Citesc astazi (26.06.2012) in Jerusalem Post ca politia israeliana a arestat patru evrei ultrareligiosi, membri ai sectei extremiste anti-sioniste Neturei Karta si ca acestia ar fi recunoscut ca ei sunt autorii celor zece graffiti scrise cu vopsea neagra , la Muzeul Holocaustului din Ierusalim si pe alte monumente memoriale. Una suna astfel: “daca Hitler nu ar fi existat sionistii l-ar fi inventat ei”. Alta ii multumea liderului nazist pentru “minunatul Holocaust organizat pentru noi. Numai gratie tie am primit un stat”. Si in sfarsit, a treia: “Evrei, treziti-va, regimul raului nu ne protejeaza ci doar ne pune in pericol” – referire la statul israelian pe care ei nu-l recunosc, deoarece inca nu a venit Messiah. De altfel, ei nu presteaza serviciul militar obligatoriu (aidoma altor religiosi israelieni) si evita pe cat pot toate institutile statului, in afara serviciilor sociale de la care multi dintre ei primesc alocatii familiale generoase, deoarece studiind toata ziua scriptele religioase, nu au timp sa munceasca si sa-si intretina familiile. Au propriul lor cod de legi si judecatori proprii care arbitreaza in disputele interne. Practic constituie un stat in stat, spre nemultumirea crescanda a israelienilor laici si chiar a multor evrei religiosi moderati.
Bineinteles, in lume exista destui indivizi cu minti bolnave care sunt intru totul de acord cu mesajele celor patru evrei ultrareligiosi. Si unii dintre ei pangaresc frecvent monumente in amintirea victimelor nazismului, cimitire evreiesti, etc. Si vor spune acum:”vedeti, pana si unii evrei recunosc ca avem dreptate”. Si, din acest punct de vedere, nu-i poti contrazice. Chiar daca acesti “unii” sunt foarte putini si chiar daca sunt membri ai sectei Neturei Karta, o secta foarte mica dar foarte “vocala” . Or fi evrei in sensul strict al cuvantului (si nu poti gasi o mai stricta defintie a evreului decat la ultrareligiosi) Dar te poti numi evreu fara sa ai in tine o farama de umanitate? Te poti numi evreu fara sa fi mai intai om? Pentru ca poti fi evreu anti-sionist sau anti-Israel dar cum iti poti asuma aceasta identitate daca ii multumesti unuia dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii pentru ca a ucis, printre multi altii, 6 milioane de evrei, numai pentru ca erau evrei? Te poti numi om fara sa ai un dram de compasiun e pentru masacrarea a milioane de oameni, semeni ai tai? Pentru ca cele sase milioane erau in primul rand oameni si dupa aceea evrei, ca si milioanele care erau polonezi, rusi, cehi, iugoslavi, greci, romi, dupa ce erau in primul rand oameni, detaliu minor scapat din vedere in planurile celui de al treilea Reich.
Curios, dar nu incerc nici un sentiment de indignare pentru fapta celor patru ultrareligiosi. Mai degraba un sentiment de sila. Daca as fi judecatorul lor, as cere inainte de toate o expertiza psihiatrica. Pentru ca sunt convins ca fapta lor este rezultatul spalarii pe creier (brainwashing) la care au fost supusi la scoala religioasa la care au studiat, rezultatul lectiilor rabinului lor care le-a spus probabil ca Holocaustul a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru evreii care nu au fost suficient de evrei.
Poate ca unii dintre dvs vor considera ca acest sentiment de sila este cam… deplasat. Posibil. Dar, ca sa ma explic, va voi povesti cateva episoade personale, avand legatura cu subiectul:
Episodul 1 Cind fiica mea avea vreo 11 ani, au trecut pe langa noi, la Londra, un evreu ultrareligios, cu caftan negru si perciuni, insotit de doi baieti, in varsta de 10-12 ani. Dupa ce s-au indepartat, ea mi-a spus: “Ii urasti, nu-i asa?” I-am rapsuns: “Cum poti spune asa ceva? Nu-i urasc si nu-i iubesc. Nu am nici in clin nici in maneca cu ei”. “Mie mi-e mila de copii”, a continuat ea, “palizi, nu fac sport, stau si buchisesc tot timpul din Biblie”. “Da, i-am raspuns eu, dar pe de alta parte, viata lor este mult mai simpla decat a ta. Ei nu au dubii ca tine, ei aplica strict regulile dictate de Torah, sau mai bine zis, de rabinii care au interpretat in felul lor Torah”. “Totusi”, continua fiica mea, “este o forma de spalare pe creier”. “Corect” i-am raspuns, “dar educatia ta asa zis liberala nu este o alta forma de spalare pe creier?”. Dupa cateva secunde de gandire, mi-a spus: “Adevarat, dar o prefer pe asta, liberala”. “Pentru ca ai fost indoctrinata sa o preferi pe asta”, i-am replicat. “Oooooh, stop it”
Episodul 2 Doi ani mai tarziu, fiica mea s-a imprietenit la liceu cu mai multe fete evreice, din familii nu foarte religioase, dar care mergeau regulat la Sinagoga. (La interviul pe care-l avusese cu directoarea liceului inainte de a fi primita, fata mea a fost intrebata daca merge cu familia ei la biserica in fiecare duminica. Dupa cateva secunde de gandire, a raspuns, spre delectarea directoarei, “Nu, noi nu mergem la sinagoga”.) La un moment dat, ea ne-a anuntat ca vrea sa mearga vineri seara la sinagoga. Am calmat-o din ochi pe sotia mea, si i-am spus fiicei mele “sigur, de ce nu?”. S-a dus un timp in fiecare vineri seara. Se intalnea cu colegii, jucau ping pong la clubul sinagogii, se distrau. Dupa alte cateva saptamani m-a intrebat daca nu as vrea sa vin si eu sa asist la slujba religioasa. Am acceptat si m-am dus. “Ti-a placut?” m-a intrebat ea mai tarziu. “Foarte mult”, am raspuns, “mi-am adus aminte de copilarie, cand ma duceam cu bunicul la sinagoga din Constanta”. “Vii si saptamana viitoare? “ a continuat ea. “Nu, am raspuns, “stii parerile mele despre religiile organizate”. Fiica mea nu a mai insistat.
