„Am avut și eu emoțiile mele. Deh, s-o mai găsi un cârcotaș să spună că era o dungă mică pe stadion… Să ne pupe!”, declara recent la PRO-TV, primarul Bucureștiului, Sorin Oprescu, referindu-se la succesul noului Stadion Național, refăcut cu ocazia finalei Cupei Europa League dintre Atletico Madrid și Athletic Bilbao.
Trebuie spus că Sorin Oprescu, candidat la propria realegere susținut de USL, noua putere la nivel național, este de profesie chirurg, fiind în același timp și profesor universitar doctor în medicină.
Pe unii s-ar putea ca acest limbaj mitocănesc să nu-i deranjeze prea mult, având în vedere ca destui politicieni îl folosesc, în frunte cu președintele României, Traian Băsescu, iar reacția e de cele mai multe ori una de aprobare tacită.
Principalul contracandidat al lui Oprescu, deputatul PDL și om de afaceri, Silviu Prigoană, este și el cunoscut pentru limbajul mitocănesc, iar dacă-l luăm în calcul și pe liderul Partidului Noua Generație Creștin Democrat, europarlamentarul Gigi Becali, campion la folosirea limbajului obscen în public, candidat și el la funcția de primar general, oferta din acest punct de vedere nu e foarte atractivă pentru alegătorii Capitalei.
Este drept, există o alternativă, un intelectual cu studii la Sorbona, matematicianul Nicușor Dan, candidat independent la postul de primar general, care a sedus o parte dintre intelectualii de frunte și lumea „bună” a Capitalei.
Problema cu acest candidat este descrisă de colegul meu Teodor Burghelea în acest articol http://www.acum.tv/articol/50040/.
Așa încât, tare mi-e teamă că viitorul primar al Bucureștiului va fi, după scrutinul din 10 iunie, în continuare un mitocan.
Inca o mostra: „Alegeti ologu’ si … Paleologu!”. E vorba de Silviu Prigoana („ologu” – are un picior de lemn) si evident, Theodor Paleologu. Ambii sunt candidati in Bucuresti, primul la primaria generala, al doilea la sectorul 1.
Eu, simplist gandind (dar nu neaparat simplificator) inteleg articolul Dlui Petru Clej dupa cum urmeaza. Nu prea avem de unde si ce alege. Daca nu dam peste un badaran, dam peste un scolit la Sorbona ce-si imbraca „nationalismul cel de toate zilele” in metafore. Dar, de fapt, de unde cautam noi sa „alegem”? Politicienii reprezinta clasa de echivalenta a propriei noastre mentalitati. Asa ca avem doua alternative. Ori schimbam aceasta mentalitate, ori importam politicieni care sa „ne reprezinte” de pe Marte. Eu optez pentru prima varianta fiindca nu prea am incredere in martieni…
D-le Clej
Cred că de astă dată, după ce am citit cu mare atenție articolul dvs., trebuie mai întîi, în tradiția anglo-saxonă pe care ați adoptat-o, să… cădem de acord că nu suntem de acord!
În ceea ce-l privește pe Sorin Oprescu, candidatul la primăria Bucureștiului, cred că sunteți cam prea dur atunci când îl includeți în rândul „mitocanilor” politici, doar pentru că a folosit o expresie căreia eu i-aș spune „mai pitorească”, mai ales că se afla la un post de televiziune de unde s-au auzit altele mult mai „groase”. Cel puțin din cât mi-am putut forma o impresie urmărind emisiunile de știri din România, pe cele două canale internaționale de care dispunem aici, în Israel, cel puțin omul acesta dovedește că își cunoaște atribuțiile și încearcă să facă ce este posibil, ori poate mai mult decât atât uneori. Și oricum, nu l-am auzit vreodată, sau n-am auzit să i se atribuie, vreo „perlă” care-i ilustrează, în fapt, o anumită mentalitate, ca și o totală nepotrivire cu funcția care i-a fost încredințată. Este doar o părere personală, dar nu cred că „merită” să-l puneți în rând cu un Gigi Becali, ale cărui perle discriminatorii-troglodite și al cărui sfertodoctism au devenit proberbiale, și, dacă așa cum spune dl. Burghelea, nu prea au românii „de unde” și „pe cine alege”, personal l-aș prefera pe Sorin Oprescu chiar unui Nicușor Dan, care, cu toată exprimarea d-sale doctă și elegantă, a dovedit aceeași mentalitate adânc înrădăcinată – și întreținută cu osârdie – de persoane de natură să formeze și să canalizeze o opinie publică.
