http://news.yahoo.com/s/nm/20060629/wl_nm/iraq_romania_dc_1Motto: Ein Mann, ein Wort !
Marea galagie legata de posibila retragere a trupelor romane din Irak a inceput sa se stinga. Asa cum era de asteptat, CSAT nu a luat o decizie scrisa pe genunchi si nu a hotarat retragerea. Raul insa a fost facut. Fara sa avem un punct de vedere clar structurat, fara sa stim prea bine ce vrem, am reusit sa agitam apele, sa facem valuri, sa dam impresia ca politica externa este folosita in lupta pentru putere din interiorul unei aliante politice.
Problema cea mai ingrijoratoare, pe care nu avem voie sa o neglijam, este imaginea Romaniei ca partener serios, credibil, intr-o alianta militara, sau in orice structura de parteneriat. Ceea ce nu se intelege pe malurile Dambovitei este ca, mai mult decat atitudinea pe un anumit subiect, conteaza seriozitatea cu care tratezi problemele. La noi inca se confunda individul cu functia pe care o detine: ma consult cu X – pentru ca suntem colegi de partid, il ignor pe Y, desi e ministru de resort, pentru ca nu suntem colegi de partid…
Exista state NATO care nu au trimis soldati in Irak si Afganistan, care din acest motiv poate sunt privite cu nemultumire de statele care s-au implicat militar, dar atat si nimic mai mult. Prin balci politic pe marginea unui asemenea subiect, prin inadmisibile oscilatii, prin spalarea rufelor murdare in vazul lumii, noi riscam mai mult decat sa nemultumim, riscam sa pierdem respectul celor cu care dorim sa fim parteneri.
Romania poate sau nu sa mentina trupe in Irak si/sau Afganistan. Dar luarea unei decizii trebuie sa fie urmarea unei analize serioase, responsabile, in care sa ne consultam si aliatii, astfel incat hotararea noastra sa genereze in cel mai rau caz inevitabile nemultumiri, dar nu dispret.
Cat timp lupta pentru putere si ciolan in interiorul unei coalitii politice ramane o problema interna a Romaniei, este treaba alegatorului sa decida pe cine apreciaza si pe cine nu, pe cine voteaza si pe cine nu. Dar atunci cand ciondanelile coalitiei de la guvernare incep sa implice politica externa, trebuie sa fim constienti ca maine nimeni nu ne va mai lua in serios, pentru ca oricine prefera un dusman destept unui prieten prost.