caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Aceşti idioţi care ne guvernează – După 20 de ani

de (20-9-2009)

Cînd mă uit prin notaţia mea, datată 23 Decembrie 1989, din Jurnal din anii ciumei…, mă apucă un sentiment foarte amestecat – de nostalgie faţă de entuziasmul şi optimismul de care putusem da dovadă, deşi eram după vreo două luni de domiciliu forţat şi cu moralul tinzînd spre zero pentru că la Congresul al XIV-lea nu se întîmplase nimic, cum spera toată lume, dar şi de ruşine aproape depresivă, gîndindu-mă cît de naiv fusesem crezînd că totul se va schimba radical, în bine desigur, peste noapte. De altfel, entuziasmul şi optimismul nu aveau să aştepte douăzeci de ani pentru a se risipi. Au fost suficiente cîteva zile din ianuarie 1990, pentru a se întîmpla acest lucru – 6 ianuarie, cînd Şevarnazde, pe atunci ministru de externe al URSS, sosit la Bucureşti, avea să se întîlnească exclusiv cu Iliescu şi Brucan, nu şi cu Mazilu, care reprezenta, totuşi, „externele” Frontului; 12 ianuarie, cînd „bătălia de pe tanc” a fost cîştigată de Iliescu, reprezentantul laturii sovietice a complotului, nu de Mazilu, care după toate aparenţele – şi informaţiile apărute ulterior – juca pe cartea americană, chestiune ce nu avea să rămînă fără urmări în evoluţia ulterioară a situaţiei României, măcar pentru vreun deceniu; în fine, manifestaţiile opoziţiei din 21, cărora FSN le-a răspuns cu contramanifestaţiile violente de a doua zi, după cel mai clar, mai limpede tipic bolşevic. Faptul că incidentele cu pricina au condus la apariţia CPUN, în care, în principiu, „puterea provizorie” oferea o tribună oficială de exprimare şi opoziţiei, nu m-a indus în eroare. Opoziţiei nu i se oferea ceva, i se închidea în realitate gura, făcînd-o şi mai fragilă decît era, decît ar fi fost dacă ar fi rămas în afara oricărui exerciţiu de simulare a participării la putere. O opoziţie care ar fi rămas exclusiv în stradă şi în paginile ziarelor, ar fi obţinut rezultate mai bune la alegerile din 20 Mai decît cele obţinute, cauţionînd practic puterea neocomunistă prin acceptarea cooptării în CPUN. Pentru mine, aceste evenimente au fost revelatorul faptului că singurul gînd al „puterii provizorii” era cum să se eternizeze la putere, în buna tradiţie a partidului comunist din care se născuse, aparent precum Afrodita din spuma mării.

Şi, totuşi, aceste concluzii amare la care am ajuns atît de repede nu m-au demobilizat, ci mai degrabă au avut efectul invers, altfel nu s-ar explica militantismul civic şi jurnalistic, apoi politic în care m-am înscris, imediat după demisia din conducerea naţională a FSN, care a urmat contramanifestaţiei feseniste amintite. Am scris sute, mii de articole împotriva „noii puteri”, am organizat vreme de vreo doi ani zeci de mitinguri de protest, m-am trezit fondator şi lider al Alianţei Civice, apoi al partidului acesteia, ba chiar şi prim-secretar de tip nou, vreme de vreo doi ani jumătate, pînă cînd m-a apucat boala şi dezgustul constatînd că „ai mei” nu erau nici mai competenţi, nici mai oneşti decît „ai lor”. Am plecat şi bolnav de acolo, ca să nu se poată spune că plec cu mîna goală dintr-o demnitate publică! Dar nu regret. Experienţa mi-a acordat o vizibilitate pe care nu aş fi avut-o altfel – practic, de la ultimul secretar de primărie comunală din judeţul condus de mine şi pînă la toţi cei trei preşedinţi post-ceauşişti ai României, am cunoscut cam toată floarea cea vestită a politichiei româneşti post-decembriste. Sigur, asta m-a vindecat de maniheism şi de orice iluzii legate de clasa politică aborigenă! Pînă la implicarea politică, mai ales pînă la exercitarea puterii, îmi imaginam că toţi cei „buni” sînt în partea în care mă situam eu, în vreme ce „răii” se aflau exclusiv în tabără adversă. După această experienţă, ştiam deja că cei „buni” sînt foarte puţini, iar numărul lor era şi el în scădere continuă, cei „răi” foarte mulţi şi, de bună seamă, în creştere continuă, iar distribuţia lor era relativ proporţională în toate taberele – că partide ar fi destul de pretenţios să le numesc. Găşti clientelare, chiar mafii, mi se par denominaţii mai adecvate. Aşa am ajuns să nu mai pot vota decît negativ, să merg pe strategia „răului cel mai mic”, dacă de „bine” era clar că nu putea fi vorba, iar de doi-trei ani, să nu mai votez chiar deloc. M-am fript în 2000 votînd – şi instigînd la vot! – pe unul cu mîinile pline de sînge, ca să nu cîştige altul cu gura plină de căcat! Care, acum, ne reprezintă în Europa, frate! În fond, cînd nu ai de ales, nu alegi – e şi aceasta o atitudine, o opţiune politică fermă, chiar dacă manifestată, oarecum buddhist, ca inopţiune.