Și aș mai avea de adăugat un lucru: nu o dată, vedem politicieni cu pretenții de „devotament” față de țara lor și de „dăruire” în funcția în care au fost aleși, în care văd chiar o „menire”, o „misiune”, etc., etc. printr-un discurs demagogic cât se poate de elegant și entuziast (atât în România, cât și aici, în Israel, ca să fim corecți și sinceri), dar nu știu, poate nu se urmăresc pe vreun monitor care să le reflecte cinismul dezgustător și mesajele subliminale care se pot citi din atitudinea lor: ce spun ei de fapt, printre cuvintele sforăitoare cu care-și justifică mentalitatea și uneori chiar abuzurile? „Ei, și ce-o să-mi faceți, puteți cel mult să”… și urmează „invitația” pe care a făcut-o Sorin Oprescu. După umila mea părere, ar fi vorba de o mitocănie mai subtilă, dar rămâne… tot ceea ce este! Și-atunci, ce este de ales, din două sau mai multe „rele”?
Din doua sau mai multe rele ramane imperativ necesara o schimbare profunda de mentalitate. Toate celelalte se vor rezolva intr-un fel sau altul de la sine.
Doamna Grindea, raman siderat de ceea ce scrieti. Pentru dumneavoastra vulgaritatea este „pitoresca”. Daca doriti, va mai poate oferi si domnul senator Raymond Luca, teoretic aliat politic al lui Oprescu, cateva exemple de grobianism.
De altfel, un sondaj CURS foarte recent, arata ca bucurestenii il plebisciteaza practic pe Oprescu, intentiile de vot pentru el fiind de 65%, fata de 16% Prigoana, Nicusor Dan fiind abia pe locul al cincilea cu 3%.
Din pacate exemplele la care se refera dl. Clej nu le pot relata. Sunt de o mitocanie extrema si nu pot fi publicate intr-un saptaminal de tinuta.
Pot insa sa spun altceva: in decembrie, vis-a-vis de Parlament au facut greva foamei cca. 20 de cetateni. Nu are importanta de ce au facut-o. Au cerut autorizatie de la Primaria generala pentru un cort (vremea era foarte friguroasa). Dl. primar general Oprescu a refuzat, uitind ca este si medic. Am incercat in repetate rinduri sa-l contactez, l-am sunat, i-am transmis mesaje sms, n-am primit niciun raspuns.
De prisos sa va mai spun ca nu-l voi vota.
Sunt doua chestii diferite: limbajul si caracterul.
Mi se pare absurd si de domeniul „mitocanescului” sa faci mitocan pe cineva care „este de profesie chirurg, fiind în același timp și profesor universitar doctor în medicină”.
Definitie mitocan:
MITOCÁN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mârlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002)
Cand eram mici jucam un joc: „cine zice ala-i / tu ai zis si tu ramai”.
Domnule „sorin” (inca o persoana ce insista sa se exprime „liber” fara a avea curajul de a-si declina corect o identitate, nimic nou sub soare – nu-i asa?)
Cineva cu studii relativ inalte, chiar „de profesie chirurg, fiind în același timp și profesor universitar doctor în medicină” poate fi foarte bine mitocan prin felul in care se comporta si prin ceea ce spune. Si articolul s-a referit cu precizie la ceea ce „catindadul” „profesor in medicina” a spus, nu la studiile sale. Studiile nu reprezinta un antidot universal in fata mitocaniei. Lucru pe care se pare ca nu il intelegeti.
Si de ce credeti ca ne intereseaza jocurile pe care le jucati pe maidan cand „erati mic”?
Si mie mi se pare de domeniul mitocanescului sa scrii ce-ti trece prin cap sub acoperirea facila a anonimatului. Si nu am nevoie de dictionar pentru aceasta.
Anonimul „Sorin” sufera de infantilism si da dovada ca nu pricpe limba romana desi citeaza din dictionare. Sorin Oprescu dovedeste exact ce citeaza „sorin”, adica un comportament de mitocan. Faptul ca este medic chirurg si profesor universitar – profesie/functie – nu-l impiedica sa fie mitocan, dar constituie o circumstanta agravanta.