Pauza de pranz. Undeva in Franta, intr-un laborator de cercetare CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), intre 12.30 si 14.
Un spectru relativ larg de paticipanti: tehnicieni, secretare, contabile, lectori universitari, profesori universitari si, sa nu uitam directoarea stabilimentului. Impartind toti aceeasi cafetiera si acelasi cuptor cu microunde, atmosfera este mai mult decat conviviala si, pentru a ne destinde si “uita” macar pentru cateva zeci de minute de problemele profesionale, sporovaim despre orice in afara de cercetare.
Subiectele sunt extrem de variate: criza economica si restrangerea de posturi asociata cu aceasta, cresterea TVA-ului si consecintele ei, alegerile presidentiale ce bat la usa, afacerea DSK, clima neobisnuit de blanda pentru acest anotimp, pericolul incalzirii globale etc. Desi de cele mai multe ori particip activ la aceste discutii (este drept, de multe ori punand intrebari naive, in special cand subiectul se apropie de politica, pe care nu o inteleg intotdeauna) de data aceasta gandurile au inceput sa imi alunece intr-o cu totul alta directie…
Fiind a patra societate occidentala cu care intru in contact (ca functionar si platitor onest de taxe, nu ca turist) si datorita unei vechi pasiuni pentru algebra (care a supravietuit aproape integral pentru aproape douazeci de ani, desi acum fac lucruri cu mult diferite) care ma “impinge” sa caut intotdeauna “clase de echivalenta” si relatiile dintre ele, incep sa ma intreb care sunt punctele comune si/sau diferentele esentiale intre toate aceste comunitati (isaeliana, canadiana, germana, franceza) cu care am reusit sa familiarizez cat de cat de-a lungul anilor.
Bineinteles, ma interesau “clase de echivalenta” ceva mai consistente (din punct de vedere intelectual) decat stereotipurile lipsite de continut de genul “israelienii sunt hiper activi si zgomotosi”, “canadienii sunt in general cam relaxati”, “germanii beaut toti bere la micul dejun si mananca numai bratwürst” iar “francezii sunt toti mancatori de broaste”. Cateva raspunsuri relativ la punctele comune ale locuitorilor acestui “turn Babel” le aveam deja (statistic vorbind, exceptii exista peste tot): o atitudine corecta fata lege si stat (le respecta fara a le rastalmaci), seriozitate si coerenta in decizii, toleranta si dorinta perpetua de a intretine un dialog corect, masurat (lipsit de atac la persoana si incrancenare). Pe scurt, sa o numim decenta umana – inca o data, este o analiza statistica, exceptiile exista si vor exista oriunde si oricand.
Incapabil sa imi controlez curiozitatea bolnavicioasa (probabil un “defect profesional”), decid intr-o fractiune de secunda sa aflu si mai mult. Am pregatit deci un experiment “extrem” avand urmatorul scop: cum vor reactiona daca reusesc sa ii “teleportez” pentru cateva minute intr-o alta “dimensiune”, complet necunoscuta lor (din fericire pentru ei) dar, din pacate una bine cunoscuta mie. Si, ghici ghicitoarea mea, ce planeta credeti ca am ales pentru experimentul teleportarii? Romania anului 2012, Ianuarie 1,2,3,4. Si iata cum i-am teleportat…printr-un “carambollage”.
Fara a preciza absolut nici un detaliu relativ la destinatia “teleportarii”, le spun ca am citit un articol intr-un ziar virtual (fara a-l numi) si as dori sa aflu opinia lor. Am ales drept instrument al teleportarii articolul intitulat “Extrema dreaptă românească își arată chipul hidos” (http://www.acum.tv/articol/44396/) publicat saptamana trecuta in ACUM.
Le traduc deci pe scurt mesajul principal al articolului (evitand inca o data referinte specifice unui spatiu geografic/cultural si reducandu-ma doar la mesajul central – pauza de masa e scurta, mai trebuie sa si muncim…). Dupa ce m-au ascultat politicos (dar oarecum rezervat), majoritatea ma intreaba: pai mesajul articolului este evident corect, de ce isi pierd vremea jurnalistii acestia scriind chestii evidente, de care nimeni nu are nevoie sa fie convins si din care noi nu avem nimic de invatat?
