avut înţelepciunea să respingă ideea de a amenaja un parc Dracula în apropiere, cu ceva ani în urmă. A existat cu adevărat Dracula, în persoana lui Vlad Ţepeş, un domnitor crud al Transilvaniei sec. al. XV-lea, care era privit erou de unii oameni deoarece a luptat contra invadatorilor străini. Se spune că Sighişoara a fost locul naşterii lui Vlad Ţepeş, supranumit Dracula după tatăl lui, Vlad Dracul (Vlad „Dragonul”). Vlad Ţepeş era renumit pentru faptul că şi-a tras oaspeţii in ţeapă (denumite şi ţepele lui Ţepeş).
Cu toate acestea, pe care le are de oferit, Sighişoara a devenit o atracţie turistică europeană importantă de la căderea comunismului.
II. LUCRĂRILE FUNDAŢIEI ARIEL
Sinagoga Sighişoara cu o vechime de 100 de ani este situată pe strada Ionescu la nr. 13, aproape de centrul oraşului inferior într-o zonă care a fost odată un fel de cartier evreiesc. Clădirea principală a acestei proprietăţi în curs de deteriorare şi multă vreme inactivă a fost acum, în întregime, restaurată de către Fundaţia ARIEL, singură, cu fonduri private. Planurile actuale ale Fundaţiei ARIEL pentru îmbunătăţiri viitoare, includ o sculptură şi o grădină memorială situată în partea stângă a sinagogii. Pe termen lung, se speră că putem să achiziţionăm proprietatea din partea dreaptă a sinagogii care cuprindea odată o „mikvah” (o baie pentru ritualuri) şi o „shul” (o şcoală religioasă) astfel încât să se creeze un complex capabil să găzduiască peste noapte oaspeţi, seminarii şi evenimente în aer liber. Deşi prezenţa evreilor se poate regăsi în multe oraşe ale României, încă de acum 400 – 500 de ani nu se pot da informaţii despre originile şi istoria lor în Sigihşoara, acestea rămânând neclare. Unul din proiectele aflate în desfăşurare ale Fundaţiei ARIEL este de a încerca să adune laolaltă această dovezi cât mai unitar posibile. Obiectivele de ansamblu ale Fundaţiei sunt de a promova o imagine cât mai largă pentru o înţelegere cuprinzătoare a evreilor români şi de a reconstrui rolul Sinagogii important in 2 planuri: pentru serviciul religios şi a lărgii comunitatea Sighişoarei. Evenimentele anului 2007 au inclus o reuşită ceremonie de inaugurare, concerte de muzică barocă şi Klezmer, declamări de poezii şi un program de casă Hannukah. Concertele, expoziţiile, eforturile educaţionale şi religioase sunt parte integrantă a programului dezvoltat de Fundaţia ARIEL pentru anii viitori. O lună memorabilă o constituie luna August 2008 în care se vor susţine 5 concerte nocturne separate, cu participarea în cadrul Festivalului Etnic din Sighişoara, efectuarea primului serviciu de Sabbath în cadrul Sinagogii după 40 de ani şi o conferinţă de înalt nivel asupra relaţiilor Româno-Israeliene.
Cei care doresc să fie informaţi despre activităţile noastre o pot face la adresa noastră de mail : fundatia.ariel @ yahoo.com sau direct de la Sinagogă. Sunt binevenite informaţii legate de Istoria Evreilor din România, în special a celor din Transilvania. De asemenea sunt binevenite şi donaţiile.
III. O SINAGOGĂ – ŞI PUŢINĂ ISTORIE EVREIASCĂ
Mulţi oameni care vin la Sinagoga Sighişoara restaurată sunt încântaţi de frumuseţea, simplitatea şi istoria pe care o evocă. Numai Steaua lui David şi inscripţia ebraică de pe faţada frontală o definesc ca fiind o „Beth El” (adică o Casă a Domnului). Înăuntru, cei doi palmieri de pe fiecare latură a altarului principal (care în tradiţia evreiască sunt direcţionaţi întotdeauna spre Ierusalim) şi delicatele stele strălucitoare de pe tavan sugerează poate eternul vis al evreilor de a se întoarce în Oraşul – Sfânt. Exceptând noile scaune şi a podiumului şi intruziunea sistemului modern de sonorizare, reconstrucţia este conformă cu templul Beth El ridicat de comunitatea evreiască a oraşului cu mai bine de 100 de ani în urmă. Şi, oh da, femeilor nu le mai este restricţionat accesul la balcon.