Şi, totuşi, chiar dacă am strigat şi eu la mitingurile din primii ani post-decembrişti „Ţineţi minte cinci cuvinte/ E la fel ca înainte!”, cu varianta încă mai dură „Ţineţi minte cinci cuvinte/ E mai rău ca înainte”, nici o clipă n-am crezut asta. Simţeam, ştiam că nu era nici „la fel”, nici „mai rău”, cu atît mai puţin „mai bine”, simţeam, ştiam că e „altfel”. Un „altfel” deschis. În unele privinţe, era „mai rău”, în altele „mai bine”, în celelalte „la fel”. Cum urmau să evolueze lucrurile a depins de noi în fiecare moment. Din păcate, nu exclusiv! Pentru că nu putem evalua lucrurile în absenţa a ceea ce avea să devină clasa noastră politică. În fond, aceasta a apărut din laboratoarele PCR şi ale UTC, din directorimea industriei socialiste falimentare, din rîndurile intelectualilor autentici sau pîrîţi convertiţi la jurnalism şi politică, din puţinii supravieţuitori ai gulagului şi chiar mai puţinii foşti disidenţi şi opozanţi anticomunişti din ultimele decenii ale regimului de tristă memorie. Această clasă politică nu avea cum să nu poarte toate stigmatele originilor sale şi asta s-a văzut limpede în întîrzierea de cel puţin zece ani cu care s-au făcut toate modernizările, toate reformele necesare – dacă trecem peste pluralismul formal, declarat încă din zilele în care mai curgea sînge, cam totul, în ce priveşte economia, instituţiile politice, administrative şi juridice, s-a făcut mereu cu zece ani mai tîrziu. Principalul vinovat este, desigur, Ion Iliescu, care a făcut acestei ţări cel mai mare rău, cînd i-ar fi putut face un mare bine. Printr-un simplu gest, retragerea cît mai rapidă, de preferat înaintea alegerilor din 20 mai 1990. Dar cum avea să se retragă cel care a stat aproape treizeci de ani la pîndă în spatele scaunului lui Ceauşescu?! L-am întrebat odată pe prietenul meu Vladimir Tismăneanu cum de a putut face cartea aceea ruşinoasă de interviuri cu Ion Iliescu. Mi-a răspuns excedat că şi Adam Michnik a făcut una cu generalul Jaruzelski. De parcă situaţiile ar fi fost comparabile! Păi, nici Volo nu e Adam, cu atît mai puţin Iliescu nu e Jaruzelski! Cel din urmă, a făcut Poloniei „răul cel mai mic”, ocupaţia militară internă, cînd putea lăsa să se petreacă „răul cel mai mare”, ocupaţia sovietică, pe cînd Iliescu i-a făcut României cel mai mare rău posibil în contextul dat, cînd îi putea face cel mai mare bine, printr-o retragere care ar fi lăsat jocul politic deschis şi posibilitatea naşterii unui pluralism autentic, pe care nu-l avem nici astăzi, deşi s-a schimbat puterea de cîteva ori şi guvernele încă şi de mai multe ori!

