caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Libris



 

Viaţa lui Churchill

de (8-5-2018)

 
[Paul Johnson, Churchill, Editura Humanitas, Bucureşti, 2017, 180 pg.]

O carte reconfortantă pentru zilele cu descurajări și depresii: să vezi personajul principal, devenit între timp un nume de referință al istoriei secolului XX, cum își caută drumul în viață, îl nimerește, se prăbușește, reîncepe de la capăt, deschide noi fronturi de activitate, se implică deplin și profund, obține performanțe maximale și merge mai departe, lansînd totodată ironii benigne, concluzii stimulatoare ori autopersiflante.

În tinerețe e luptător (nițel fanfaron în colecționarea medaliilor militare) și corespondent de front pentru războaiele din Africa (pe care le consemnează în seriale de presă). La întoarcerea în Anglia își face drum în politica înaltă, prin figura sa carismatică și inteligența zeflemitoare. Are de încasat lovituri pe la spate, schimbă partidele politice, își învinge adversarii pe care, apoi, îi tratează cu indulgență și bonomie: „Mi-am cîștigat singur existența întreaga viață, așa încît să-mi pot permite întotdeauna o sticlă de șampanie pentru mine și încă una pentru un prieten”.

Conduce o flotă de 1.100 nave de război, pe care le coordonează peste tot pe glob, pînă în Atlanticul de Sud. Se implică în dezastrul din strîmtoarea Dardanele și este înlăturat din funcție. Apoi scrie o carte imensă despre lecțiile învățate din Primul Război Mondial și este ironizat pentru egolatrie. Se duce la țară și se apucă de pictură. Revine ca ministru al înarmării. Preia conducerea armatei și a forțelor aeriene. Sprijină „Declarația Balfour”, care pune bazele diplomatice ale întemeierii Statului Israel. Este membru activ și respectat (sau persiflat) în Camera Comunelor, de-a lungul deceniilor. Își construiește o casă extinsă la țară, cu o cabană de joacă pentru fiica lui: angajează pentru asta arhitecți, așază cărămizile cu mîinile lui, excavează cantități uriașe de pămînt și amenajează trei lacuri artificiale pe moșie. Aduce lebede negre acolo. Crește vaci, porci, oi, cocoși, capre, oi, un papagal. Îi place să-și hrănească personal animalele, cînd are timp, și își încurajează musafirii să procedeze la fel. Mănîncă lucruri naturale, produse la ferma sa; casa din Londra e decorată săptămînal cu florile de la conac.

Este în repetate rînduri la un pas de faliment, de-a lungul crizelor financiare. Se ceartă cu aliații săi din partid și este exclus din politică. Își reneagă pozițiile, se întoarce în Parlament și devine chiar ministru de finanțe. Cînd cade guvernul și își pierde portofoliul, se apucă imediat de speculații bursiere, cu mare succes („am strîns o mică avere”). Se prăbușește bursa de pe Wall Street și Churchill își pierde toată averea. Li se adresează oaspeților săi la cină: „Dragi prieteni și foști milionari”…

Se duce în America pentru a scrie și a ține conferințe, ca să-și refacă averea. Traversînd strada, se asigură din direcția greșită și este lovit grav de o mașină. „În ultimii doi ani am suferit trei lovituri foarte puternice. Mi-am pierdut toți banii din cauza crizei bursiere. Mi-am pierdut poziția în Partidul Conservator, iar acum îndur toată această suferință fizică.” Dar primește 600 de lire pentru drepturile internaționale de difuzare a unui articol al său.

Venirea la putere a lui Hitler în Germania o percepe corect ca pe un eveniment foarte primejdios, pe cînd populația și alți lideri de opinie britanici se amăgesc în vorbărie pacifistă. Cercetarea biografică detaliază confruntările și mizele militare de-a lungul celui de Al Doilea Război Mondial: Winston Churchill devine în sfîrșit prim-ministru și are posibilitatea de a-și fructifica bogata experiență de viață acumulată pînă atunci. Dîrzenia lui feroce îl transformă în personalitatea cea mai îndrăgită din timpul conflictului: „Nu ne vom lăsa, nu vom eșua. Vom lupta în Franța, vom lupta pe mări și oceane, vom lupta cu și mai multă încredere, cu și mai multă putere, în aer, ne vom apăra insula cu orice preț, ne vom lupta pe plaje, ne vom lupta pe pistele de aterizare, ne vom lupta pe cîmp și pe străzi, ne vom lupta pe dealuri. Nu ne vom preda niciodată!”. Forța de impact a discursurilor sale radiodifuzate – pe care le gîndește și le redactează personal – are o influență hotărîtoare în planul confruntării propagandistice, mobilizînd entuziasmul și încrederea maselor mari de oameni.

Sînt trecute în revistă succesele și eșecurile diplomatice și de strategie militară ale lui Churchill, de-a lungul conflictului. Contemporanii observă că n-a fost niciodată un tip răzbunător și consemnează una din devizele sale: “Pe timp de război – dîrzenie. În înfrîngere – sfidare. În victorie – mărinimie. Pe timp de pace – bunăvoință”. Îndată după finalul războiului, pe care l-a cîștigat, pierde alegerile politice și locul din Parlament. Soția sa îl consolează: “E posibil să fie o binecuvîntare deghizată”. El îi replică: “Se pare că e extrem de bine deghizată”.

Se refugiază în pictură, iar tablourile sale, cu sutele, încep să se vîndă la prețuri tot mai competitive. Scrie un manual despre Pictura ca hobby, bine primit în mediile academice. Se implică tot mai serios în cursele de cai, își cumpără un armăsar pur-sînge, cu care cîștigă treisprezece curse, impunîndu-se pe piața pariurilor. Dar marea miză din viața sa “civilă” este redactarea Memoriilor de război, întemeiate pe ampla documentație oficială, preluată printr-o înțelegere din arhivele guvernului britanic și transportată în birourile proprii. Sprijinit din umbră de o armată de consilieri, secretare și consultanți istorici, dă o operă fabuloasă, în peste două milioane de cuvinte, recompensată cu Premiul Nobel pentru literatură.

Ultimii 20 de ani îi petrece în seninătate, pe băncile Camerei Comunelor, sorbind în fiecare zi cîte o sticlă de șampanie, vizitîndu-și moșia ori trecîndu-și prin fața ochilor peripețiile vieții. Cartea lui Paul Johnson, un jurnalist pasionat de prezentarea esențializată și atractivă a marilor subiecte pentru publicul larg, aduce mai aproape de sufletul nostru un om extraordinar al secolului XX, căruia continentul european îi datorează suflul democratic și încrederea în valorile umaniste.

Laszlo Alexandru, 8 Mai 2018

Preluat de pe blogul autorului, http://laszloal.wordpress.com/, cu amabila sa permisiune.

Paul Johnson (n. 1928) este un celebru istoric şi ziarist britanic, autor a peste 40 de cărţi. Câteva titluri în limba română:

O istorie a lumii moderne (Modern Times)
O istorie a evreilor (A History of the Jews)
Darwin. Portretul unui geniu (Darwin: Portrait of a Genius)
Viaţa lui Isus povestită de un credincios (Jesus: A Biography From a Believer)
Mozart (Mozart: A Life)

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.183.183