Una din cele mai frecvente întrebări care se pun este aceea „Câţi evrei locuiau în Sighişoara şi câţi au mai rămas acum?”. Se pare că întotdeauna a existat o comunitate evreiască relativ mică, câteva sute de familii cel mult, dar prospere, cu cetăţeni de vază. Informaţiile disponibile, datând de la începutul sec. XVIII-lea, ne arată că exista o familie Blau, care era producători cu licenţă a alcoolului medicinal, cel mai folosit dezinfectant al timpului său. Unul din inginerii proiectanţi ai Marelui Turn al Sighişoarei a inscripţionat o Stea a lui David lângă ceas pe faţada care îndreptată spre cetate. Astăzi, părerea predominantă este aceea că nu mai există decât un evreu, în vârstă de 96 de ani, fost avocat poliglot, vorbitor a 4 până la 6 limbi străine, cu o sănătate fragilă. Dar există şi alţi locuitori ai oraşului cu rădăcini evreieşti. Şi mulţi români îţi pot spune despre rudele lor evreieşti pe care le-au avut odată.
În multe aspecte, dispariţia congregaţiei evreieşti din Sighişoara este o paralelă cu cea a întregii Comunităţi Evreieşti din România. Înaintea celui de-al II-lea Război Mondial existau cca. 800.000 evrei şi existau chiar câteva comunităţi înfloritoare. Până la sfârşitul sec. al XIX-lea, în special în oraşele importante, evreii şi-au adus contribuţia la educaţie, cultură, în medicină, la mediul de afaceri precum şi la creşterea productivităţii economice a României. Mulţi dintre ei au executat serviciul militar în armata română în timpul Primului Război Mondial. Existau mai mult de o mie de sinagogi şi Shuls (şcoli religioase evreieşti) pe întreg teritoriul României, mai mici sau mai mari, mai rustice sau mai decorative, de toate categoriile.
În oraşul Iaşi, care este considerat locul de naştere al Teatrului Yiddish exista mai mult de o sută de sinagogi şi pentru o bună perioadă de timp, chiar o majoritate evreiască. Oraşul Oradea, situat în vestul României, găzduia o importantă Sinagogă Reformată, un import de „Evrei Germani” moderni a sec. al XIX-lea. Frumoşii munţi ai Maramureşului, provincie din nord, erau casa atât a Sectei Ortodoxe Hassidice a Satmarului (cu provenienţă de la Satu Mare, oraş aflat la graniţa cu Ungaria) cât şi a câştigătorului premiului Nobel scriitorul Elie Wiesel (originar din Sighetul Marmaţiei – oraş situat în apropierea graniţei cu Ucraina). Elie Wiesel este cunoscut în întreaga lume pentru modul în care promovează şi păstrează vie amintirea şi înţelegerea asupra Holocaustului. El vorbeşte, de asemenea, cu dragoste despre viaţa familială pe care a avut-o în Maramureş şi cât de surprinşi au fost evreii asupra celor ce aveau să li se întâmple spre sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial. Nu la fel de cunoscut este faptul că Satmar Hassidim a înflorit în Brooklyn, New York şi că o parte din ei s-au reîntors în Ungaria la invitaţia guvernului acestei ţări.
Cei care mai trăiesc astăzi în toată România, după ravagiile făcute de Nazism şi comunism, în număr de 8.000 de persoane, sunt o mică fracţiune îmbătrânită a populaţiei evreieşti dinainte de război. Multe dintre sinagogi sunt dispărute şi foarte multe dintre acestea care au mai rămas sunt în ruină şi delăsare. Există foarte multe cimitire, care sunt de asemenea în condiţii proaste, dar care sunt decorate cu pietre funerare foarte frumos sculptate. Imaginea sumbră de ansamblu de astăzi este străbătută de câteva „raze de lumină” – cum sunt restaurarea sinagogilor şi cimitirelor, multi tineri evrei care rămân în loc să plece altundeva, o participare mai activă a evreilor în comunitatea de ansamblu.
Se speră că restaurarea Sinagogii din Sighişoara să fie una dintre „razele de lumină” un punct catalizator pentru înţelegerea mai bună a istoriei comune a românilor şi a evreilor. O bună parte din anii istoriei din timpul celui de-al II-lea Război Mondial se reflectă acum în substratul familiilor israeliene de provenienţă românească. Mai bine de jumătate din populaţia evreiască din zonele controlate de România în timpul celui de al II-lea Război Mondial a supravieţuit Holocaustului. Majoritatea acestor supravieţuitori au emigrat în Israel.
David Blum, fondator al Fundaţiei ARIEL, este un avocat în vârstă de 77 ani, semi-pensionar. El crede că este scriitor şi are câteva poeme publicate. A venit în România în 2003 şi are o locuinţă în Sighişoara unde lucrează la un roman.