caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

Cauza decadentei – banii vin din dreapta şi prostia din stanga (II)

de (12-6-2006)

Re: Cauza decadenţei
Franz-Josef Pfeiffer (TupacAmaru), 23.01.2005

Domnule Cionoiu,

„Congresul pentru libertate culturală” un proiect CIA? Pe cine interesează chestia asta? Războiul Rece s-a terminat de mult.

Se pare însă că dv. aveţi ceva împotriva americanilor.

„Sunt ferm convins că transpunerea în practică a acestui program nu a fost întreruptă şi că este continuată şi astăzi iar apariţia postmodernismului ca „supraideologie” îmi confirmă afirmaţia.”

Fraza dv. sună a teorie conspiraţionistă. Motivul nihiliştilor postmoderni are o explicaţie mai simplă: este vorba de pură idolatrie a puterii.

„Vă rog să reflectaţi asupra următoarei întrebări: unde se poate organiza mai bine o mişcare muncitorească (sindicală) care să poată pune probleme serioase oligarhiei capitaliste – într-o societate morală sau într-una decadentă?”

Logica oligarhiei capitaliste nu are nimic de-a face cu morala. Decadenţa este în primul rând dezorientantă şi în al doilea rând este afacerea mai bună.

Schema prin care dv. explicaţi intervalul „stânga” – „dreapta” este ridicolă. Dreptul primordial care asigură libertatea în societatea capitalistă este libertatea proprietăţii asupra mijloacelor de producţie. Celelalte drepturi care constituie expresia libertăţii au fost dobândite prin lupte sângeroase şi le-au fost conferite oamenilor de rând doar cu silă (comparaţi votul universal cu fostul vot cenzitar).

Capitalul apelează cu plăcere la motive culturale premoderne – printre altele la eroizarea presocraticilor – pentru a putea legitima reîntoarcerea la statul autoritar, în cazul în care situaţia social-politică va deveni prea fierbinte.

„Spiritul se află în stânga”, se spunea în timpul Republicii de la Weimar. Era vorba înainte de toate de libertăţile democratice nou dobândite şi de drepturi sociale pentru întregul (!) popor. A pune sub semnul întrebării modul de producţie capitalist nu însemna renunţarea la drepturile şi libertăţile obţinute la Weimar (Rosa Luxemburg).

Pentru reprezentanţii stângii accentul principal nu este însă libertatea ci dreptatea distribuirii şi a nevoilor.

Asta a fost atunci aşa şi este astăzi aşa.

Libertinaj există în întreg spectrul politic.

După 1945 capitalul a început să exploateze faptul că libertinajul permite pe de o parte realizarea de câştiguri imense şi că are pe de altă parte o extraordinară calitate narcotică.

Ideologiile legitimatoare tradiţionale – naţionalismul, rasismul şi cultura religioasă – s-au epuizat, aşa că oricum era nevoie de ceva nou.

„Cadrul intervalului politic „stânga” – „dreapta” ar fi doar atunci corect definit, dacă limitele sale ar fi constituite de noţinile „cetăţean conştient” – „stat totalitar”. Noţiunea „conştient” presupune însă o componentă transcendentă.”

Îmi dau seama încotro bateţi – sugeraţi diabolizarea statului – sunt însă dispus să vă dau dreptate doar în ceea ce priveşte „conştienţa” legată de o componentă transcendentă.

„Cei care se lasă seduşi de propaganda postmodernă susţin că acţionează în numele libertăţii (atunci când depăşesc limitele ruşinii şi ale eroticii considerate până acum normale. Cei care nu acceptă depăşirea acestor limite în numelele libertăţii de conştiinţă… se află la polul opus.”

Dv. faceţi abstracţie de faptul că interesul capitalului – inclusiv componentele sale libertar-necrofile – ocupă în mod natural posturile de comandă ale aparatului de stat pentru a-şi asigura cadrul socio-politic optim.

„În lumea postmodernă… Acesta esta marea realizare a generaţiei ’68. Respect!”

Postmodernismul s-a dezvoltat ca şi consecinţă a momentului ’68 mai degrabă ca mişcare opusă neomarxismului. Libertinajul unui segment al generaţiei ’68 a fost prezentat cu plăcere ca punct de pornire şi ca „muncă murdară” predecesoare.