Da, sîntem unde sîntem, am ajuns unde am ajuns la 20 de ani de la o revoluţie care ar fi putut să ne schimbe complet în bine destinele, mai ales din pricina conducătorilor noştri. I-am numit idioţi, i-aş putea numi imbecili, la fel de bine, sau cretini. Dar acestea nu sînt calificative injurioase, ci termeni tehnici utilizaţi în sensul lor psihologic. Se referă la oameni care, puşi în situaţia de a face ceva, nu ştiu, nu sînt în stare, poate nici nu vor să facă. Din acest motiv sînt idioţi, chiar dacă QI-urile se înscriu în limitele normalului sau trec peste acestea. Cum poţi numi altfel o clasă politică, deşi politrucime mi se pare un termen mai adecvat!, care a chinuit de două ori un text consituţional pentru a obţine ceva atît de stufos, de contradictoriu şi de aberant încît nici măcar forma de guvernămînt nu e limpede? Şi, pe deasupra, aceasta n-ar putea fi schimbată decît pe cale revoluţionară, dacă tuturor românilor le-ar trece prin cap să treacă de la republică la monarhie! Cum poate fi numită o clasă politică în interiorul căreia, cu o constanţă remarcabilă, tensiunile şi conflictele din interiorul aceleiaşi tabere sînt mai violente decît cele întreţinute cu tabără adversă? Cum naiba poate fi numită această bandă de politruci care, în materie de funcţie supremă în stat, n-a fost în stare să ne ofere decît un înalt demnitar bolşevic nici măcar reciclat ca lumea, un profesoraş de bună credinţă, dar mediocru pînă la ultima fibră, şi un incult, cu gura spurcată, dar care, provenit din aparat, ca şi ceilalţi, îşi imaginează că ar fi Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul comunismului?! Dar care găseşte suficienţi intelectuali – de n-o fi exagerat cuvîntul! – care să-l aplaude, linguşească şi promoveze! Şi nu toţi pentru avantaje şi sinecuri, unii din pricina obiceiului de care se scapă greu, alţii din masochism, iar ultimii „că aşa e la modă”! Păi, atunci, cum să nu-l vozete „popor, prostime”, dacă domnii ăştia cu carte susţin că e bun, că e mare şi tare ca Ştefan cel Mare?! Mai ales că, în materie de adversari, celalaltă cloacă a clasei politice îi expediază pe băiatul bun la toate, dar transparent ca sticla, fără pic de conţinut, şi pe cel atît nimerit poreclit de Ion Iliescu? Iaca, o mai nimereşte şi bătrînul bolşevic cîteodată!

Tortul pe colivă, cel puţin pe moment, este pus de asumarea răsunderii guvernamentale pentru trei pachete de legi importante, dar pline nu doar de contradicţii interne şi aspecte neconstituţionale, cum a sesizat deja Consiliul Constituţional, dar şi de sute de erori de limbă română strămoşească, după cum poate observa toată lumea! Ceea ce ar explica oarecum logic şi tentativa de desfiinţare a Institutului Limbii Române – exista riscul clar ca străinii să înveţe limba străbunilor mai bine decît legiuitorii noştri! Iar asta face pandant perfect cu discursul în Parlament al locatarului de la Cotroceni – dacă închideai ochii şi ascultai numai vocea, aveai senzaţia că a înviat Tătuca! Asta avem după douăzeci de ani – în locul unui singur idiot cu soaţa sa, care ştiau şi făceau totul, o puzderie de idioţi de calibru mai mic, dar care sînt în stare să facă aproape la fel de mult rău. Noroc că, prin efort propriu, parcă împotriva idioţilor care ne guvernează, societatea aceasta bolnavă a reuşit să-şi creeze anumite insule de normalitate, zone de autonomie – economică, culturală, de loisir etc – în care lucrurile par să se desfăşoare după regulile unei lumi care ar putea fi cea viitoare. Dacă nu vor fi sufocate de bravii noştri politruci, dacă vor avea putere de iradiere… Pentru că singura şansă de ameliorare a clasei politice este renaşterea – de fapt, naşterea, prima tentativă a fost un avorton! – societăţii civile. Dacă nu, nu!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Florin Iaru: (20-9-2009 la 00:00)

    Bravo, Liviu…
    Şi încă asta nu e decît a suta parte din obida care mă încearcă. Orice replică făcînd apel la civilitatea termenilor şi la corectitudinea politică a şanselor seamănă cu un discurs despre transformarea porumbului în grîu – ţinut în Gulag… Sau cu frecarea piciorului de lemn cu Voltaren (ca să nu mai apelez la clasica loţiune „Diana”).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (20-9-2009 la 00:00)

    Adaos

    Ma uit la fotografia atit de bine aleasa de editori pentru a insoti articolul si ma tot intreb daca nu cumva spatiul construit are o putere fantastica de modifica capatinele oamenilor cu tot cu continutul lor! Sau daca nu ramin un fel de urme, de virusi de la inainte locatari! Pentru ca acesti idioti care ne guverneaza au locuit, de la Revolutie incoace, spatii precum fostul CC al PCR, fostul sediu al Marii Adunari Nationale, fostele ministere de Interne si Externe comuniste, acum, locuind laolalta parlamentarii Casa Poporului, mindria arhitectuala ceausista, fostul Palat al Pionierilor si sediul Externelor ceausiste. Oare, daca i-am ruga/obliga sa faca schimbari de domicilii, s-ar schimba ceva in bine in mintea lor?!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (20-9-2009 la 00:00)

