Cand lumina vietii se stinge,
Este ca o floare ofilita,
Aplecata de tristete,
Pentru ca incarca in spate trista realitate,
Ca acel lucru nu mai este si nu se mai intoarce.
A plecat in cer, sa se odihneasca,
Pentru ca viata a devenit obositoare si cruda cu cei buni,
Si pentru noi, se pare ca nu mai exista o noua cale;
O viata se stinge, ca sa inceapa alta.
Asa va fi mereu,
Si ce ne facem,
Daca ce am pierdut,
Era un lucru minunat,
Ceva la care tineam,
Si iubeam cu adevarat.
Cand ai plecat eram prea mica,
Sa realizez ce insemna,
Dar mi-ai schimbat viata.
Si n-am sa uit niciodata momentele speciale,
Ceea ce m-ai invatat,
Cum ai crezut in mine,
Si cat de mult m-ai iubit intotdeuna.
Esti in cer si zambesti,
Cu mandrie ma veghezi;
Promit ca voi reusi in viata
Ne contand cate obstacole voi intalni.
Iti voi urma exemplul de curaj si demnitate.
Nu te voi dezamagi.