Le raspund: pai…da, aveti dreptate, dar daca vedeti comentariile la articol (ecourile) veti intelege motivatia acestor jurnalisti. In consecinta, a urmat a doua runda de traduceri (ale ecourilor). Am ales “crema” ecourilor (vedeti articolul original) dupa cum urmeaza (dar nu neaparat in ordinea “relevantei” !):
– marius
– sie
– horatiu (nu poetul antic! )
-somesanca
-Apaticul
-Adolf (nu Hitler)
– Nicu
– Stormbringer
– Angelo
Dupa traducerea ecourilor de mai sus, s-a lasat tacerea in sala.
Profitand de tacerea si nedumerirea amicilor mei, am “lansat”, in final, ghicitoarea: Din ce tara (sau din ce “dimensiune”) sunt comentatorii?
Reactia a fost dura: iti bati joc de noi, asta e o cacealma. Asa ceva nu poate exista nicaieri, deci raspunsul este nici o tara! E doar imaginatia ta bolnava.
Am avut, macar de aceasta data, ultima replica in fata prietenilor mei:
Nu, va inselati, totul este real: tara se numeste Romania si comentariile traduse au fost scrise pe 1,2,3 Ianuarie 2012 (nu 1012)…
Inca o data s-a lasat tacerea in sala…Dupa cateva zeci de secunde, un coleg din sala ma intreaba timid si cu jumatate de voce: Si totusi, fara intentia de a te jigni, …cum se poate trai in aceasta tara? Tu…cum ai supravietuit acolo?
De data aceasta eu am fost cel pus in dificultate. Neavand un raspuns pe masura asteptarilor le-am raspuns, nu fara oarece ezitare si nesiguranta, ca… acolo se traieste … “altfel” decat aici fiindca acolo definitiile (in special cea a decentei umane) sunt “diferite” si…in permanenta discutabile si… reinterpretabile.
La a doua parte a intrebarii, a trebuit sa raspund sincer si dintr-o suflare: De fapt nu am supravietuit pana la capat – am incercat cat am putut si… cand nu am mai putut am plecat, lasandu-i pe cei care scriu ecouri ca cele de mai sus in urma. Numiti-l instinct de conservare, dar nu va faceti griji, acum sunt “bine”, necontaminat si savurez din plin aceaasi “banalitate” a normalitatii ca si voi.
Nici nu am apucat sa rasuflu usurat dupa confesiunea incomoda de mai sus ca am devenit “tinta” unui foc incrucisat de intrebari (de, mi-am facut-o cu mana mea!). Ca de obicei, “comandoul” era condus de Directoarea noastra, pe care o numim in gluma (in dorinta de a o tachina, desigur) “Alteta Sa Stiintifica”. Experta in a pune intrebari incomoda (de natura stiintifica si…nu numai), distinsa noastra sefa este prima care deschide focul, dupa cum urmeaza.
Prima Runda:
Desi nu inteleg limba Romana deci nu pot verifica nici articolul, nici ecourile, te cred totusi pe cuvant. Dar, totusi, intreaga poveste imi pare lipsita de sens si desprinsa dintr-un scenariu SF. De exemplu, intreaba “Alteta Sa Stiintifica”, in Romania nu exista legi care sa condamne extremismul, antisemitismul, homofobia etc.? Eu stiam ca Romania face parte din Comunitatea Europeana. Ii raspund ca… da, exista acolo niste legi, dar nimeni nu are interesul sa le aplice deci lucrurile merg inainte ca si cum legile nu ar exista.
Imposibil, raspunde “Alteta Sa Stiintifica”, in orice tara europeana legile se aplica, nu se comenteaza si nu se “interpreteaza”.