    Îi recomand lui „Anton” editorialul lui Liviu „Teoria conspiraţiei, un ochi pe faţă, un ochi pe dos”, http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=430

    Totodată îi recomand să renunțe la această atitudine tipic românească, altfel își pierde dreptul la lamentații (care sunt oricum inutile) și își merită pe deplin soarta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (20-9-2009 la 00:00)

    Multumesc, Florine! As fi preferat sa nu trebuiasca sa scriu articolul acesta! Cred ca si tu la fel! Ca si niste bune milioane de romani!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • florindochia: (20-9-2009 la 00:00)

    ba e tare bine că l-ai scris… pentru că nu trebuie să se uite cine sunt cei care vor mereu să ne stea în frunte. io m-am retras într-unul din locurile alea de care spui în final, într-un „teritoriu” al meu, atât cât e posibi, cu prietenii mei… nu pot locui o ţară care a ratat din nou şansa de a fi stat, în mijlocul unei populaţii care nu e lăsată să fie/devina popor.
    multumesc pentru acest cadou de „septembrie galben” şi trist

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • anton: (20-9-2009 la 00:00)

    A s fi, intr-un fel, tentat si eu sa spun Bravo, Liviu. Le-ai zis-o. Textul e, evident, bine scris, desi abordarea in sine este naiva si dovedeste o crasa necunoastere a realitatii, fapt, regretabil la un intelectual de marca asemenea lui Liviu Antonesei. El, ca multi alti intelectuali, face greseala de a se referi la Romania, ca si cum aceasta tara ar fi scoasa din contextul geopolitic in care i s-a dat sa existe. Dezamagirea este, tocmai de aceea, cat carul la atatia oameni. Ei n-au reusit, iata, nici dupa 20 de ani, sa inteleaga ca, inca diainte de 89 in Romania nu mai conduc romanii, ca politicienii din fruntea bucatelor trebuie sa faca jocuri care, nu o data, se dovedesc ostile si diametral opuse fata de interesele poporului roman. Ceea ce azi se numeste revolutie nu este decat un fas, la amploarea caruia, e adevarat, a contribuit si batranul Iliescu si colegii lui de la Moscova. Si asa va ramane, cata vreme Rusia va fi o putere militara importanta in aceasta parte de lume. Sunt naivi, ca sa nu folosesc alte calificative, toti cei care gandesc sau spera altfel.Sa nu se uite ca marile erori de politica externa facute dupa 1940 produc efecte si acum si vor produce si in viitor.Desigur, Liviu Antonesei si altii ca el are/ au dreptul sa se planga si sa deplanga ce si cat vor. Dar asta nu duce la nici o solutie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (20-9-2009 la 00:00)

    Anton

    Inteleg ca solutia este sa mai adoptam o teorie a conspiratiei universale si sa stam cu miinile in sin, ca doar nu e nimic de facut! Eu in chestii din astea nu cred, de unde sint naiv probabil. Daca nu as fi, n-as gindi, n-as spune, n-as scrie, n-as face nimic si totul ar fi ok!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • codrut constantinescu: (20-9-2009 la 00:00)

    Ma intreb citindu-va articolul, nu este cumva si vina noastra, a asa-zisilor intelectuali ca nu am devenit repere pentru populatie, borne, geamanduri, faruri care sa ghideze instinctul public care, se stie, este primar ?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (20-9-2009 la 00:00)

    Codrut Constantinescu

    Nu stiu ce sa spun. Cind multi intelectuali nu pot fi repere nici macar pentru ei insisi, ca indivizi, ar fi destul de dificil sa devina pentru altii!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cosmin POPA: (20-9-2009 la 00:00)

    …mmm greşelile de ortografiere pot fi considerate grşeli gramaticale? Nu de alta, dar domnul Liviu Antonesei cam mănâncă litere. Ştiu că este un text propus, necorectat dar tot pentru un comentariu pe net mister Petru CLEJ mi-a tras nişte replici de n-am mai postat de pe vremea când întreba la BBC dacă e bun sau nu votul uninominal. Ce-i drept, opiniile domnului CLEJ de atunci au rămas preţioase în contextul actual. Cât despre articolul de faţă, pot spune că diferenţele dintre „ai noştri” şi „ai lor” sunt fireşti într-o societate eficientă ca a noastră. Din păcate, eficacitatea societăţilor occidentale a cam dat chix şi se îndreaptă şi ei spre eficientizare. Pentru cine crede că e steril să presupun că toată lumea ştie care este diferenţa dintre eficienţă şi eficacitate încerc o mică paralelă: cantitate şi calitate; drept şi bună credinţă; advocacy şi relaţii publice; publicitate şi jurnalism; sau cum spune englezul, „do things right” şi „do the right thing”. :))

