Atentie la gura de canal !
Deunazi la un pahar de vorba intr-o cafenea din Sibiu am fost dojenit pentru faptul ca in unele dintre articolele mele as fi prea aspru cu unele aspecte din tara.
I-am explicat interlocutorului meu ca in mod deosebit articolele au o tinta bine precizata si vizeaza nereguli ce trebuie semnalate in ideea –poate utopica- de a nu le mai intalni in drumul nostru prin tara. Date fiind trimiterile nu se refera la intreaga masa de romani. Ma repet prin a spune ca poate si-n alte tari infractorii s-ar inmulti daca legile in vigoare nu s-ar aplica.
Jurnalistul nu este cel ce inventeaza realitatea, ci cel ce o prezinta si intr-o mai mare sau mai mica masura o analizeaza. Nu cred ca unui ziarist de profesie ii trebuie prea multe unelte in a-si alege subiectele in afara unui creion,a unui carnetel de note si a aparatului foto. In acest fel orice incepator in ale gazetariei ar gasi subiecte in viata reala.
Daca poezia si arta apartin imaginatiei creatoare jurnalismul se coleaza pe realitate.
Ca modest publicist incerc sa transcriu ipostaze si fapte din viata reala lasand mai putin loc interpretarilor ori concluziilor.
Un caz recent cu un tren venind din Timisoara m-a redus la o consternare proprie oricarui calator, mai ales ca facem parte din Uniunea Europeana, in central civilizatiei milenare.
Trebuia sa astept o matusa venind din Sibot, aflata intre Timisoara si Sibiu. Ma duc la gara la biroul de informatii unde o duduie discuta aprins cu alti doi angajati ignorand pe cei aflati in fata ghiseului. Foarte rabdator si smerit ii cer sa-mi spuna cand soseste acceleratul de Timisoara, daca are intarzaiere, pe ce linie samd.
Functionara imi raspunde sec ca nu stie, ca trebuie sa deschida computerul. Dupa minute de cautare ( de parca ar fi trebuit sa gaseasca un text anume din poezia japoneza) imi spune ca reteaua de net e cazuta si nu poate furniza datele necesare.
Imi spun ca nu pot lua de referinta decat datele de pe panoul de afisaj.
Mai am o jumatate de ora si ma retrag la o cafea. Ma indrept pe peron la ora anuntata pe anuntul cu mersul trenurilor. Vad cateva trenuri garate. Nu mi ramane decat sa le iau la rand misunand de la un peron la altul. In final intreb un conductor intalnit in fata unuia dintre ttenurile din gara de soarta trenului de Timisoara.
Imi raspunde senin:
-Da asta e trenul de Timisoara si a sosit mai devreme cu 20 minute. Vedeti Dumneavostra,trenurile ajung si mai repede, dar ele pleaca tot la ora prestabilita.
Reincep alergatura prin gara in cautarea matusii, care in mod normal, nu avea telefon celular. O intalnesc in final in dreptul autogarii, unde incerca sa gaseasca un autobuz sa o aduca acasa.
Cetateanul de rand precum cel din Kafka are de infruntat momente absurde iscate de birocratie, de coruptie si in ultima instanta de semenii nostri ce incalca legile.Cu ce gresesc cei ce platesc taxele si trebuie sa sufere din pricina celor ce nu isi fac datoria ?
Strazile cu gropi, cei ce agreseaza pietonii cu arme letale chiar, indiferenta autoritatilor demonstreaza o uzura exercitata asupra cetateanului si asa debusolat de efectele crizei mondiale cu masurile de austeritate (taierea pensiilor, a salariilor, scumpirea alimentelor sa)
Ce ne va aduce noul an ? In noaptea dintre ani am urmarit emisunea de Revelion care e intesata de actori de carton, pitipoance exaltate in miscari sexuale neamaivorbind de exhibitionismul nuditatii, vodeviluri puerile si tampe. Spre exemplu imitarea vorbirii Rromilor ale catorva personaje hidoase.
Oare producatorii si-au epuizat posibilitatile si agenda lor se reduce la umorul asociat vulgaritatii ? Pana si limbajul moderatorilor se reduce la o exprimare stradala de mahala, alteori petritata de termini noi ca “super tare “, “beton” sau “cool”, in ritmuri de manele.
Poate TVR-ul se comporta mai decent datorita traditiilor seriilor de nume consacrate altadata. Ne lipseste umorul adevarat initiat de catre Caragiale, Constantin Tanase sa. Ne e dor de adevaratii actori Amza Pellea, Toma Caragiu, Birlic si atatia altii. Inteleg ca lumea evolueaza, ca si arta, insa din pacate calitativ emisiunile televizate ne dovedesc o involutie. Arta rasului nu mai e prezenta nici cu scenetele grupului Divertis.
Am spune ca uneori cetateanul merita ceea ce accepta. Nu mai citeste, nu cred ca il mai intereseaza Concertul Noului An de la Viena. A fost invins de tavalugul greutatilor, i-au diminuat demnitatea aruncandu-l in inghesuiala pomenilor electorale, in vacarmul mai nou al apucarii unei sticle de apa sfintita cu ocazia slujbei de Boboteaza in Piata Mare.
Ma bucur de reintalnirea cu matusa mea draga venita de la Sibot cu o oala de sarmale si alte bunataturi preparate acasa si cu ingrediente organice. Vorbim de una alta, de satul cu vecinii, cu toate cele pana sa ajungem acasa.
-Dragul lu’ tusa, ia vezi sa nu dai cu masina in groapa aia! Iar or furat capacu’ de la canal, trajnii-ar sa-i trajneasca de hoti….
In sfarsit suntem acasa la o tuica fiarta, la pomana porcului si lasam in urma grijile cu tot stresul lor cotidian. Si ca o concluzie ii raspund interlocutorului meu cu dojeni la adresa ziaristilor ca nu as generaliza cu judecatile mele de valoare si l-as directiona sa iasa printre oameni, printre cei care, ca matusa mea isi duc zilele cu o agricultura de subzistenta, cu o pensie redusa..
Draga Florin,
Sper ca ti-au tihnit, totusi, sarbatorile de acasa si sa-ti traiasca Matusa de la Sibot, ca bine le mai zice!
Iti doresc un an nou frumos in care sa ramai un jurnalist la fel de pitoresc!
Un an bun și multe alte articole asemănătoare cu acest vă doresc. E ”beton,” cum se zice acum, sau ”cool,” în varianta ”kul.” Un articol amuzant și amar în același timp. Vă doresc să rămâneți la fel de aspru, să nu vă înumiați pana în zaharină.
Cu stimă,
Doina
Multumesc cuvintelor- compliment adresate in comentariile anterioare. Incerc sa fiu un martor si mai puin un analist.