(Din articolele scrise de Dr.ArcadiePERCEK)
În medicina ca si în alte domenii de activitate, avem de-a face uneori si cu exceptii de la regulile obisnuite. ASPIRINA, de exemplu, se identifica cu o exceptie cât se poate de evidenta, de la regula uzurii psihologice, regula în virtutea careia un medicament se devalorizeaza odata cu trecerea timpului, chiar daca este bun, prin repetabilitatea prescrierii sale ani de-a rândul. Desi au trecut mai mult de 90 de ani de la descoperirea ei, medicii si farmacologii nu înceteaza de a descoperi aspirinei noi virtuti, dar si noi vicii, care pâna acum nu au putut fi identificate, indiscutabil, aspirina ramânând cel mai celebru dintre toate medicamentele, si chiar cel mai apreciat.
Sa ne gândim numai la faptul ca anual sunt înghitite în jur de 100 miliarde de comprimate din acest preparat, aceasta însemnând aprox.50.000 tone. Aspirina, departe de a se devaloriza, în contul uzurii psihologice, cum a fost situatia cu multe alte medicamente, a cunoscut în ultimele decenii o renastere. Mai mult decât atât, marea voga, marea renastere de care se bucura acest drog în ultimele decenii, departe de a se estompa, dimpotriva, pare a se afla într-o continua crestere.
ASPIRINA, asadar, este incontestabil o \”stea de prima marime si stralucire\” pe firmamentul terapeuticii lumii moderne. Acest medicament s-a impus opiniei publice înca din ultimii ani ai secolului XVIII. Aspirina, aceasta \”bunica\” a medicamentelor, nu numai ca nu si-a pierdut nimic din stralucirea originara ei, dimpotriva, a înregistrat chiar o uimitoare ascensiune, odata cu trecerea timpului, sfidând infailibila lege a uzurii psihologice. Ori, aceasta reprezinta ceva, din moment ce pe mapamond exista, la ora actuala, peste 300.000 medicamente, iar numarul acelor medicamente care îsi revendica dreptul de a vindeca sau de a produce ameliorari notabile, a ajuns la aproximativ 10.000. Altfel, cum sa ne explicam faptul ca un numar complet din prestigioasa si volumionasa revista \”Gazette Médicale de France\”, ca si numeroase manifestari stiintifice ce au avut loc numai în ultimul deceniu (este vorba de anii 1980), în diverse orase occidentale de pe Terra, au avut ca unic subiect de discutie – ASPIRINA.
Aspirina s-a dovedit a fi un medicament de baza în terapia acestei boli atât de raspandite si atât de consomptive, cum este reumatismul, în infinita ei paleta de manifestari, în infinita ei paleta de manifestari, acest medicament devenind în timp, dupa cum foarte plastic se exprima Dr F.COSTE : \”pâinea de fiecare zi a bolnavului suferind de poliartrita reumatoida\”. Aceasta \”pâine\” a scutit mii si mii de asemenea bolnavi, de a intra în faza de actiune a morfinei si chiar în dependenta de acest drog, din moment ce s-a demonstrat ca 600 mgr.aspirina au acelasi efect în calmarea durerilor postoperatorii ca 10 mgr. de morfina, iar 600 mgr.aspirina nu reprezinta deloc o doza exagerata, daca se are în vedere ca într-o banala sciatica, medicii prescriu în mod curent cantitatea de 2-3 gr./zi morfina.
Dar, pentru ca în medicina este vorba întotdeauna si de un DAR, când medicul recomanda indiferent ce medicament, chiar si numai Aspirina, trebuie sa se asigure ca pacientul nu are afectiuni grave ale stomacului (în special ulcer stomacal, femei gravide etc.), deoarece pot surveni hemoragii grave. În asemenea situatii putând fi recomandata ASPIRINA ÎNROBATA, însa, ca orice medicament îngurgitat, pot avea loc si REACTII ADVERSE, în mod obligatoriu pacientul este obligat sa se adreseze medicului curant, fara înârziere.
Deci, colaborarea si buna informare a medicului fata de pacient este ABSOLUT OBLIGATORIE si NECESARA.
****************
Îmi permit sa adaug ca Dr.Percek a fost medicul familiei mele, inclusiv al subsemnatei, care în urma cu 30 de ani mi-a recomandat ASPIRINA, pe care o iau si în prezent, una/zi, dupa ce mi-am luat micul dejun si va declar sincer, ca ajungând la vârsta memorabila pe care o am…nu cunosc ce sunt migrenele, durerile reumatice etc. Totusi – PRUDENTA ESTE MAMA ÎNTELEPCIUNII, indiferent ca este vorba de medicament, hrana sau alte practici.