Re: Cauza decadenţei
G. Cionoiu, 23.01.2005 – 25.01.2005

Vă mulţumesc pentru disponibilitatea la dialog, domnule Pfeiffer.

***„Congresul pentru libertate culturală” un proiect CIA? Pe cine interesează chestia asta? Războiul Rece s-a terminat de mult***
dar dorinţa Occidentului de a se profila ca unică supraputere mondială este mai fiebinte ca niciodată (a se vedea Alexandr Zinoviev: „Occidentul – fenomenul occidentalismului”).

***Se pare însă că dv. aveţi ceva împotriva americanilor.***
În ceea ce îi priveşte pe americani, constat că aţi folosit un slogan propagandistic tipic. Este general cunoscut faptul că CIA a comis mereu o serie de „greşeli” pentru a consolida pe plan extern poziţia de supraputere deţinută de SUA. CIA nu este o şcoală de fete ci un serviciu secret care a dovedit de nenumărate ori că nu se jenează să folosească mijloace nedemocratice pentru a impune pe mapamond interesele SUA. Dacă v-aţi fi ales în loc de „TupacAmaru” porecla „Somoza”, poate aş fi acceptat ideea că identificaţi CIA cu americanii. Un om raţional – şi cu atât mai puţin un reprezentant autentic al stângii – nu ar face însă această substituţie.

***Fraza dv. sună a teorie conspiraţionistă. Motivul nihiliştilor postmoderni are o explicaţie mai simplă: este vorba de pură idolatrie a puterii.***
Teoriile conspiraţioniste nu sunt întotdeauna false: în mod paradoxal însăşi afirmaţia dv. – „este vorba de pură idolatrie a puterii” – îmi confirmă teza. Dacă religia de substitut a postmodernismului este „pura idolatrie a puterii”, avem toate motivele să credem că toate religiile şi ideologiile care l-ar putea motiva pe om să se opună acestui substitut de religie trebuie combătute cu perseverenţă.

***Logica oligarhiei capitaliste nu are nimic de-a face cu morala.***
Această afirmaţie este întru totul corectă, în context reprezintă însă din păcate doar un truc propagandistic ieftin, întrucât sugeraţi că aş fi susţinut contrariul, fapt ce nu corespunde câtuşi de puţin realităţii. Am scris foarte clar că statul tinde să înrobească individul şi era de asemenea evident că în contextul acestei afirmaţii consider că statul este instrumentul oligarhiei capitaliste. Înrobirea nu are nimic de-a face cu morala.

***Decadenţa este în primul rând dezorientantă…***
Această afirmaţie nu contrazice mesajul propoziţiei mele anterior citate de dv., este însă imprecisă. Interpretarea corectă ar fi fost: decadenţa este în primul rând seducătoare.

***Schema prin care dv. explicaţi intervalul „stânga” – „dreapta” este ridicolă. Dreptul primordial care asigură libertatea în societatea capitalistă este libertatea proprietăţii asupra mijloacelor de producţie… „Spiritul se află în stânga”… Pentru reprezentanţii stângii accentul principal nu este însă libertatea ci dreptatea distribuirii şi a nevoilor.***
Susţineţi că schema propusă de dv. pentru explicarea intervalului „stânga” – „dreapta” este mai bună, dar valabilă doar în societatea capitalistă. La mijlocul secolului XIX, când Marx şi Engels au inventat teoria luptei de clasă, afirmaţia dv. ar fi fost crezută. Ce s-a întâmplat însă cu muncitorii care au fost atât de proşti şi au ignorat această teorie ajutându-i lui Hitler să dobândească puterea? Ce s-a întâmplat cu spărgătorii de grevă care au fost atât de proşti şi au ignorat teoria lui Marx? Cum îi delimitaţi pe reprezentanţii stângii care vor să impună cu forţa comunismul totalitar de anarhiştii pe care nu îi interesează „dreptatea distribuirii şi a nevoilor” şi care doresc libertatea absolută şi desfiinţarea statului? Schema dv. a fost într-adevăr utilă pentru a asigura dobândirea în societatea capitalistă clasică de drepturi esenţiale pentru cetăţenii ce reprezintă păturile sociale inferioare, dar este absolut inoperantă dacă se doreşte compararea unor aparţinători ai aceleiaşi clase care se comportă radical diferit în societatea postmodernă. În domeniul moralei funcţionează de asemenea logica perechii libertate – asuprire şi tema libertăţii individului merită o schemă care să poată explica mecanismul antagonismului libertate – asuprire. Schema mea este foarte potrivită pentru aceasta şi valabilă în orice tip de societate – schema dv. este dimpotrivă inutilizabilă. Trebuie subliniat de asemena faptul că există o uriaşă deosebire între societatea capitalistă antebelică şi societatea postmodernă. În ceea ce priveşte milioanele de emigranţi ilegali din societatea occidentală contemporană, este evident că schema dv. nu poate fi nici măcar valabilă pentru a le asigura acestora drepturile esenţiale dobândite în perioada capitalismului clasic de cetăţenii ce reprezintă păturile sociale inferioare.

