caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Economic



 

Contribuabilul român, faţă cu statul

de (2-1-2011)
4 ecouri


Relaţia cetăţeanului cu statul, cea de contribuabil, este în principiu una similară cu cea dintre un plătitor şi un furnizor de servicii. Eu plătesc cât îmi cere, în schimb el furnizându-mi ordine publică, condiţii favorabile desfăşurării activităţii economice, asistenţă medicală, acces la justiţie etc. Când furnizorul de servicii este privat, el face, de regulă dar şi în fapt, tot ce-i stă în putinţă ca eu să pot plăti cât mai uşor. Asiguratorii sunt în stare să vină şi acasă, furnizorii de telefonie mobilă au contracte cu toate băncile mari, astfel încât să nu trebuiască să mă deplasez mai mult de 5 minute (asta dacă nu am chef să plătesc prin internet), şi exemplele pot continua. Că odată ce ţi-au luat bănuţii, unii dintre ei se poartă ca-n codru, e altă istorie.

Cine şi-a plătit măcar odată impozitele a constatat, desigur, că statul parcă nu ar vrea să-ţi ia banii. Te duci într-un birou, capeţi o hârtie pe care scrie suma pe care o ai de plată; cu asta de duci la alt ghişeu, unde altă funcţionară îţi ia hârtia, copiază într-un calculator ceea ce omul de la calculatorul anterior tocmai imprimase, apoi, în sfârşit ajungi la casierie unde îţi dai obolul – neapărat în bani peşin, căci plata cu card nu a ajuns aici (nu găseşti nici măcar un ATM în incinta instituţiei). Evident, fiecare dintre aceste mişcări înseamnă zeci de minute de aşteptare.

Vă mai amintiţi harababura creată în august, atunci când o lege şi nişte norme de aplicare contradictorii obligau contribuabilii cinstiţi să stea la câte trei cozi interminabile în fiecare lună, pentru a depune nişte declaraţii care spuneau acelaşi lucru? Ministrul de atunci al Comunicaţiilor, d-l Gabriel Sandu, ne promitea că va face în aşa fel încât să putem depune declaraţiile şi face plăţile online: „În eRomânia vor exista toate formularele existente la aceasta data, atât în ANAF cât şi la Ministerul Muncii. Va fi un link, dai click şi în momentul ăla îţi apare formularul. (…) Se completeaza datele şi automat se trimite.” A şi promis că, dacă nu realizează treaba asta până la 25 septembrie, demisionează. N-a mai apucat, căci a fost remaniat. Noul ministru a lăsat-o mai moale, promiţând că minunatul portal va deveni funcţional de la 1 ianuarie 2011. Între timp, am înţeles că de fapt la începutul anului viitor vor fi nişte testări.

De unde diferenţa dintre atitudinea celor doi furnizori de servicii? Evident, din situaţia de monopol pe care o deţine statul. Dacă nu-ţi convine cum se poartă cu tine, nu poţi merge la alt furnizor (sau mă rog, poţi, preşedintele ţării chiar ne-a îndemnat s-o facem, câteva milioane dintre noi au făcut-o deja), şi nici nu poţi renunţa la serviciul respectiv – de exemplu, să-ţi contractezi o asigurare privată de sănătate şi să-i laşi în plata Domnului pe nesuferiţii de la Casa de Sănătate. Ba, mai mult, dacă îndrăzneşti să superi statul, de exemplu încercând să plăteşti prin internet, te trezeşti cu o notificare (datată acum două săptămâni) în care te ameninţă că dacă în cinci zile nu te duci să plăteşti ceea ce deja ai plătit, urmează să fii executat silit (nu-i clar dacă prin spânzurătoare sau simplă împuşcare).
Dacă tot există această situaţie de monopol (să-i zicem natural deşi, ca anarhist, am unele rezerve), atunci aş propune celui care îmi furnizează – evident, contra cost – serviciul de reglementare a acestor situaţii, anume Consiliul Concurenţei, să adopte în regim de urgenţă (că se poartă) două reglementări, şi anume:

1. Nici o instituţie de stat nu are voie să-ţi ceară un act emis de o altă instituţie de stat. N-au decât să se descurce între ei – de exemplu, cei de la spital cărora le e tare greu să-şi întrebe şefii de la Casa de Sănătate dacă eu sunt la zi cu dările.