Bineinteles, ca m-am desumflat complet. Avea dreptate Doamna, dar ce as fi putut replica, ca tara cu pricina nu este normala? Am dat-o cotita (cel putin am incercat): da, dar vedeti, dupa 50 de ani de comunism, poporul este oarecum derutat si cuprins de febra dezbaterii, redefinirii (de exemplu, Holocaustul initiat de Antonescu, care in final a ajuns doar un mic discomfort ). N-a mers, explicatia mea slaba si evaziva nu a reusit sa convinga pe nimeni. Ma uit la ceas. Aproape 1.45 PM, in cateva minute trebuie sa ne intoarcem in laboratoarele noastre – poate macar asa scap de situatia dificila pe care … eu insumi am creat-o.
Slaba speranta…N-am scapat prea usor , fiindca a urmat
A doua Runda:
Un bun prieten al meu expert in materiale composite si consultant stiintific pentru Airbus ma impinge si el in corzi:
Bine, bine, lasand la o parte legile de care vorbeste “Alteta Sa Stiintifica” (ea fiind sefa, tot de legi se agata, adauga ironic prietenul meu) lucrurile ar trebui privite dintr-un punct de vedere mult mai elementar, din punctul de vedere al eternului uman si al normalitatii.
Aici, am primit inca o lovitura directa…si raspund: Asculta, Nicolas, ce spui tu e prea abstract, nu dezbatem aici nici Camus nici Marcel Proust, nici Thomas Mann – vorbim de o societate reala, de manifestari reale, nu de realitati “literare”.
Nici de data asta nu a mers. Prietenul meu imi explica. Concret vorbind, atat timp cat extremismul, antisemitismul, homofobia etc. continua sa zburde libere acolo la voi, potentialele victime nu sunt doar cele vizate initial. Potentiala victima este insasi societatea in care traiti, de fapt voi ca entitate. Este vorba de o “banala normalitate” care, astfel va dispare. Daca la un moment dat nu vor mai exista nici evrei, nici rromi, nici homosexuali etc., veti aplica aceleasi principii intre voi (cei cu parul blond ii vor vana pe cei cu ochi caprui, de exemplu). Pana cand orice idee de normalitate va dispare complet dupa care, evident, nu poate urma decat extinctia. Am tacut, inca o data.
Epilog
(1) A doua zi,
“Alteta Sa Stiintifica” ma invita in “Cabinetul 1”…si imi spune. Ghicitoarea si povestea ta au fost mai mult decat interesante…dar ma gandesc ca ar trebui poate sa discutam chestii mai normale si mai agreabile in timpul pauzei de masa….Stii, oamenii recepteaza socurile culturale cu un anume discomfort. Cred ca noi preferam sa ramanem in “banala” noastra normalitate, dar, desigur, nu ma intelege gresit, povestea ta este interesanta, macar dintr-un punct de vedere abstract.
(2) In ciuda discutiei oarecum incomode pe care am provocat-o, am obtinut un raspuns la intrebarea initiala legata de “clasele de echivalenta”. Cea mai reprezentativa clasa de echivalenta, se numeste “etern uman” dublat de o “banala” normalitate. Doar atat.
„Concret vorbind, atat timp cat extremismul, antisemitismul, homofobia etc. continua sa zburde libere acolo la voi, potentialele victime nu sunt doar cele vizate initial. Potentiala victima este insasi societatea in care traiti, de fapt voi ca entitate. Este vorba de o “banala normalitate” care, astfel va dispare. Daca la un moment dat nu vor mai exista nici evrei, nici rromi, nici homosexuali etc., veti aplica aceleasi principii intre voi (cei cu parul blond ii vor vana pe cei cu ochi caprui, de exemplu). Pana cand orice idee de normalitate va dispare complet dupa care, evident, nu poate urma decat extinctia. Am tacut, inca o data.” Mai bine de atât nici nu se putea spune!