***Capitalul apelează cu plăcere la motive culturale premoderne – printre altele la eroizarea presocraticilor – pentru a putea legitima reîntoarcerea la statul autoritar, în cazul în care situaţia social-politică va deveni prea fierbinte.***
Această afirmaţie este corectă. Mai completă este însă propoziţia dv. cuprinsă într-o intervenţie din cadrul reacţiilor generate de articolul domnului Bach „10 Motive datorită cărora EU nu fac copii”: „Îmi este cunoscut faptul că eroizarea grecilor antici face parte din programul obligatoriu al nihilismului postmodern”.
Trebuie totuşi pecizat faptul că „eroizarea grecilor antici” are un dublu înţeles şi că dv. aţi prezentat în mod voit eronat ca explicaţie varianta care este falsă în cazul particular al discuţiei ce are ca obiect tema acestui forum.
Varianta dv.: „eroizarea…” = „cultul eroilor” a fost exploatată de naziştişi. Deşi hitlerismul este pus la stâlpul infamiei, spiritul său militarist este exploatat de postmodernism în variantă mai voalată. Încălcarea dreptului internaţional este scuzată prin invocarea luptei în numele valorilor umane supreme – libertate şi democraţie. În SUA voalul este foarte transparent. În Germania – datorită trecutului nazist – voalul este mai opac, dar şi această ţară „pacifistă” şi-a arătat adevărata faţă în războiul împotriva Iugoslaviei. Progresul tehnologic extraordinar din domeniul militar a produs o mutaţie profundă în modul de abordare a războiului în perioada postmodernă. Tehnologia militară avansată a făcut de prisos obigativitatea serviciului militar (în unele ţări occidentale aceasta este încă menţinută doar din inerţie). Renunţare la obigativitatea serviciului militar este prezentată însă ca triumf al libertăţii şi a produs şi o mutaţie în domeniul muncii propagandistice de justificare a expansiunii militare. Datorită faptului că pierderile umane sunt foarte mici cultul eroilor nu trebuie acceptat de întreaga societate, ci doar de segmentul care trebuie să susţină activ războiul. Lentila propagandistică postmodern – militaristă permite focalizarea cultului eroilor doar pe acest segment al populaţiei. Pentru restul societăţii, care trebuie să susţină susţine agresiunea doar în mod pasiv, este suficientă repetarea la nesfârţit a sloganurilor care deplâng „încălcarea drepturilor omului” în ţările ce urmează a fi „eliberate”.
Este însă evident faptul că atitudinea libertină din domeniul politicii familiale şi cultul eroilor sunt (relativ) antagoniste. În domeniul politicii familiale este exploatat al doilea sens posibil al termenului „eroizare”: „eroizarea…” = eroizarea culturii Greciei antice aşa cum este ea văzută prin filtrul postmodern – renascentist. Conform imaginii oferite de acest filtru, grecii antici erau foarte toleranţi şi considerau că operele care subliniază tragismul sorţii sunt mult mai umane decât cele care fac apologia războiului. Această eroizare a toleranţei depline şi a pesimismului este menită să le insufle oamenilor teza anticreştină a implacabilităţii sorţii. Teza fundamentală a creştinismului care afirmă că omul poate muta cu ajutorul credinţei munţii este categoric respinsă şi omului îi este indusă o psihologie de sclav.
Nihilismul postmodern este doar un segment ideologic al postmodernismului – anume segmentul marcat de libertinajul tipic generaţiei ’68. Nihilismul postmodern – a cărui esenţă este foarte sugestiv exprimată prin sloganurile ca angoasaţi-vă şi beţi! sau sex, drugs and rock’n roll! – contestă vehement nu doar disciplina ci şi ideea de autodisciplină, aşa că este absurdă afirmaţia că ar promova cultul eroilor (în sensul clasic al termenului).