Dupa cateva luni de frecventare a sinagogii din cartier, si tin sa mentionez ca este reformista, deci nu foarte stricta, intr-o seara, ea mi-a spus, textual, : “Eu ma simt mai bine printre evrei”. (Pana atunci nu manifestase tendinte… segregationiste!) Nu-mi mai amintesc exact ce i-am raspuns. Probabil ceva de circumstanta, cum ar fi, “foarte bine”.
Am lasat sa treaca cateva zile, dupa care am luat-o de-o parte si i-am spus:
” Uite, intentionam sa avem aceasta discutie cand vei fi implinit 18 ani, dar te consider destul de matura ca sa intelegi acum despre ce este vorba. Tu nu esti fiica noastra biologica. Mama ta nu poate avea copii. Ai fost infiata de noi imediat dupa ce te-ai nascut. Mama ta adevarata era o tanara catolica din Irlanda de Nord. Nu are insa nici o importanta, esti fiica noastra si te iubim mult“
Livida si cu ochii cat cepele, fiica mea s-a repezit in bucatarie si i-a relatat sotiei ce-i spusesem cu cateva clipe in urma. “Inca nu-l cunosti pe taica-tau?”, a fost reactia ei. “De ce ai facut asta?” m-a intrebat apoi fata cu vocea gatuita si cu lacrimi in ochi. “Pentru ca cel putin pentru cateva secunde, sa te gandesti ca daca nu esti evreica, de unde vine acest “ma simt mai bine printre evrei? Nu din brainwasing?” i-am raspuns.
Prietenii m-au acuzat ca am facut un experiment prea crud cu un copil de 13 ani. Poate au avut dreptate. Dar, toata viata mea, vorba englezului, “I put my money where my mouth is”, adica practic ceea ce propovaduiesc.
Episodul 3 In urma cu aproximativ 10 de ani, ma intorceam din centrul Londrei acasa. Iesind din statia de metrou, am fost acostat de o cersetoare cu un prunc in brate, care intr-o engleza stalcita mi-a cerut bani. I-am dat o lira sterlina si i-am spus ca daca o prinde politia cersind cu un copil in brate, serviciile sociale ii vor lua copilul. Ajuns acasa, am luat o carte si m-am intins pe canapea. Dupa cateva minute soneria m-a adus in pragul usii. In fata usii, un barbat in caftan negru, palarie si cu perciuni:
“Am vazut mezuza de pe tocul usii (fixata de tatal meu cu ani in urma) si apelez la Dvs pentru o donatie. Strangem bani pentru o noua yeshiva (scoala rdeligioasa) in nordul Londrei si orice suma, cat de mica, este binevenita” imi declara el. “Imi pare rau, nu va pot ajuta cu nimic”, i-am raspuns. “Este dreptul Dvs, continua el, “dar, din curiozitate, imi puteti spune de ce nu?”. “Da”, i-am explicat, “pentru ca sunt de parere ca Vechiul Testament a fost studiat, comentat si ras-comentat ad nauseam si ca tinerii evrei de astazi si-ar putea folosi energia si talentele facand ceva mult mai util pentru societate si pentru ei insisi.”
Dupa plecarea tipului, permanentul meu critic intern mi-a soptit: “Esti un magar nesimtit. Tocmai ai dat o lira sterlina unei cersetoare anonime si refuzi sa-i ajuti pe fratii tai de sange sa infiinteze o scoala evreiasca.”. “NU”, am raspuns , “am fost consecvent, am actionat conform principiilor mele, daca vrei, conform brainwashing-ului meu”. Si, cerandu-mi in gand iertare tatalui meu, am scos mezuza de pe tocul exterior al usii si am montat-o in interior. Sa n-o mai vada nimeni in afara de mine. Sa nu mai vina nimeni sa-mi ceara donatii pentru scoli religioase, unde creierele unor tineri impresionabili sunt spalate zilnic de adulti care au fost “brainwashed” la randul lor, din tata-n fiu.
Revenim acum la intrebarea “ce esti mai intai, om sau evreu, om sau englez, om sau catolic, om sau musulman, s.a m.d., care la prima vedere suna poate stupid, ca un loc comun. Cred insa ca ar trebui sa si-o puna fiecare dintre noi. Eu am incercat sa raspund prin “brainwashing-ul bun” la care mi-am supus copiii. I-am indoctrinat sa gandeasca singuri. Sa puna intrebari, sa compare, sa se documenteze, nu sa repete dupa ureche ce aud de la altii.