2. Dacă într-o instituţie de stat, pentru a-mi achita o datorie către stat, sunt nevoit să stau mai mult de o jumătate de oră, statul este obligat să-mi plătească timpul respectiv, la tariful orar mediu rezultat din veniturile mele din ultimul an. În felul ăsta, s-ar putea să înceapă să-mi convină să-mi plătesc contribuţia lunară la fondul de şomaj, în valoare de vreo 10 lei. Şi, sunt convins, în felul ăsta s-ar putea face o adevărată restructurare a aparatului birocratic, pentru că cineva s-ar lămuri că e ineficient să mă plimbe pe la trei funcţionari pentru o simplă operaţie de plată.

În rest, vă doresc, stimaţi cititori, un an în care să citiţi exclusiv ştiri pozitive.

Articol preluat cu acordul autorului de pe http://www.romanialibera.ro

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Anonim "Nelu": (3-1-2011 la 11:34)

    Superb, superb, superb.
    Si mai ales astea:
    „Te duci într-un birou, capeţi o hârtie pe care scrie suma pe care o ai de plată; cu asta de duci la alt ghişeu, unde altă funcţionară îţi ia hârtia, copiază într-un calculator ceea ce omul de la calculatorul anterior tocmai imprimase, apoi, în sfârşit ajungi la casierie unde îţi dai obolul – neapărat în bani peşin, căci plata cu card nu a ajuns aici ” – 3 oameni platiti ca sa incaseze statul 3 lei;
    „…de exemplu, să-ţi contractezi o asigurare privată de sănătate şi să-i laşi în plata Domnului pe nesuferiţii de la Casa de Sănătate” – o institutie mamut cu directori, secretare, juristi, IT-isti paznici si menajere, limuzine si aer conditionat doar ca sa plimbe banii de la platitori la medici. Ca si cand pentru o reparatie auto pe asigurare CASCO ar trebui sa mai fie o institutie a statului care sa plimbe banii de la firmele de asigurari la service-urile auto.

    „Nici o instituţie de stat nu are voie să-ţi ceară un act emis de o altă instituţie de stat. N-au decât să se descurce între ei” – minunat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • kovacs jozsef: (3-1-2011 la 14:09)

    Perfect de acord cu propunerile facute.Nu e de loc greu sa se scoata legi sau alte reglementari in detrimentul statului,si in favoarea cetateanului.Cred ca ar trece foarte usor de institutiile de conducere(guvern,parlament,presedintie),fiind masuri populiste.Se pune insa intrebarea,cine plateste.Din pacate tot contribuabilul sub forma unor taxe,biruri,impozite,accize etc.
    Eram incantat multeori,mai ales in cazul de retrocedari sau altele,vazand cum s-a facut dreptate la foruri europene pentru cetateni romani,si statul roman era obligat la despagubiri.Asta pana nu m-am trezit la realitate,ca de fapt platesc eu.Bineinteles cu ceilalti cetateni romani,ca noi suntem cei de la care statul aduna banii pentru orice cheltuiala.
    Pana nu vor plati cei care gresesc in numele statului toate masurile sunt desarte,nu inseamna decat un leu in plus din buzunarul fiecaruia.
    Daca nu sunteti de acord,dati-mi un singur nume de magistrat care a platit pentru paguba adusa statului roman.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (3-1-2011 la 14:13)

    Domnule Kovacs, magistrații ca magistrații, dar de Ion lliescu vă amintiți, care în aprilie 1994 declara că retrocedările de proprietăți sunt ilegale și hotărârile judecătorești în materie nu trebuie executate? De vestitele recursuri în anulare ale Parchetului împotriva deciziilor definitive și irevocabile de reconstituire a dreptului de proprietate vă mai amintiți? Vă mai amintiți de tentativa nereușită de suspendare a sa din funcție de către opoziția parlamentară pentru această flagrantă încălcare a Constituției, mult mai gravă decât orice a făcut Traian Băsescu în ultimii șase ani? Realizați cât a costat și costă în continuare România incitarea făcută de Ion Iliescu la încălcarea dreptului de proprietate?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • kovacs jozsef: (3-1-2011 la 17:56)

    Exemplul cu magistratii a fost primul ce mi-a venit in minte.Ideea ce am vrut sa subliniez,este ca toti care sunt in functii la institutii publice de la cel mai mic pana la presedinte sa raspunda si material la eventuale pagube produse statului,adica noua tuturor.
    Astfel in cazul propunerii d.-lui Kivu,sa fie obligat statul,dar nu in general,ci institutia respectiva prin manager,angajati.
    In legatura cu politicienii in functii,pagubele produse de ei au fost enorme multeori din 90 incoace(nu numai de Ion Iliescu),dar…..cine a indraznit sa recupereze ceva?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.254.212