caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Mirosul oportunităţii

de (15-1-2012)
9 ecouri

Oportunitatea pute.
Celor mai mulţi dintre noi.
Însă pentru cei a căror foame depinde de oportunitate, mirosul este de parfum îmbătător.

Declanşează în ei energii nebănuite, aduce în joc resurse decisive, îi pune pe picior de luptă şi în postura de a căştiga şi de a-şi astâmpăra necesitatea vitală de a se hrăni.

Am avut această revelaţie urmărind o emisiune banală care documenta căutarea unei case de către o tânără familie. Reporterul urmărea reacţiile acestei familii în timpul vizitării diferitelor locuinţe prezentate de agenţii imobiliari, fraţi gemeni, experţi în remodelarea de apartamente. Unele case le plăceau, dar erau prea scumpe. Într-un final au vizitat o casă care mirosea puternic a urină de animale şi doamna nu s-a putut abţine să nu comenteze despre căt de urât miroase, ducându-şi semnificativ mâna la nas. „Este mirosul oportunităţii” – a comentat unul dintre gemeni. Şi aşa a şi fost: au cumpărat în final casa respectivă, de care mai nimeni nu vroia să se atingă. Cu rezerva de bani rămasă din diferenţa dintre bugetul prevăzut iniţial şi preţul plătit datorită mirosului pestilenţial, au transformat casa într-un mini-palat de invidiat.

E o mare greşeală să aduci o mare majoritate a populaţiei unei ţări în starea de a depinde de oportunitate pentru a-şi satisface nevoile vitale.

Rechinul simte mirosul de sânge de la depărtări de kilometri. Guvernanţii nu realizează că unei populaţii flămânde i se ascut şi simţurile. În lumea umană, cu toate astea, se naşte o formă de respect faţă de cei puternici care îşi consumă prada fără aroganţă. Încă se mai poate salva ceva din calea unei mulţimi flămânde, dacă nu-i fluturi ciolanul personal şi-i faci în ciudă în acelaşi timp. Una este să-mi iei bucata de pâine de la gura copilului (poate caut o altă bucată, în altă parte, dacă percep că eşti mai puternic decât mine), alta este să-mi iei demnitatea, făcând şi băşcălie în legătură cu faptul că m-ai furat. În acest din urmă caz nu-mi iei doar pâinea, îmi iei viitorul, îmi „promiţi” că aşa vei face mereu şi că voi fi etern călcat în picioare. Ce mai am de pierdut, în acest caz? Nimic. Instinctul îmi spune că mai bine sufăr ACUM şi-mi asum riscul să mă bat cu tine, decât să-ţi cedez totul de acum încolo. Cei care-şi aduc semenii în această stare sunt într-un real pericol.

Este, cred, ceea ce se întâmplă în România în aceste zile. Marea majoritate a populaţiei nu mai are viitor şi, pe deasupra, este şi privită de sus de către cei aflaţi la putere. Oamenii sunt ironizaţi, amăgiţi, minţiţi pe faţă şi supuşi tratamentului cu droguri mediatice. Iar oportunitatea lor nu a venit în totalitate din demisia unui om de onoare care a decis să renunţe la slujba guvernamentală pentru a se lupta cu sistemul fără a fi în conflict de interese (o noţiune greu de înţeles în România, încă). Oportunitatea a venit şi din eroarea de a retrage Legea Sănătăţii – un semn de vulnerabilitate şi o dovadă că piramida nu este de nezdruncinat.
Nu am nici cel mai mic dubiu că urmează schimbări majore în România.

Vor încerca diverse partide şi coaliţii să capitalizeze acest moment? Bineînţeles. Vor încerca aceia care sunt încă la putere să minimizeze nemulţumirile populaţiei, punându-le pe seama unor aşa-zise galerii de fotbal? Bineînţeles.

Figurile acestea au prea puţină importanţă din punctul meu de vedere, în acest moment. Importantă este atitudinea pe care o vor avea intelectualii care nu s-au implicat până acum în jocurile politice şi cei care, deşi au optat să încerce să facă o diferenţă raliindu-se unui partid sau altuia, au reuşit să nu se mânjească şi să nu se lase mănjiţi de corupţie. Ori poate a sosit timpul ca în legătură cu ce se întâmplă în România să fie consultat şi cel care, revenind în fruntea statului, ar închide bucla istoriei peste neagra perioadă de valori răsturnate: comunism forţat, socialism multilateral dezvoltat, neocomunism, capitalism securist şi, într-un final apoteotic, capitalismul sălbatic de azi.

Sper ca acestor intelectuali, oriunde ar fi ei, această oportunitate să nu le pută, deşi ştiu, nici foame nu le este.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • wanda lucaciu: (16-1-2012 la 22:52)

    Cind am citit articolul si prima fraza “Oportunitatea pute.”, am fost complet bulversata.
    Cuvintul „oportunitate” este definit ca: ocazie favorabilă, prilej favorabil, moment potrivit
    Exemplu:
    1. Directorul scolii iese la pensie si am oportunitatea de a devenii director. Mai sint si alti candidati, dar sper ca eu voi fi cea aleasa. Oportunitatea este pozitiva atita timp cit “jocul” este fair.
    2. Directorul scolii iese la pensie si unul din profesori vrea sa-i ia locul de director. Si eu vreau acest post si voi lua aceasta oportunitate de al descredita pe acel coleg si in felul acesta voi avea eu mai buna oportunitate sa fiu director. “Oportunitatea pute” daca calci peste oameni ca sa-ti ajungi scopul.