***Ideologiile legitimatoare tradiţionale – naţionalismul, rasismul şi cultura religioasă – s-au epuizat, aşa că oricum era nevoie de ceva nou.***
Această afirmaţie nu reprezintă nimic altceva decât dogma fundamentală a postmodernismului. Postmodernismul este prezentat cu emfază drept supraideologie, dar la o analiză atentă reiese cu claritate faptul că toleranţa politică trâmbiţată nu este în realitate altceva decât masca cu numeroase faţete de culori diferite a unei o ideologii totalitare care etichetează în numele aşa-zisei libertăţi individuale toate ideologiile legitimatoare tradiţionale ca „epuizate”. În realitate noţiunea „epuizat” înseamnă însă „nedorit” .
Nu este de loc clar de ce nu aţi inclus şi comunismul între ideologiile legitimatoare tradiţionale. Consider că există doar două explicaţii posibile pentru acest fapt: ori credeţi că şi comunismul este o astfel de ideologie dar nu vreţi să afirmaţi public lucrul acesta pentru a nu dezamăgi anumiţi simpatizanţi, ori credeţi că el reprezintă o parte esenţială a postmodernismului. Eu sunt convins că a doua variantă corespunde realităţii – postmodernismul a preluat spiritul comunismului, dar nu îl transpune pe planul material ci pe cel spiritual. Ţelul evident dar nedeclarat al postmodernismului este de a-i face pe toţi cetăţenii să accepte un unic sistem de valori care este impus prin forţă mediatică. Ideologia legitimatoare a postmodernismului este cultura media. Dacă ţinem cont de faptul că mediile sunt uneltele oligarhiei capitaliste şi de faptul că logica acestei oligarhii nu are nimic comun cu morala, putem concluziona că societatea postmodernă nu are nimic în comun cu morala. Mai exact spus, societatea este silită să se adapteze mereu moralei convenabile oligarhiei capitaliste în funcţie de momentul istoric care urmează a fi parcurs (acesta depinde în primul rând de posibilităţile tehnologice). Conform acestei logici se poate interzice şi naşterea de copii, dacă tehnologia va evolua până la posibilitatea de a fabrica mai ieftin oameni pe cale industrială – a se vedea romanul lui Huxley „Minunată lume nouă”.
Este de asemenea evident faptul că nici celelate ideologii legitimatoare nu „au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei” ci au fost postmodernizate („recuperate” = falsificate). Pseudonaţionalismul şi pseudorasismul sunt promovate sub masca postmodern huntingtoniană a „războiului civilizaţiilor” şi inoculate întregii societăţi. Pseudocreştinismul, pseudobudismului, surogatele mistice New age şi pseudoraţionalismul ateist sunt promovate şi oferite populaţiei ca religii de substitut aparent diferite pentru a crea aparenţa pluralismului (încă nu s-a reuşit promovarea unui curent pseudoislamic semnificativ, dar se fac eforturi serioase în această direcţie). Doar cu această precizare poate fi acceptată teza conform căreia postmodernismul ar fi o „supraideologie”. „Supraideologie” = pseudosupraideologie.

***Îmi dau seama încotro bateţi – sugeraţi diabolizarea statului…***
Această afirmaţie este un exemplu tipic de dezinformare cu ajutorul unei „Emser Depeche”. Conform dicţionarului enciclopedic aceasta nu înseamnă reproducerea unei afirmaţii cu păstrarera sensului iniţial, ci denaturarea sensului acesteia prin omiterea de informaţii importante. Afirmaţia dv. ar fi fost corectă dacă aţi fi scris „diabolizarea statului ca instrument al oligarhiei capitaliste”. Din articolul meu reiese în mod evident că nu pledez pentru anarhie – eu dezvălui doar faptul că statul postmodern şi mediile societăţii postmoderne îi înşeală pe oamenii ignoranţi şi îi persecută pe cetăţenii conştienţi.