Probabil opiniile mele despre religie, mai bine spus despre religia dusa la formele ei extreme, care ajung uneori chiar sa frizeze dementa, sunt bine cunoscute. Prietenii din Israel imi spun ca numerosi locuitori laici ai Ierusalimului parasesc orasul, gasind tot mai greu de suportat restrictiile neoficiale, impuse de ultra-religiosi. Pacat! In ritmul asta, cat va mai dura pana ce Ierusalimul va deveni o uriasa yeshiva?
Si in fine, nu stiu ce pedeapsa vor primi cei patru autori ai elucubratiilor antisemite si anti-israeliene mazgalite pe zidurile de la Muzeul Holocaustului. In ce capacitate sa fie pedepsiti? Ca oameni? Ca evrei? Nu se incadreaza in nici una din definitiile mele pentru aceste grupuri. (Nu pretind ca sunt cele mai bune definitii dar sunt ale mele si tin mult la ele). Nu. Cred ca trebuie sa li se aplice pedeapsa potrivita unor papagali care au evadat pentru putin timp din cusca lor fizica si mentala pentru a repeta ideile mentorilor lor. Iata de ce cred ca trebuie sa fie supusi unei expertize psihiatrice. Pentru ca, in caz ca nu sunt nebuni, trebuie cautat adevaratul vinovat.
@D-le Dorian Galbinski,
Personal, consider articolul dvs. foarte interesant, iar părerile dvs. cum că respectivii infractori ar trebui supuși unei expertize psihiatrice, mi s-au părut corecte, dar… numai teoretic, și mă voi explica imediat.
Mai întâi însă, țin să semnalez o eroare de la începutul articolului dvs. Într-unul din propriile mele articole, de dată recentă, explicam exact „sarea civilă” a unor fracțiuni ulrareligioase fanatice, care nu recunosc Statul Israel și nici nu dețin cetățenia israeliană, fiindcă o refuză. Dar trebuie să vă spun, tot după cum explicam în articolul meu, că ei nu beneficiază de nici un fel de drepturi sociale din partea statului, trăind din donații de peste hotare, în mare parte din USA; tot în acel context, încercam să găsesc o explicație faptului că cel puțin până acum, le-au fost tolerate toate fărădelegile și ororile comise. Chiar azi dimineață, am citit într-o publicație de mare răspândire aici la noi („Israel Hayom”, adică „Israel astăzi”), că principalului suspect pentru infamiile de la Yad Va’Shem i s-a alcătuit un act de acuzare și s-a cerut prelungirea arestului său până la sfârșitul procesului. Aparține sectei „Neturei Karta”, se numește Elhanan Esterowitz, 31 de ani, și de când a fost arestat, se arată „mândru” de ceea ce a făcut, a recunoscut că a luat parte și la profanarea momumentului de la Ghivaat Hatachmoshet, și a afirmat că „de-ar putea, ar arunca în aer Knessetul (Parlamentul israelian)”. Totodată, repet că cele două partide politice ultrareligioase din coaliția guvernamentală (membrii, desigur cetățeni israelieni), sunt acum pe punctul de a provoca o criză de guvern, cu șantajele lor, acum ducându-se mari dispute politice cu privire la o nouă lege care să reglementeaze recrutarea în armată (sau în serviciul obștesc, pe o perioadă egală cu stagiul militar), a elevilor de ieshiva. Poate stă cineva să-i întrebe pe leaderii acestor partide (care-i cam țin în brațe pe membrii sectelor antisioniste), ce-ar mai trebui să facă, Doamne ferește, aceștia din urmă, pentru a li se aplica legislația țării cu toată rigurozitatea, chiar dacă nu se consideră cetățeni ai acesteia. Cât despre fetița dvs., să vă trăiască, nu cred că ați dovedit „cruzime” dezvăluindu-i adevărul și sunt convinsă că veți putea, atât dvs., cât și doamna dvs., să atenuați acest șoc al copilei și să o îndrumați în continuare să facă o deosebire netă între religioztatea omului onest, care își îndeplinește toate îndatorirle față de societate și Stat (religiozitate care trebuie respectată, indiferent ce crezi ori simți tu), și fanatismul religios, sursă de mari nenorociri, în aceeași măsură pt. individ și societate.
@D-le Galbinski
Cu privire la întrebarea pe care o puneți în finalul articolului dvs.: dacă cei vinovați ar trebui pedepsiți ca oameni, ori ca evrei, eu v-aș răspunde simplu: ca oameni-infractori! Ce, dacă eu aș veni la dvs., la Londra,,și m-aș apuca să scriu nu știu ce blestemății pe pereții vreunei biserici, să spunem, și aș fi depistată, (desigur, totul în limitele unei absurde ipoteze, pentru nevoile demonstrației), în ce calitate aș fi judecatâ? Ca evreică? Sau ca persoană care a comis o infracțiune, indiferent de apartenența religioasă, sau dacă este – în acest caz nu – cetățean britanic, în ipoteza că există în UK o lege care să condamne fapta mea? Pentru a nu mai vorbi de faptul că în numeroase cazuri, expertiza psihiatrică este o „portiță lăturalnică” de ocolire a legii! Dar aceste considerații se mențin, desigur, în perimetrul teoreticului, fiindcă practic, dacă aceiași membri ai lui Neturei Karta s-au dus în Iran, pentru a participa la un congres al negaționiștilor Holocaustului, organizat de Ahamdinadjad, iar la revenirea în Israel presa s-a limitat doar să le consemneze „excursia” în Iran, au fost lăsați să-și continue bine-merci ororile. Astfel încât, în privința sancționării profanatorilor monumentelor comemorative, am voie să fiu sceptică?