Cam aşa slabe articole emana şi „Europa Liberă” înainte de desfiinţare. Ne place mult, enorm de mult cum popoare care au făcut genocid, care sunt responsabile de asemenea masacre, nu în masse ci de popoare întregi, dovadă stă biblia, istoria cu „comportamentul” francezilor din Algeria şi colonii, cu burii, cum au „procedat ” spaniolii cu evreii, ce fac americanii aproape zilnic, nu contează, contează că în situaţie de război, un descreierat din România a pus la cale o răzbunare idioată, în care au murit oameni nevinovaţi(uită să pomenească de detaşamentele de pedepsire care acţionau împotriva populaţiei majoritare), cam toţi atâţia câţi a omorât acel finlandez trăgând asupra adolescenţilor, dar domniile voastre, doriţi neaparat să fie un progrom aici şi nu în Ciad unde se omoară cu milioanele. Mai mult,în lectiile care ni le daţi, nu se vede superioritatea politică în problema ţiganilor a francezilor. Aţi făcut atât că nu mai umblă în căruţe cu colivtir ci cu avioane. Sunt sigur că o să-mi primesc răspunsul „binevoitor” dar întrebarea este dece le faceţi reclamă acelor răi şi nihilizaţi pe cei buni. Ar fi bine ca aceste manifestări inumane să plece chiar de la un popor foarte civilizat cum se consideră Franţa, dar din ce se vede, ce ne vine de acolo nu putem discuta cu copii de un popor de „Gintă latină”un popor de avangardă morală, un popor să insufle neuitatele „Direptate şi frăţietate” M-am adresat unor oameni care ştiu ce-i OMENIA. Cu stimă
Ne place mult, enorm de mult cum popoare care au făcut genocid, care sunt responsabile de asemenea masacre, nu în masse ci de popoare întregi, dovadă stă biblia, istoria cu “comportamentul” francezilor din Algeria şi colonii, cu burii, cum au “procedat ” spaniolii cu evreii, ce fac americanii aproape zilnic, nu contează, contează că în situaţie de război, un descreierat din România a pus la cale o răzbunare idioată, în care au murit oameni nevinovaţi(uită să pomenească de detaşamentele de pedepsire care acţionau împotriva populaţiei majoritare), cam toţi atâţia câţi a omorât acel finlandez trăgând asupra adolescenţilor, dar domniile voastre, doriţi neaparat să fie un progrom aici şi nu în Ciad unde se omoară cu milioanele.
Acesta este ceea ce se cheama in engleza un „rant”. Incepe – tam-nisam – ci diverse evenimente istorice, dupa care trece – fara sa-l numeasca – la Antonescu, care cica a omorat cam tot atatitia evrei (iar nenumiti) cati a omorat „finlandezul” (Anders Breivik, e norvegian, dar n-are importanta dupa cum n-au importanta nici „milioanele” inventate in Ciad), ceea ce inseamna ca neaga Holocaustul, Antonescu fiind recunoscut oficial responsabil de statul roman actual de uciderea a 280000 – 380000 de evrei si 11000 de romi. Atat de bine a inteles acest individ articolul incat zice ca „vrem genocid”!!!!!!!!!
Mai mult,în lectiile care ni le daţi, nu se vede superioritatea politică în problema ţiganilor a francezilor. Aţi făcut atât că nu mai umblă în căruţe cu. colivtir ci cu avioane.
Raspuns primitiv tipic de complexat resentimentar „ba pe-a ma-ti”,care n-are nicio legatura cu articolul.
Sunt sigur că o să-mi primesc răspunsul “binevoitor” dar întrebarea este dece le faceţi reclamă acelor răi şi nihilizaţi pe cei buni.
Alta dovada ca acest individ n-a inteles nimic din articol. Observati si limba romana folosita („nihilizati”).
Ar fi bine ca aceste manifestări inumane să plece chiar de la un popor foarte civilizat cum se consideră Franţa, dar. dar din ce se vede, ce ne vine de acolo nu putem discuta cu copii de un popor de “Gintă latină”un popor de avangardă morală, un popor să insufle neuitatele “Direptate şi frăţietate”.
Teodor Burghelea vorbeste in nume personal, nu al Frantei, macar atata lucru ar fi trebuit sa priceapa acest individ.
M-am adresat unor oameni care ştiu ce-i OMENIA. Cu stimă
Numai de stima nu da dovada individul in acest comenmtariu.