***Libertinaj există în întreg spectrul politic.***
Dacă se încearcă să i se analizeze cauzele cu ajutorul schemei „stânga” – „dreapta” propuse de dv.. Schema dv. este însă tot atât de utilizabilă pentru a analiza cauzele libertinajului în societatea postmodernă, cât este de utilizabilă o balanţă pentru măsurarea temperaturii.

***Dv. faceţi abstracţie de faptul că interesul capitalului… ocupă în mod natural posturile de comandă ale aparatului de stat pentru a-şi asigura cadrul socio-politic optim.***
Această afirmaţie este complet falsă. Susţin că orice cititor raţional şi onest al articolului meu sesizează acest fapt.

***Postmodernismul s-a dezvoltat ca şi consecinţă a momentului ’68 mai degrabă ca mişcare opusă neomarxismului. Libertinajul unui segment al generaţiei ’68 a fost prezentat cu plăcere ca punct de pornire şi ca „muncă murdară” predecesoare.***
Exact asta am afirmat şi eu – cu precizarea că CIA a jucat un rol decisiv în direcţionarea acestei mişcări opuse neomarxismului.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • G. Cionoiu: (12-6-2006 la 00:00)

    Stimate domnule Tomus, vă multumesc pentru ecoul postat. Aceasta este replica mea:

    1. Mesajul ecoului dumneavoastră mă duce cu gândul la discursul propagandiştilor experţi în socialism ştiinţific, care vesteau triumful neândoielnic al comunismului pe plan mondial şi propovăduiau o societate ideală care ar fi urmat să funcţioneze conform principiului „de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi!”. Cred că admiteţi că şi în viziunea propagandiştilor respectivi ***conceptele de bază “ORGANIZARE”, “Profesionalism” “Exactitate” *** jucau un rol primordial pentru că doar pe baza acestora ar fi putut fi determinate în mod judicios posibilităţile şi nevoile cetăţenilor.
    2. Din afirmaţia ***religiile se vor împăca şi îşi vor reconsidera fundamentele***, reiese clar că preconizaţi de fapt apariţia unei noi religii universale. Aş fi foarte curios să aflu care sunt în opinia dumneavoastră principiile de bază care vor forma fundamentul acesteia. Mai exact spus, sunt curios să aflu care credeţi că va fi poziţia pe care o va adopta această nouă religie universală faţă de instituţia – se pare demodată – a familiei tradiţionale (mă refer la familia realizată prin căsătoria unui cuplu heterosexual care îşi propune să conceapă şi să educe copii).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Mircea Hortensiu Tomus: (12-6-2006 la 00:00)

    Epocile circunscrise in notiunea temporala „TRECUT” au pus bazele unor ideologii, conceptii si politici ce au sustinut interesele de grup social specific cerintelor dezvoltarii unor „drepturi”si unor „datorii”. In notiunea temporala „PREZENT” isi are partea sa de prefigurare si cea pe care o numim „VIITOR. Prezentul prefigureaza dezvoltarea si-i deschide orizonturile ideologiilor, conceptiile si politicile ce vor actiona in perspectiva acestuia, care, la randul sau va deveni un „prezent” si apoi un „trecut”.
    Ceea ce da o astfel de perspectiva este asa numita „globarizare”, care va aduce comunitatii planetare o abordare specifica asupra acelor chestiuni puse in discutie. In perspectiva umanitatii se intrevad transformari ce azi ni se par imposibile, cum ar fi: continentele vor deveni state federale, limbile se vor armoniza si se vor reduce ca numar, economia se va robotiza la un nivel incredibil, religiile se vor impaca si isi vor reconsidera fundamentele, distribuirea rezultatelor valorii nou create se va reorganiza dupa reguli noi ,etc. Nu va mai exista nici „stanga”, nici „dreapta”, ci un „centru” sofisticat tehnologizat in care nu va putea patrunde nici „ideologicul”, nici „politiul”, ci doar „conceptul”. Iar coceptele de baza (presupun) ca se vor numi „ORGANIZARE, „Profesionalizm”, „Exacitate”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Tomus: (12-6-2006 la 00:00)

    Raspunsul la opinie e „ca nuca-n perete”!Tuturor celor cararo nu le plac schimburile de opinii se refugiaza in acuzatii ideologice,recurgand la politica si acuzand adversarul ca este propagandist al socialismului stiintific????Vreti sa pacaliti preopinentii d-stra ca prin astfel de „revelatii”stangace inchideti gura celor ce intra in dezbatere!?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • G. Cionoiu: (12-6-2006 la 00:00)