Mulţumesc pentru articolul interesant! Deci iată că poliţia şi-a făcut treaba şi s-au infirmat presupunerile de sinistre cover-up-uri politice. Câteva comentarii la substanţa articolului:
Mai întâi despre argumentul „vedeti, pâna şi unii evrei recunosc că …, deci nu poate fi decăt adevărat”. D-l Galbinski îl combate, argumentând că acei evrei nu sunt „adevăraţi evrei”, numai că calitatea de evreu adevărat sau ne-adevărat nu se lasă definită cât-de-cât obiectiv. Deci este un argument care nu rezolvă de fapt nimic, ci doar deplasează problema.
Argumentul de mai sus este greşit pentru că se bazează pe o premiză greşită, şi anume pe ideea că evreii (whatever this means!) formeaza un corp integrat, un organism unitar ale caror celule sunt evreii individuali, şi că, strict vorbind, evrei (sau români, sau francezi, sau patagonezi) individuali nici nu există în afara acestui mare colectiv, pentru că de fapt acesta este cel care le conferă o identitate. „Unitate în gând şi faptă, în cuget şi-n simţiri” se spunea mai de mult … şi se spune şi azi. Iar când „unii evrei recunosc că …”, înseamnă că toţi ceilalţi de fapt ştiu că-i adevărat, dar mint, iar acei „unii” sunt fie „singurii cinstiţi”, fie „evrei renegaţi, ne-adevăraţi, self-hating, etc.” (de la caz la caz şi depinzând pe cine întrebi … 🙂 )
Deci obiecţia rezonabilă la „până şi evreii recunosc că …” este că tot felul de evrei au tot felul de idei, inclusiv din cele mai idioate (deşi l-au dat lumii pe Einstein 😉 ), exact cum se întâmpla şi la alţii, cu singura deosebire că este mai puţin probabil ca un evreu să fie antisemit. Acelaşi lucru şi despre fapte: ne-oameni se găsesc oriunde, inclusiv printre evrei. În cele de mai sus nu sunt original, lucrurile astea le-au mai spus şi alţii pe paginile lui ACUM.
Revenind la cei patru grafittişti şi răspunzând întrebării pe care şi-o pune autorul la sfârşitul articolului: după mine, singura pedeapsă dreaptă ar fi cea prevăzută pentru „distrugere de proprietate”, şi nimic altceva. Văd că şi d-na Grindea pare să spună acelaşi lucru. Despre criminalizarea negaţionismului, etc., – poate altă dată.
@AlexL
Nu, d-le Alex, eu nu susțin că suspectul pt. profanarea monumentelor de la memorialul Yad Va” Shem (este acuzat de deteriorarea a 21 de exponate și elemente ale memorialului), dar și a altor monumente (prilej cu care a sfâșiat chiar drapelul Israelului), ar putea fi pedepsit doar pt. „distrugerea și deteriorarea proprietății”. Actul de acuzare include și „introducerea pe o proprietate în scopuri ilegale”, ca și distrugerea și profanarea simbolurilor Statului, cu stabilirea de complicități și organizare în vederea acestor fapte (acest cap de acuzare incluzând și premeditarea altor fapte cu care Esterowitz s-a lăudat că le avea în plan, precum un atentat în incinta Knessetului, ca și asupra unor instituții-cheie, printre care Bank Israel, Tribunalul suprem și unități militare, ca și pentru instigare la acțiuni ostile Statului Israel. Toate acestea, cu complicitatea celor trei arestați. Astfel încât cererea avocatului lor de a fi judecați în stare de libertate a fost respinsă, dat fiind că tribunalul a decis că prezintă un real pericol pentru Stat și ceteățenii acestuia.
@Rodica Grindea
Probabil că nu m-am exprimat cu suficientă precizie.
Problema era „dacă cei vinovați ar trebui pedepsiţi ca oameni, ori ca evrei”, la care răspundeţi: „ca oameni-infractori!”, adică, zic eu, nu ca anti-sionişti, nu ca adversari ai Israeluli ca stat sau pentru alte crime politice. Cu asta am fost de acord. Că actul de acuzare conţine şi alte delicte penale conexe pe lângă cel la care m-am gândit eu ca nespecialist, este important, dar secundar în acest context.
Deci cred că susţinem în fond acelaşi lucru.