    Cunosc foarte bine programul de televisor la care te referi. Se numeste Property Brothers si am vazut acest episod. Casa avea un miros ingrozitor si cumparatorii au putut obtine un pret mai bun, chiar pentru acest motiv. Oportunitatea cumparatorului si dezavantajul vanzatorului. Care parte din afacerea asta “pute”? Cumparatorii nu au pus o bomba cu miros groaznic in aceasta casa si apoi au oferit un pret mai mic pe casa. Nu a fost nici un trick al cumparatorului, ci o decizie nefericita a vinzatorului care nu a rectificat defectul. Nu cred ca aceasta “oportunitate pute” deloc (ma refer la afacere,nu la mirosul din casa:))

    Daca nu am inteles articolul, imi cer scuze.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Stefan N. Maier: (17-1-2012 la 00:34)

    E o figura de stil, fireste. La fel de bine as fiputut spune „oportunitatea face parte dintr-un joc cu suma nula”. Cineva pierde sau e in declin sau ia o decizie neinspirata, ca mielul care se indeparteaza prea mult de mama lui pentru ca altcineva sa castige. Legatura este ca in Romania miroase atat de rau incat nu va fi greu pentru cine isi asuma raspunderea sa imbunatateasca mirosul sa si reuseasca.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Felix-Gabriel Lefter: (18-1-2012 la 05:00)

    Pot spune cu mâna pe inimă că nu sunt deloc tăcut ca intelectual. (Nu sunt intelectual chiar public(at), dar contează mai puţin aspectul ăsta – mă mulţumesc cu căutarea de pe Google şi cu blogurile mele). Subscriu. Idioţii naibii (prostul nu e prost destul, până ce e şi fudul) au lăsat tigrul înfometat să iasă din cuşcă. Acum caută să-şi salveze pielea murdară de sânge – ghici! – de felină. Şi n-au unde să se ascundă, în lumea asta globalizată. De-aia tace, disperată, băşina ţării, ruşinea naţională.
    Adulmec iz de puşcărie cruntă, după umilire publică. La orgoliul lui, ar fi în stare să moară ca Yildirim, într-o istorie incertă. Pentru că, spre deosebire de Baiazid I, nu va avea pagini bune în cărţile de istorie (cât de aiurea e să fii preşedinte al unei ţări de care nu ţi-a păsat!)
    Am pierdut cu toţii douăzeci de ani, o generaţie – asta e cel mai cumplit. Să sperăm că nu vor fi efecte pe termen şi mai lung.

    FGL

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 5

  • Tiberiu Cristea: (18-1-2012 la 07:19)

    Eu cred ca romanii au ales sa iasa in strada abia acum, deoarece abia acum au vazut ca li s-a micsorat felia de paine. Nenumaratele abuzuri legislative ale statului din ultimii douazeci de ani nu au avut menirea sa-i trezeasca din somnul crunt ce l-au dormit, a trebuit sa vina intepatoarea foame ca sa-i aduca nitel in simtiri.

    Si tare mi-e ca, daca le va mari cineva la loc felia de paine, romanii se vor culca din nou pe o ureche, asa cum le place. Asta e o perspectiva care ma ingrozeste cu adevarat.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 6 Nu-mi place 1

  • Andrei Panait: (18-1-2012 la 07:34)

    Apropos de cuvintele „criza” si „oportunitate”. In limba chineza, se pare ca se foloseste doar un singur cuvant in amandoua sensuri! Cred ca asta spune ceva, si anume ca: fiecare criza este in acelas timp si oportunitate. Usor de spus poate.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 4 Nu-mi place 1

  • Prepeleac: (18-1-2012 la 10:23)

    Mă înfurie, recunosc, să văd un mesaj care sună astfel: „Românii sunt…. (și urmează critici sau ironii)”, semnat Latin Românul. Mă înfurie distanțarea disprețuitoare, dispreț care produce automat un răspuns de furie, răspuns care nu duce, în final, nicăieri. Cine să fie, dară, Latin Românul, un spion rus? Britanic? Chinez subțire?

    E ca și cum ne-am aduna ca să ne lovim reciproc, apoi să ne despărțim supărați și fără să fi rezolvat problema. Un cuplu sado-masochist care se autoîntreține. Dacă am vorbi despre asta – despre relația DINTRE NOI – poate că, într-o vreme, am putea să stăm cu plăcere unul lângă celălalt, fie ca să refacem un puzzle, fie ca să rezolvăm o problemă de matematică/fizică/politică.

    Nu cred că ajungem nicăieri până nu vedem problema în ograda noastră. Să spunem că suntem victime înseamnă să ne declinăm orice implicare. Înseamnă să fim pasivi sau parșivi.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 3 Nu-mi place 4

  • Petru Clej: (18-1-2012 la 11:19)

    Domnule sau doamnă Prepeleac (acceași ascundere lașă sub anonimat), cine e „Latin Românul”? Unde a apărut acest mesaj?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 4

  • Nicolae Musat: (20-1-2012 la 16:02)

    Unii au instinctul puterii mai dezvoltat si reactioneaza imediat.

    Va rog sa examinati daca mai exista si alte elemente nu toate la fel de importante.
    Cineva se intreba de ce unii doresc alegeri imediat.
    De ce nu se mai poate astepta nici o zi in plus ca si cum ar expira o data limita dupa care s-ar pierde o carte importanta care acum inca ar putea convinge si ar putea sa fie considerata ca o carte salvatoare.Nu cunsc bine conditiile actuale ca sa inteleg mai bine ce se intimpla dar citeva pareri expuse in presa impartasesc puncte de intrebare.De ce nu se mai organizeaza societatea civila pentru a deveni un partener de convorbiri si pentru a expune oorganizat puncte de vedere si revendicari importante, nu amanunte legate de un punct izolat sau a unei chestiuni minore.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • meir2235: (15-2-2012 la 00:50)

    eu cred ca te repeti
    Asta spuneti mereu pentru mine

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.221.75.68