    Domnule Tomus,

    În ecoul meu anterior eu nu am reprodus o lozincă ci am făcut o comparaţie şi v-am invitat la dialog.
    Ma mira faptul că nu aţi sesizat că v-am invitat să vă faceţi o apreciere concretă referitor la una din tezele enunţate de dumneavoastră în primul ecou – presupusa apariţie a unei noi religii universale.
    Pentru că ultimul dumneavoastră ecou se reduce în fond la acuzaţia că aş fi folosit doar o banală lozică pentru a încerca să vă închid gura, repet invitaţia respectivă:
    „Sunt curios să aflu care credeţi că va fi poziţia pe care o va adopta această nouă religie universală faţă de instituţia – se pare demodată – a familiei tradiţionale (mă refer la familia realizată prin căsătoria unui cuplu heterosexual care îşi propune să conceapă şi să educe copii).”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • G. Cionoiu: (12-6-2006 la 00:00)

    ***religiile se vor impaca si isi vor reconsidera fundamentele***

    ***Nici decum nu m-am referit la „o religie universala”,ci la un concept filosofic care azi nici nu ne trece prin cap.***

    Domnule Tomus,

    Sunt foarte curios cum vă imaginaţi împăcarea religiilor şi reconsiderarea fundamentelor acestora prin prisma conceptului filosofic la care vă referiţi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • G. Cionoiu: (12-6-2006 la 00:00)

    ***religiile se vor impaca si isi vor reconsidera fundamentele***

    ***Nici decum nu m-am referit la „o religie universala”, ci la un concept filosofic care azi nici nu ne trece prin cap.***

    Domnule Tomus,

    Sunt foarte curios cum vă imaginaţi împăcarea religiilor şi reconsiderarea fundamentelor acestora prin prisma conceptului filosofic la care vă referiţi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Tomus: (12-6-2006 la 00:00)

    Spuneam ca „ideologiile”asa cum le intelegem astazi ca urmare a unui „trecut”ce se (cam) tot indeparteaza,vor dispare ca reactie a evolutiilor prezente.Daca ar fi numai sa ma refer la o profetie biblica,vom trai „intr-un pamant nou”si ‘un cer nou”,metafore care pun pe ganduri orice filosof,chiar daca nu e crestin.Nici decum nu m-am referit la „o religie universala”,ci la un concept filosofic care azi nici nu ne trece prin cap.Tocmai de aceea mercantilismul(‘de dreapta”)si smplismul(„prostia”de stanga )ori „viceversa”vor deveni simple sintagme fluturate de dragul „profunditatii”ziaristice,neducand la elucidarea sensurilor devenirii individuale si colective.Nu vad de ce familia ar fi pusa in pericolde orice evolutie,pentru ca chiar evolutia coexista datorita familiei bazata pe unirea dintre barbat si femeie,deci pe principiul reproducerii perpetue.In sanul ei insa se vor produce transformari pe care prezentul le prefigureaza si care pot avea o influenta nebanuita azi asupra felului in care vor trai stra-stranepotii nostri.Nu-i va preocupa politica,pentru ca ea nu va mai avea sens,nu-i vor preocupa :ideologiile”pentru ca ele nu-si vor mai avea camp de actiune,nici chiar existenta zilei de maine(presupun eu_atentie:e o presupunere-cum ar fi in matematica o” axioma”,pentru ca in societatea de peste o suta de ani nu omul va distribui
    necesarul perpetuarii speciei ,ci elementul de „procedura sectoriala reactiva concentrica”,ca s-o numesc asa ca sa nu vi se para nimic din domeniul parazitar al trecutului in care smintitul „socialism stiintific”circula sententios doar in mintile in care „trecutul”nu si-a spus ultimul cuvant.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Mircea Hortensiu Tomus: (12-6-2006 la 00:00)

    Un zambet pe care nu puteti sa-l percepeti imi zburda pe obraz si zic: DACA AR FI DUPA MINE AZI LE-ASI IMPACA! Cum? Ramane sa discutam gura-la-gura.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • G. Cionoiu: (12-6-2006 la 00:00)

    Domnule Tomus,

    Consider ca s-ar cuveni sa va faceti publica viziunea in cadrul unui viitor ecou.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.228.35