Reluam ca articol de-sine-statator un ecou la articolul de saptamana trecuta, semnat
Doru MOTORU
Este cresterea economica exogena, depinzand de factori pe care oamenii nu ii aleg: religia, cultura sau locatia? Sau este endogena, depinzand de factori pe care oamenii ii aleg, cum ar fi politicile publice? Majoritatea economistilor cred ca tari ca si Romania nu sunt condamnate la stagnare datorita unor factori exogeni, ci pot creste prin politici publice adecvate.
Una din problemele Romaniei e inflexibilitatea de pe piata muncii. Cu alte cuvinte, piata muncii nu este ca si piata de zarzavaturi. Pe piata de zarzavaturi, daca un producator vrea sa cultive rosii, seamana si culege rosii. Daca vrea sa vanda trei kilograme si jumatate de cartofi, gaseste cu usurinta unul sau mai multi cumparatori de cartofi. Daca un cumparator vrea trei rosii nu are sa ii vinda nimeni un kilogram de banane, sau nu are sa il puna nimeni sa aleaga pe nevazute intre doua pungi: una cu rosii alta cu patrunjel. Piata zarzavaturilor este, prin urmare, flexibila; piata muncii nu este. De exemplu, e foarte greu sa determini calitatea angajatului inainte de angajare: angajatorul nu stie daca cumpara rosii sau banane. Aceasta este o problema comuna si altor economii, insa Romania are in plus alte probleme care fac ca piata muncii sa nu functioneze flexibil si care ar putea fi rezolvate relativ usor.
In Romania, viitorul angajat trebuie sa se decida in privinta viitoarei profesii la varsta de 18 ani. Odata aleasa, profesia se mai poate schimba cu foarte mare dificultate. Daca un angajat este foarte talentat ca si contabil, dar nu foarte talentat ca si medic, si daca are impresia la 18 ani ca lucrurile stau fix invers, are sa devina un medic netalentat. Va lua locul de munca al unui alt medic, probabil mai talentat, si un contabil de mai joasa calitate are sa lucreze la locul de munca in care ar fi trebuit sa lucreze el. Productivitatea angajatilor in ambele locuri de munca este mai redusa decat ar putea fi. Mai mult, productivitatea altor factori de productie este mai redusa: un program de contabilitate ar fi mult mai productiv in mainile contabilului talentat decat in cele ale contabilului netalentat. Productia e mai scazuta decat ar putea fi, si pentru ca stocul de capital e mai putin productiv, firmele au sa investeasca in capital mai putin, ceea ce incetineste cresterea economica.
In Statele Unite lucrurile stau cu totul altfel. E drept ca exista angajati nepotriviti in slujbe nepotrivite, dar ei sunt proportional mai putini din cateva motive. Motivul principal este flexibilitatea in sistemul de invatamant. Studentul nu trebuie sa decida in privinta viitoarei profesii la varsta de 18 ani, ci la o varsta mai inaintata, in jur de 20-21 de ani. Mai mult, studentul nu trebuie sa decida in privinta unei profesii in necunostinta de cauza ci dupa ce a luat cateva cursuri in domeniul (major) respectiv. Asta din cauza ca universitatile americane sunt organizate diferit: studentii iau in primii doi ani cursuri de baza in multe domenii si cursuri elective in domeniile in care sunt interesati. Abia apoi isi declara domeniul in care ar vrea sa profeseze si iau mai multe cursuri in acel domeniu. Daca alegerea s-a dovedit gresita, ei pot sa schimbe domeniul relativ usor pentru ca deja au cursurile de generale (pentru toate domeniile) si ceva cursuri de baza in noul domeniu. In general, un an aditional de scoala e necesar pentru schimbarea domeniului de activitate, si aceasta se poate realiza si la ani multi dupa ce scoala a fost terminata. In Romania, in schimb, studentii care vor sa isi schimbe domeniul de activitate trebuie sa faca o alta facultate de la cap la coada. Conditiile de admitere la noua facultate sunt in general mai grele, a doua scoala este considerabil mai scumpa decat prima iar costul in timp (4 ani) este urias, mai ales considerand ca o mare parte din cursuri (matematica, drept, economie) au fost deja luate.
O alta diferenta intre piata muncii din Romania si Statele Unite este ca in Statele Unite exista numeroase slujbe in care oamenii lucreaza un numar variabil de ore. In Romania slujbele sunt oferite in calupuri de 8 ore. Daca un angajat ar vrea sa lucreze 11 ore, el are de ales intre 8 si 16. In prima varianta, productia e mai scazuta decat ar putea fi. In a doua, productia e mai ridicata daca angajatul accepta cea de a doua slujba, dar bunastarea lui e mai scazuta oricum pentru ca lucreaza 5 ore mai mult decat ar prefera. Guvernul incurajeaza aceasta inflexibilitate din motive de disciplina financiara: e mult mai greu sa ascunzi ca un angajat a avut o slujba decat sa ascunzi numarul de ore lucrate. Probabil ca, toate lucrurile ramanand constante, aceasta inflexibilitate aduce bani la buget, dar franeaza cresterea economica a Romaniei.
Din motive de combatere a evaziunii fiscale, o flexibilizare a numarului de ore pe care un angajat le poate lucra probabil ca nu are sa se intample in curand. Dar flexibilizarea pietei muncii prin inlesnirea schimbarii profesiei e posibila. Solutia e reforma sistemului de invatamant. Din pacate in ultimii 15 ani reforma in invatamant a constat aproape exclusiv in schimbari ale modului de admitere in facultati. Oricat de mult timp am pierde cu perfectionarea schemei de admitere, ea tot nu are sa fie perfecta: din cei acceptati unii nu ar fi trebuit sa fie acceptati si viceversa. Mult mai importanta e schimbarea sistemului astfel incat cei care sunt acceptati la facultati sa poata sa isi aleaga cu o cat mai mare certitudine profesia in care au sa fie cei mai productivi. O imitare a sistemului de invatamant superior american ar duce la flexibilizarea pietei muncii. Cu cat au sa fie mai putini contabili neproductivi care ar putea fi doctori productivi, cu atat mai mult are sa creasca economia.
De ce nu se intampla genul acesta de reforma, nu stiu. In ultimii ani ne-am luat dupa italieni in productia de pizza si dupa americani in productia de hamburgeri pentru ca hamburgerii si pizza produsa de noi nu era suficient de buna. Invatamantul pe care il producem noi nu e sufficient de bun, si invatamantul produs de americani e mult mai bun. De ce nu ii imitam pe americani si in invatamant la fel cu ii imitam la facut hamburgeri? Nu stiu. Stiu insa ca raspunsul la intrebarea de ce nu creste Romania nu se afla in geografie, cultura, religie, spirit sau mentalitate, factori care nu se pot schimba, ci in factori care se pot schimba, cum ar fi varsta la care un student trebuie sa isi aleaga profesia. Intrebarea nu mai e de ce nu creste Romania, ci de ce alege Romania sa nu creasca?
Punct ochit, punct lovit.
Intrebarii: „de ce nu se face/” i-as raspunde astfel: lucrez intr-un sistem de acest tip si am observat ca pentru a aranja flexbilitatea asta, trebuie o armata de personal („staff”) auxiliar, care sa faca managementul fluxului informatic necesar.
Armata asta, universitatile n-o au. Deocamdata. Si costa o gramada de bani. Care bani, cu pletora de mici institutii universitare de provincie si de doi bani, se risipesc pe salariile profilor universitari de mucava.
Ministerul n-a invata inca lectia napoleoniana
(sau pe aceea americana cu obiectivul strategic), aceea de concentrare a resurselor.