@D-le AlexL
Poate că nu am fost eu destul de explicită, lăsând loc la interpretări eronate: am enumerat delictele pt. care au fost acuzați suspecții, dar nu le-am delimitat: dacă cele de încălcare a proprietății și deteriorarea acesteia (de la Yad va’Shem) sunt delicte penale de drept comun, profanarea și distrugerea însemnelor statului sunt delicte politice (comise cu prilejul altor „isprăvi) ale suspecților. Iar eu cred că pt. această clasă de delicte, suspecții ar trebui altfel judecați și condamnați. Iar eu nu fac decât să semnalez în comentariul meu faptul că pentru simplul fapt că aceștia sunt tolerați de partidele politice ultrareligioase și de ultradreaptă, într-o măsură nepermis de mare, face ca „balanța” justiției noastre să aibă și unități de măsură diferite. Astfel încât nu cred că suntem de acord în ceea ce afirmăm sau încercăm să demonstrăm. Mai reflectați!
@D-na Grindea
Este foarte simplu: dacă consideraţi că împricinaţii trebuie sa fie condamnati şi pentru că sunt anti-sionişti şi adversari ai Israeluli ca stat, atunci aveţi dreptate că nu suntem de acord asupra esenţialului.
[De altfel, eu sunt şi împotriva judecării pentru anticreştinism a cuiva care scrie nu ştiu ce blestemăţii pe zidurile unei biserici 🙂 sau a criminalizării faptelor de genul arderea steagului X, atâta timp cât este proprietatea făptaşului.]
@Ca de obicei, d-le AlexL, înțelegeți ceea ce vreți să înțelegeți. Eu nu am pus problema condamnării cuiva pentru convingerile sale antisioniste sau antiisraeliene, ci pentru faptele comise în virtutea acestora. În privința distrugerii unui steag, dacă cineva o face acasă la el, în strictă privacitate, distrugând de fapt un obiect, un fragment de material textil, nu are cum să fie condamnat, dar dacă o face în public, în mod demonstrativ, atunci poate fi trimis unde îi este locul, dacă legislația țării respective prevede această sancțiune, ceea ce este cazul și cu Israelul. Oricum, nu vă mai osteniți să răspundeți, cu raționamentele dv. sofiste de doi lei, la acest ecou, fiindcă de la mine, încă un răspuns – n-o să mai pupați!
@D-na Grindea : „Ca de obicei .. înţelegeţi ceea ce vreţi să înţelegeţi”, „raţionamentele dv. sofiste de doi lei..”
Ca-n „Alice în Ţara minunilor”: „pisica a dispărut, dar rânjetul ei mai dăinuie încă”. Altfel spus: există acum premize bune ca cultura dezbaterilor pe ACUM se se îmbunătăţească simţitor, dar probabil că mai este nevoie de ceva timp …
Sau să văd un progres în aceea că nu mai e vorba de doi bani ci de doi lei ? 🙂
Pentru a fi recunoscut cetățean al unei țări civilizate, trebuie să depui un jurământ că vei respectă Constituția și Legile acestei țări. Daca nu accepți ești invitat, în mod politicos, să-ți cauți cort în altă parte!
De ce nu ar putea Statul Israel să aplice aceeași regulă bazându-se pe principiul biunivocității legilor: omul să respecte Legea și Legea să-l respecte pe om. Eu aș crea un oficiu la care să fie invitați membru cu membru oamenii maturi din comunitățile care nu recunosc Statul Israel și le-aș pune o singură întrebare: Juri să respecți Constituția și legile țării?
DA-te declarăm cetățean israelian, NU (ca la referendumul din România!)- mută-ți cortul în altă parte, de ex.la cei care te susțin.
NU sunt de acord cu stresarea unui copilsub nici o formă si sub nici un motiv!! Cu atât mai mult un copil sensibil și deștept ca al Dv.
Domnule Galbinski,Sa ai principii si sa traiesti,dupa ele, ESTE UNA,iar sa traiesti in viata reala, este ALTA.Am multi prieteni romani,si, in „PRINCIPIU” m-au acceptat,stiind ca sunt evreu. Dar daca la o petrecere, unii din prieteni, se cherchelesc,sunt pus in sitatia sa aud fraze ca:
Numai jidanii sunt de vina!”, Jidanii ne-au „vandut” tara,etc.Deaceea sunt de acord, si sustin afirmatia fiicei Dvs. ca „SE SIMTE MAI BINE PRINTRE EVREI”.De ce credeti ca in toata lumea, evreii mergeau la sinagogi?numai sa se roage? nici vorba, era singura lor placere, sa fie printre evrei, macar un timp, sa nu mai auda jignirile nemeritate ce li se aplica .
Mai curand, Dvs.avetzi o problema,ca din cauza „principilor”, ingraditi libertatea de expresie a ficei cele destepte pe care o avetzi, si in loc sa-o stimulati, in independenta ei de exprimare, doriti sa-i impuneti, principiile Dvs.Cat timp nu face rau cuiva,are dreptul sa spuna ce vrea si este laudabil, ca are puncte de vedere PROPRII ! Si cand va veni vremea sa fie corectata,daca e nevoie, VIATA o va face mult mai bine decat „niste principii”.