Domnule Gross,
Articolul meu, articolul meu nu isi propune sa treaca in revista istoria Frantei (sau a altei tari) dintr-o perspectiva critica. Pentru aceasta exista istorici avizati, in cazul Frantei Max Gallo – de exemplu.
Ambitiile articolului meu sunt mult mai modeste. De a descrie o „banala” normalitate dinbtr-un punct de vedere oarecum personal – observati ca am evitat orice afirmatie cu tenta generalizatoare. Mai exact, nu am descris cum ar percepe „Francezii” ascensiunea actuala a (si toleranta pentru) rasismului, xenofobiei si
homofobiei antisemitismului ci numai reactia unui grup de oameni cu care am avut ocazia sa discut (a se intelege ca NU am testat opiniile tuturor Francezilor, din motive pe care cred ca le banuiti).
In final, nu pot spune decat ca nu ati inteles nimic din acest articol si v-ati pierdut timpul citindu-l. Din pacate nu imi pot asuma nici o responsabilitate pentru acest fapt.
PS: ce inseamna in limba Romana „nihilizati”?
Ceea ce ma aduce la disperare este incapacitatea multora de a gandi si de a reactiona NORMAL, dupa 22 de ani de la inlocuirea lui Ceausescu cu Iliescu. Ravagiile facute de regimul comunist in mintea oamenilor sunt mult mai mari decat mi-am putut imagina.
Dar ceea ce este si mai deprimant este fudulia cu care acesti oameni isi sustin gogomaniile. Oameni buni, chiar nu pricepeti ca aveti de invatat din aceste articole, voi care nu aveti termen de comparatie decat Romania sub regimul comunist?
Personal, consider din start un viciu de raționament, specific sofiștilor, ca atunci când se discută despre episoadele istorice distructive ale unui popor, să ne reîntoarcem pe fiul istoriei, ducându-ne în urmă cu secole, mesajul subliminal fiind „dar voi ce-ați făcut în cutare ori cutare epocă. ați fost mai buni”? Nu știu să existe în istoria omenirii vreun popor în a cărui întreagă evoluție social-istorică să nu existe vreo „pată neagră” Numai că unele popoare și-o asumă, iar altele nu, glorificându-și încă tiranii, criminalii și fanaticii.
Dar mi se par un lucru deosebit de grav atitudinile, mentalitățile sau chiar teoriile cu pretenții de „cercetare istorică”, ce-și găsesc locul – și difuzarea – în România actuală. Și ca orice om de bună credință, nu ascund că nici în patria mea veche-nouă, Israelul, nu lipsesc asemenea fenomene. O astfel de atitudine mi se pare o încercare cinică, ipocrită, de a escamota istoria strict contemporană, armele cele mai „verificate” fiind rasismul, discriminarea de orice fel (de sex, de religie, de rasă, de înclinații sexuale, de orientare politică… iar lista se poate lungi considerabil). De aceea, mi se pare că în România, neglijarea observării unei stricte respectări a legilor contra discriminării de orice gen (din nou, nu mă laud că în Israel ar fi cu mult mai bine), nu face decât să întrețină și să încurajeze aceste fenomene. Într-o carte superbă, citită de curând („Vînzătorul de vise”, de Augusto Cury), am găsit că „prejudecățile sunt un adevărat cancer intelectual”. Aș adăuga că nu numai intelectual, ci și social, și național și din orice compartiment al vieții unei „cetăți”. Cine are urechi de auzit și minte de înțeles…
Interventii ca ale acestui Tomas Gross pot da pe buna dreptate nastere la banuieli ca ne inventam detractori si ne imaginam ecouri pe care le posteaza, numai pentru a raspunde – atat este de suprarealist textul respectivului. Minunati-va si va rog credeti. Poate numele sa fie fals, dar exprimarea si gandirea sunt reale: acesti oameni traiesc printre noi si abia asteapta ocazia sa se afle la adapostul legii pentru a-si manifesta frustrarile in cele mai nefericite moduri. Eu sper sa ramanem treji si sa nu permitem asa ceva. Prea ne-a invatat multe istoria ca s-o lasam sa se mai repete.