Medicamentele au viata scurta?
Din capul locului subliniez faptul ca medicamentele nu au, în general, o viata lunga. Cu mici exceptii durata de viata a unui medicament în zilele noastre este de aproximativ 15 ani. La aceasta incredibila concluzie ajunge un studiu efectuat pe aceasta tema în cadrul Camerei Sindicale a Fabricantilor de Produse Farmaceutice din Franta, de aceeasi parere fiind si alte institutii medico-farmaceutice din tarile dezvoltate. Cauzele invocate fiind urmatoarele:
În primul rând, medicamentele sunt în marea lor majoritate ineficiente si periculoase, în plus aflându-se într-o permanenta metamorfoza si remaniere, fapt care (în afara de aspectele pozitive ale acestui proces) genereaza deruta si neîncredere în rândul consumatorilor. Este suficient sa pomenim faptul ca \”boala medicamentoasa\”, concretizata în intoxicatii si suferinte de tot felul, figureaza în primele zece locuri pe lista cauzelor de internare în tarile dezvoltate. Bolile medicamentoase reprezinta cam 15% din totalitatea maladiilor în aceste tari, ceea ce trebuie sa recunoastem deschis, înseamna foarte mult. În sfârsit, mai trebuie subliniat faptul ca boala medicamentoasa se constituie, în majoritatea cazurilor, într-o afectiune iatrogena, adica produsa de medic (/iatros/ în lb.greaca înseamna medic, iar /genao înseamna, a face, a produce, a da nastere).
În al doilea rând, medicamentele incita la supraconsum. A nu se uita ca în terapeutica actioneaza si moda, printre altele, pentru ca nici un medicament nu este perfect. A nu se uita ca medicamentelor ca si multor altor lucruri de altfel, le este proprie o uzura psihologica.
În al treilea rând, stim cu totii ca medicamentele sunt în general costisitoare, fapt ce creeaza suspiciuni vizând interesele comerciale care stau în spatele lor.
În legatura cu prima cauza invocata pentru a justifica viata scurta a medicamentelor, cunoscutul profesor MATHÉ de la reputatul Centru de Studii Oncologice de la Villejuif (Franta), a declarat într-o emisiune televizata din Mai 1969 ca, citez: \”90% dintre medicamente – retineti 90%! sunt fie ineficiente, fie inactive\”. O declaratie sensibil egala a facut si Dr.BÉRAND, într’un numar al ziarului \”Le Monde\” în anul 1970, în care subliniaza ca aproximativ 50% din consumul medicamentos este reprezentat de vitamine, fortifiante, ca si de diverse produse farmaceutice destinate tubului digestiv, \”preparate a caror actiune este în mod exclusiv sau principal de ordin psihologic\”. Acest impresionant procent desemneaza o /medicatie de tip placebo/ al carei efect rezulta, dupa cum subliniaza alti doi cercetatori din Franta – anume J.P.Dupuy si S.Karsenty, în volumul intitulat -\”L’invasion pharmaceutique\” – din \”credinta\” în actiunea lor si nu din actiunea lor propriu zisa. De fapt, sustin ei, aceasta nu este mai eficace decât aceea a substantelor neutre, precum este apa de la robinet, sau comprimatele confectionate din sare sau creta.
******************
Îmi permit sa adaug ca, de când traiesc în lumea capitalista, societate de consum prin excelenta, (se spune ca -\”nivelul de trai al unei familii se poate vedea dupa cantitatea de medicamente detinute în dulapiorul farmaceutic\”) în urma cu numai 2-3 ani ministerul de resort, lumea medicala, specialisti, cercetatori, farmacisti, au început sa se îngrijoreze si sa ia masuri împotriva consumului de medicamente puternice, care pot deveni nocive în caz de consum excesiv, amalgamul cu alte medicamente contraindicate, constatându-se reactii adverse grave, ducând pâna la decese. Datorita consumului fara restrictii ale unor medicamente prescrise sau nu de medicul curant generalist sau specialist, s-a constatat ca multe dintre ele sunt foarte usor accesibile, gasindu-se în rafturile nu numai ale farmaciilor, dar si în cele ale supermarket-urilor. În privinta antibioticelor în special, prescrierea lor este mult redusa, constatându-se ineficacitatea lor în caz de abuz.
Mai exista în aceasta lume capitalista, conceptia ca daca medicul nu-ti prescrie nici un medicament, înseamna, ca \”nu\” este medic bun.