Voi începe prin a sesiza o eroare a d-lui Galbinski, fără răutate, fără pretenția de a fi atotștiutoare și de a emite vreo „judecată absolută”. De altfel, m-am decis greu să-mi permit imixtiunea în această chestiune de educație a d-lui Galbinski. Doar când m-am convins că atunci când aș face-o, desigur cu toată discreția și decența, aș emite remarci de interes general, m-am decis să-mi notez aceste gânduri: este vorba în primul rând de propria d-sale confuzie, între temeliile unei educații sănătoase, de natură să înarmeze copilul pentru viață, temelie alcătuită în mare măsură din principiile morale, umanist-raționaliste, și… spălarea de creier, în discuția relatată în „Episodul 1″, cu micuța domnișoară de 11 ani, să-i fie sănătoasă și cu noroc în viață! Prin această confuzie, cred chiar că și-a cam… sabotat singur educația sănătoasă de până atunci și, de ce nu, și de-atunci înainte, oarecum. Dovadă – chiar reacția copilei! Dar îmi permit această remarcă în virtutea certitudinii că „meseria de părinte” o învățăm cu toții și din greșeli, nu există să nu le facem, iar singurul lucru care trebuie să ne preocupe este să nu facem greșeli… ireparabile, ceea ce nu este cazul cu dl. Galbinski. În fapt, din relatările următoarelor episoade, am înțeles că fetița pare să se fi convins singură și să fi ales singură anturajul evreiesc al prietenilor. Ce-i drept, cam stângaci modul în care i-a fost revelat faptul că a fost adoptată, dar nici aceasta nu este o greșeală „de neiertat” (nici pomeneală de cruzime, după părera mea) și de nereparat, mai ales după ultimele concluzii la care a ajuns psihologia modernă, bazându-se pe experiența oferită de viața reală: oricât de traumatică ar fi revelarea provenienței sale unui copil (adoptat, nu biologic), este mai puțin gravă dacă este făcută de înșiși părinții adoptivi, decât trauma provocată de revelarea cu brutalitate și rea-voință a unor persoane străine de familie, ori de anturajul apropiat al acesteia, care ar putea provoca în acest caz o traumă devastatoare și extrem de greu, uneori chiar imposibil de remediat. Pot afirma asta și din proprie experiență, cu copii care „mi-au trecut prin mâini”, în cariera mea didactică, din trecut. Astfel încât cred că „s-a brodit bine” că dl. Galbinski n-a așteptat ca fetița să împlinească 18 ani, pentru a-i revela „secretul”, chiar dacă a făcut-o în împrejurări nu tocmai potrivite. Personal, cred că dl. Galbinschi, chiar fără să aibă intenția, de-abia a ferit fetița de o traumă mai gravă! Sunt aproape sigură că timpul care a trecut de la „episoadele” redate de dl. Galbinski și până la citirea aceastor rânduri a dovedit că am și eu un dram de dreptate. Și asta, d-le Sfartz, fiindcă nu mi-aș fi permis, într-o asemenea problemă delicată, să vorbesc… după ureche, cu confuzii serioase, așa cum faceți dvs., și în acest caz!
D-le AlexI, dupa parerea mea, evreii nu mai sunt demult o rasa,Priviti Israelul de azi.o sa vedeti cetateni israelieni-evrei, albi,negri,indieni,mulatri etc din rase diferite.Caracterizarea unui om ca este evreu se face dupa un singur criteriu:Credinta intr-un singur Dumnezeu,si nu un Dumnezeu oarecare, ci cel adoptat de Abraham.Moise,% comp., cel al carui „fiu”Ioshua a fost adoptat de crestini,cel carei-a nsuflat spiritul sau de creatie femeii care a nascut fara conceptie,cel care l-a creat pe primul om-Adam ! Din insiruirea de mai sus,mai ca-tzi vine sa crezi, ca toti suntem evrei, si ca insusi Dumnezeu-este evreu !! Si daca se considera ca evreii se respects intre ei, Iata un motiv sa ne respectam, intre noi, toti cei care credem intr0un Dumnezeu,UNUL,fie ca e un mos cu barba,un vitel d eaur, sau asa cum consider eu,ca Dumnezeu este, SPIRITUL VIETII din toate Universurile paralel sau neparalele, trecute sau viitoare.
:
Stimata D-na Rodica Grindea,nu sunt versat ca Dvs. in folosirea cuvintelor,dar cand spun ceva o spun din convingere si conform simturilor mele *nu conform unor norme”.Consiider ca prea multa ingaduinta =strica,Dv. considerati, ca un asemena atac psihologic la adresa unui copil se poate ierta,eu in nici un caz nu iert asa ceva ! Cu atat mai mult ,ca atzi fost cadru didactic,si stiti ca depasirea unui anumit nivel de stresare a unui copil, inca neformat,poate avea sechele ireversibile !! Si inca ceva,respectati recomandarile D;lui Maier, si nu mai folositi metodele D-lui Clej, cu expresii de tipul:fiindcă de la mine, încă un răspuns – n-o să mai pupați!-pentru D-l Alexil, sau:să vorbesc… după ureche, cu confuzii serioase, așa cum faceți dvs.,SI IN ACEST CAZ!
Primesc de la Domnia Voastra,pentruca Va respect sincer Inteligenta,orice observatie,care sa ma ajute sa ma corectez,dar va rog fara jigniri !
D-le AlexiL.Afirmatia Dvs.ca cineva poate arde un steag,pentruca este proprietatea lui, nu este corecta,atzi avea dreptate daca o face pe nevazute,dar daca o face ostentativ, in public, este deja o incalcare a Legii !