Pe situl indicat de acest „gross tomas” apare numele Toma G. Rocneanu. In orice caz, are un nivel jalnic.
Fiindca Dl. P. Clej m-a facut curios, am aruncat si eu o privire pe situl cu pricina…Cel mai mare motiv de ingrijorare este nu neaparat nivelul acestei mentalitati, ci faptul ca „purtatorul” face educatie tinerelor generatii, fiind profesor. Sper ca macar asa „indiferentii” si „blazatii” sa inteleaga pericolul real al unor astfel de voci…”maine” are multe sanse sa fie mai rau decat „ieri”.
Eram la o masa cu ocazia unei onomastici,cu multi invitati.Alaturi de mine un cunoscut de 80 ani,
fost agronom de buna calitate.In discutie a venit si tema „Antonescu”.Am ramas stupefiat cand omul a declarat ca Antonescu a fost un EROU NATIONAL!!.Cand am spus ca Antonescu este un criminal care a ordonat uciderea a peste 300.000 de nevinovati, mi-a raspuns ca nu este adevarat,ca nu au murit DECAT(!?) 1000 de indivizi,anti-romani!! Si l-am intrebat de unde stie asa ceva, mi l-a livrat pe EVREUL TESU SOLOMOVICI ca suprema dovada ! Deci mi-a inchis gura ! Si ma intreb si acum, cine a face Poate mai mult rau ADEVARULUI ?? omul cu convingeri neo sau vechi legionare, sau lingaul lui Vadim, evreul NOSTRU T.Solomovici?? Poate sa rasunda cineva?
Ar fi interesant ce are de spus D-l Petru Clej, despre un confrate al condeiului sau bine ascutit !!
Dle Pincu, buna „soparla” ati mai aruncat. „Felicitari”.
Relativ la viziunea Dlui Tesu Solomovici relativ la povestea „Antonescu” si in special la ultima dumnealui „creatie”, revista Acum a formulat o pozitie clara si …. ferma. Deci, invitatia dumneavoastra adreasata Dlui Clej de a se „pronunta” la adresa personajului (si a „creatiilor” sale) este lipsita de substanta. Eu indraznesc sa cred ca Dl Clej (ca si multi alti participanti la „dezbatere”) s-a pronuntat deja in mod foarte clar, cu ocazia Scrisorii deschise semnate de Dna Sonya Palty. Nu mai este nimic e adaugat, cred.
In final, nu pot sa comentez nimic relativ la „ascutimea condeiului” Dlui Clej fiindca nu sunt in masura sa o judec. Dar, indraznesc totusi sa comentez (un pic) relativ la ecoul Dumneavoastra – imi pare „malitios” si rau intentionat – doar atat.
Domnule Pincu Sfartz, am de spus ceea ce i-am spus domnului Solomovici în față, că e un gazetar de mâna a treia. Cât despre afirmația că Antonescu ar fi ucis doar 1000 de evrei, nu cred că sursa ar fi Teșu Solomovici, care nu ar face o astfel de afirmație, chiar și considerând că reprezintă o negare a Holocaustului, ceea ce constituie un potențial delict penal în România unde-și publică respectivul autor cărțile, asta presupunând prin absurd că ar putea face o astfel de afirmație aberantă și rău-voitoare. I-am răspuns destul domnului Solomovici care oricum e disperat să fie băgat în seamă.
Cezar a fost autorul unui genocid in Galia si peste Rin in triburile gremanice, a carui impact de lunga durata a fost calificat de istorici ca o perioada lunga de pace cu triburile germane car enu am mai invadat Galia pentru citeva sute de ani si apoi in raport cu golirea Galiei ca un elemnet de extindere a latinizarii.
Dincolo de aceste cuvinte se afla tragedii si faptul ca istoria se face cu crime si genocid la care o parte dintre cezari si tirani nu renunta.
Este o lupta continua intre umanism si barbarie in istorie.