A căzut Guvernul Ungureanu. Nu am aflat-o de la radio sau televizor, ci printr-un mail transmis de la colegii mei, de la redacţia Acum…Într-adevăr, astăzi urma să se dezbată şi să se voteze moţiunea de cenzură introdusă de USL, am auzit câteva fragmente din textul documentului citit în Parlament, dar apoi am plecat în oraş ca să plătesc o amendă care ni se aplicase în noiembrie, pentru că am circulat cu rovinieta expirată, dar aflasem despre ea de-abia ieri (26 aprilie). Am făcut slalom între trezorerie şi bancă achitând diverse taxe, printre care şi despăgubirea contestată deja de Avocatul Poporului – ca neconstituţională – am stat la cozi, am copiat facturi şi în final le-am trimis (cu confirmare de primire) către CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică). Ajungând acasă în autobuzul ticsit de vinery, mi-am consultat poşta electronică şi am aflat că între timp căzuse Guvernul!
Nu pot să spun că ştirea aceasta m-a impresionat mai mult decât căderea guvernului Olandei, cu câteva zile în urmă. E aproape imposibil ca un guvern nou, oricine l-ar forma – cu o lună şi jumătate înaintea alegerilor locale şi o jumătate de an înaintea alegerilor generale – să schimbe ceva în bine în ceea ce priveşte situaţia ţării.
Totuşi, urmăresc la radio şi TV (în surdină) întâmplările de pe scena politică. Clasa politică – ameţită de success sau de eşec – trece în bloc în opoziţie. PDL anunţă că se retrage făcând loc USL-lui la guvernare, iar USL este încă în opoziţie, sperând să fie invitată să alcătuiască guvernul. UDMR – dintr-o poziţie mai degrabă de opoziţie – propune formarea unui guvern care să gestioneze alegerile, de preferat anticipate.
Deocamdată vremea e minunată, senină şi îmbietoare, iar românii se pregătesc de weekendul prelungit de 1 Mai. Cred că prea puţini dintre ei (inclusiv semnatara acestor rânduri) se îngrijorează dacă există sau nu vreun guvern si care o fi el, mai ales că – din experienţa de două decenii – ştiu că niciun guvern, indiferent cine l-ar forma, nu le poate face instantaneu surprize atât de plăcute, încât să merite să renunţe la mici şi la bere.
Răstimpul agitat al opoziţiei generale durează doar câteva ore. Preşedintele Băsescu iese la rampă şi desemnează noul premier: Victor Ponta. Încep consultările pentru cabinetul USL.
Clasa politică petrece weekendul Zilei Muncii, alcătuind guvernul şi strategia pentru a-l trece sau a-l trânti în parlament, după caz. Presa audiovizuală abundă de politicieni şi analişti care fac pronosticuri privitoare la componenţa guvernului. Oamenii muncii se pregătesc să iasă la iarbă verde, la o bere şi câţiva mici mai puţini, pentru că leii din portofelele lor subţiri s-au pleoştiţi din cauza noului “minim istoric” al cursului valutar.