@ D-le Sfartz: nu pun la îndoială „simțurile” dv. (presupun că ați vrut să spuneți intuiția), nu văd cu ce v-am jignit, nici măcar nu v-am reproșat că vă considerați dv. mai deștept și mai competent nu numai decât specialiștii în psihologia copilului, care atunci când au recomandat să i se spună unui copil adevărul de la o vârstă preșcolară sau de la vârsta școlară mică, fiindcă nu există o traumă mai gravă decât ca unui copil să i se spună adevărul așa cum nu trebuie, dar și dar și decât cei care au trebuit, prin meseria lor, lucrând cu copii, să se confrunte cu astfel de probleme și să se documenteze serios, în încercarea de a le soluționa! Eu însămi am avut mai multe cazuri de acest gen.Iată, vi-l citez pe cel mai concludent: la o clasă unde eram dirigintă, am avut o elevă care în primele luni de școală, era un copil fără probleme, nu printre cei mai buni, dar nici o elevă slabă, și care nici nu făcea probleme de disciplină. La un moment dat însă, mama ei a avut un mic conflict cu o vecină, aceea a insultat-o, iar fata i-a spus să nu-i înjure mama. În momentul acela, vecina inconștientă i-a țipat peste gard: „Da’ce, parcă-i mama ta? Te-a luat de la „leagăn”, cine știe ce c…. te-a aruncat ca pe-un pisoi pe sub un gard”? Nu voi sta să vă descriu ce s-a întâmplat cu acea adolescentă, pe ce drumuri a apucat, ce probleme am avut cu ea, atât eu, ca dirigintă, cât și părinții, care veneau plângând la mine că nu o mai pot disciplina. De altfel, chiar la sfârșitul anului, când a rămas repetentă, a și abandonat școala, fiind nevoită să se mărite… cu dispensă de vârstă, bănuiți de ce!, căci vorbesc de epoca temutului „decret” al lui Ceaușescu! Și repet, n-a fost singurul caz de acest gen, doar că poate cel mai grav! Astfel încât, nu se pune problema ce și pe cine iertați dvs., și pe cine și ce nu! Și am impresia chiar că insistați prea mult asupra acestei probleme, aceasta fiind o temă adiacentă a articolului d-lui Galbinski. Sau n-ați remarcat cum am încercat să abordez în comentariul meu „în vârful picioarelor” această „temă secundară”, pentru a nu răni și a nu supăra pe nimeni? Nici pe dv. nu intenționam să vă jignesc, dar ce să fac dacă faceți parte dintre acele persoane cărora cele mai logice argumente, chiar prezentarea unei evidențe, nu-i face să accepte că nu au dreptate, că nu văd lucrurile așa cum trebuie! Nu mai vorbesc de confuziile pe care le faceți în încercarea de a defini Divinitatea, pentru a încerca să răspundeți la întrebarea „ce înseamnă un evreu”, nici atunci când vorbiți despre cei din sectele iudaice fanatice, care cu prilejul unei demonstrații chiar au scris pe o pancartă „Sioniștii nu sunt evrei adevărați”, și care refuză cetățenia israeliană cam tot din același motiv! Și, dacă tot vă faceți avocatul d-lui Alex, să știți că eu ce-am avut să vă spun, v-am spus aici, astfel încât vă pot spune că este ultima dată când vă mai răspund și dvs., fiindcă este ca și cum aș vorbi la pereți, iar eu mai am și alte lucruri, mai bune și mai utile de făcut!
Stimata Doamna Grindea ! Sesizati diferenta noastra de pozitii??
Eu am atacat o situatie REALA:”o fetita cu fata LIVIDA si cu ochii cat CEPELE”
Dvs. atzi aparat o situatie teoretica,care in cazul discutat, n-a EXISTAT !!!
Avetzi dreptate, ca in situatiil similare,trebuie sa spui adevarul, dar la maturitate si nu unui copil de 11 ani.
Nu avetzi DREPTATE sa aparati un tata,care de dragul unei demonstratii,aplica propriului sau copil,tratamente de SOC.
Pozitia Dvs. „de a nu supara pe nimeni” sau de a trata oamenii „in varful picioarelor” este ipocrita.Si nu-mi criticati inteligenta,nu-i cunoasteti dimensiunile,si nici nu aveti o unitate de masura, pentru a-i stabili marimea.Si oamenii inteligenti „comit” greseli, si cu toate ca am facut 47 de inventii, recunosc intotdeauna cand debitez o prostie,spre deosebire de altii.
@Sfartz Pincu
În acest comentariu aţi scris: „Caracterizarea unui om ca este evreu se face dupa un singur criteriu: Credinta intr-un singur Dumnezeu, si nu un Dumnezeu oarecare, ci cel adoptat de Abraham …”
Cum eu nu cred în nici un fel de Dumnezeu, deci nici în acesta, înseamnă că nu sunt evreu. So be it…
În acest comentariu aţi scris: „Afirmatia Dvs. ca cineva poate arde un steag, pentruca este proprietatea lui, nu este corecta, atzi avea dreptate daca o face pe nevazute, dar daca o face ostentativ, in public, este deja o incalcare a Legii…”
Aşa este, domnule Şfartz, în unele legislaţii aşa ceva se pedepseşte (v. „flag burning” în Wiki), însă în acel comentariu eu spuneam cum, după părerea mea, ar trebui să fie. Citez: „eu sunt .. împotriva … criminalizării faptelor de genul arderea steagului X…”. Deci eu vorbeam nu de „cum este”, ci „cum ar trebui să fie”. Dacă dv. sunteţi pentru criminalizarea arderii steagurilor, puteţi argumenta, dacă doriţi.
Nu domnule Pincu, nu aveti dreptate.
Eu apreciez foarte multi evrei, dar ii detest pe unii iudei. Cred ca si dvs la fel chiar daca nu sunteti constient de asta.
Sunt sigur ca nu-l apreciati pe iudeul care l-a ucis mai demult pe primul ministru al statului Israel dar in schimb il apreciati pe evreul ne-iudeu (cum s-a autocaracterizat acesta!) Albert Einstein! Ca si pe mult altii.
Cred ca nu prea stiti ce vorbiti!
Ba mai mult, definitia lui Sfartz Pincu nu specifica nici genul proxim, nici diferenta specifica, asa cum s-ar cere unei definitii logice. Mai precis, exact aceeasi definitie spusa de el “Caracterizarea unui om ca este evreu se face dupa un singur criteriu: Credinta intr-un singur Dumnezeu, si nu un Dumnezeu oarecare, ci cel adoptat de Abraham” ii include si pe crestini si pe musulmani!
Prost mai ganditi, dle Pincu!
In schimb nu-i include pe majoritatea laureatilor premiului Nobel care sunt…evrei! Si care nu sunt si …iudei.
Asa zisa definitie data de dl Pincu nu are nici o noima, mai ales azi, cand 65% dintre cetatenii israelieni nu cred in dumnezeul lui Abraham!
Stimate Domnule Anton!
Luminati-ma si pe mine,prostul, care se bucura ca nu e singur pe lume….
Definitzi ambele notiuni: EVREU ? si IUDEU ?
Comentariile la articolul de mai sus arata ca am fost gresit inteles si aceasta numai din vina mea. Trebuia sa precizez ca fiica mea nu este adoptata (daca ar fi fost, probabil ca nu as fi riscat exercitiul). Nu, este fiica mea biologica. Am vrut doar s-o fac sa gandeasca singura, ceea ce a facut. Dupa un timp nu s-a mai dus la sinagoga. La moartea mamei ei, mi-a spus ca de-acum incolo va posti de Yom Kipur, ceea ce face si acum 22 de ani mai tarziu. Este acum casatorita, are doi copii si desi nu este religioasa, respecta sarbatorile evreiesti, merge la sinagoga in aceste ocazii, pe scurt este o „traditionalista”. Sunt incantat de aceasta evolutie pentru ca este drumul pe care si l-a ales singura. Nu am avut niciodata un sistem de educare a copiilor mei. Am procedat din instinct. Dar la ora actuala am cu fiica mea o relatie invidiata de toti prietenii mei, o relatie bazata pe onestitate totala. Este exact ce mi-am dorit.
Regret ca neincluderea acestor precizari in articol a dat nastere la unele comentarii inutile.
Chiar de la citirea cuvântului „exercițiu” în articolul dvs., m-am gândit la această posibilitate, d-le Galbinski, dar cum să fi îndrăznit să întreb? În acest caz, presupun că ați „desconspirat” imediat această „capcană logică” și lucrurile au reintrat în normal! Dovada – relația frumoasă de astăzi cu fiica dvs. Totul e bine când se termină cu bine!
…domnul *Galbinski* care dupa cele relatate in excelentul sau articol pare a fi un OM adevarat , este in consecinta si ca atare, fara indoiala, si un EVREU excelent, adevarat. Tin sa-l felicit din toata inima, nu numai pentru stilul sau concis si adequat, ci si pentru curajul si priceperea de a utiliza sisteme educative psihologice care au daruit mai mult decat reusita scontata.
Mă întreb dacă am şanse să întru în acest grup select de „EVREU excelent, adevărat”… Ce credeţi, domnule Bareket? Ce ar trebui sş fac pentru asta? 🙂
Pe domnul Galbinskii îl rog să mă scuze, dar parcă mă încercă un fel de invidie 🙂
…absolut nimic special simate domnule LEIBOVICI, SA FI CEA CE ESTI, cu fapte bune pentru d-ta., familia d-tale, prietenii, autorii si mai ales cititorii nostrii la ‘ACUM’…
@ Pincu Fenomenul prietenii d-tale desi esti evreu sau „jidan” cat timp ei sunt trezi si nu turmentati. Cand fenomenul in vino veritas ii cuprinde nu esti mai bun decat Shylock. Daca ati cititi cartea lui Andrei Codrescu „Gaura in steag” veti constata acelas fenomen , El a scris-o cand s’a intors in Romania dupa „revolutia din 1989”
Cand era tanar la Sibiu scria poezii reusite dar a fost sa adopteze un nume mai neaos decat Perlmutter. Si-a ales Codrescu care semana cu Codreanu.
@itzhak bareket
Aha, am înţeles: oricine face fapte bune pentru el, pentru familie şi pentru prieteni, eventual şi pentru ACUM, este un bun … evreu! 🙂