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • ionut: (20-9-2009 la 00:00)

    Oare suntem intr-o situatie asemanatoare Italiei anilor ’80? Stiti voi: mafie, politicieni corupti s.a.m.d.. – Nuuu, la noi e mult mai rau! Ar fi bine sa se tina de cuvant judecatorii si sa nu mai accepte sa fie propusi pentru BEC-uri, sa vedem cu cine va organiza politicienii nostrii alegerile. Va intreb, asta nu ar fi o solutie?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (20-9-2009 la 00:00)

    Cosmin Popa

    Sigur, distinctia eficacitate – eficienta e pertinenta, o discut si eu cu studentii mei in ceea ce priveste educatia, domeniul profesional care m-a prins. Una masoara nivelul de atingere a obiectivelor, cealalta relatia rezultate – costuri. De buna seama, exemplele din interventie sint binevenite.

    Da, mai maninc litere, sint probabil egoist si nu vreau sa le dau pe toate! Din pacate, imi dau seama doar cind textul e publicat, intr-o forma sau alta!

    Ionut

    Doar ca, in Italia, nu stiu cum naiba s-a intimplat dar tot s-au gasit niste procurori, judecatori si politisti care sa fi vrut sa faca ceva – cu toate riscurile, pentru ca nu toti cei implicati in „mani pulite” au scapat cu viata!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ce_Ci: (20-9-2009 la 00:00)

    Cât a rătăcit Moise cu ai lui în deşert? Şi era poporul lui Dumnezeu…
    Nu voi a deşert grăire, da am impresia că, la noi, mai va…
    Dacă_nu_nu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (20-9-2009 la 00:00)

    Ce_ci

    Nu e numai asta, nici Moise insusi n-a iesit viu din desert, laolalta cu toti cei care se nascusera in sclavie! Moise al nost`, Iliescu pe numele sau civil, s-a repezit la functie mai ceva decit mireasa la pat!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Charlie: (20-9-2009 la 00:00)

    Cine e mai idiot? Guvernantul sau guvernatul? Pai daca a fost revoulutie de banc! Dupa cum i-am spus unuia candva revolutia fraceza a avut mule faze si intre ele era si teroarea lui Robespierre. In RPR, RSR nu s’au taiat capete in afara de Nicolaie si Elena.Astept faza doua si dupa aia catharsis!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (20-9-2009 la 00:00)

    Domnule sau doamnă care vă ascundeți sub pseudonimul „Charlie”,

    În RPR/RSR s-au „tăiat” destule capete, un exemplu ilustru fiind Lucrețiu Pătrășcanu. Iar Nicolae și Elena Ceaușescu nu au fost executați în timpul RSR, aceasta fiind abolită în seara zilei de 22 decembrie 1989.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Charlie: (20-9-2009 la 00:00)

    Stimate D-le, D-na sau Domnisoara Clej! Nu stiu de ce unii sunt obsedati cu pseudonimitatea mea. Ma rog, fiecare cu tabieturile lui.Multumesc ca m’ati corectat relativ la impuscarea lui Lucretiu Patrascanu, de fapt mai traiam in Romania cand se intamplase. Faptul ca Elena si Nicolaie au fost „decapitati” dupa ce s’a desfintat RSR este un amunt marunt si banal din punct de vedere istoric. Era o diferenta de o saptamana. Si dupa asta basta.Cei omorati dupa „revolutia romana” erau putini dar ar trebui sa luam in considerare si mineriada ca o parte din procesul de epurare. Ilescu era calau pe vremea aia.Dovada ca majoritatea ,adica cei care mai traiesc, din ancien regime se mai gasesc si acum in pozitii de putere.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (20-9-2009 la 00:00)

    Persoana care se ascunde cu lașitate sub pseudonimul „Chaelie” face niște grave confuzii (sau dă dovadă de o crasă rea credință).

    În primul rând, eu nu mă ascund sub pseudonim, sunt o persoană reală, nu o imagine virtuală.

    În al doilea rând, indiferent ce neîmpliniri pot fi puse pe seama perioadei de după 22 decembrie 1989, a spune

    „Faptul ca Elena si Nicolaie au fost „decapitati” dupa ce s’a desfintat RSR este un amunt marunt si banal din punct de vedere istoric. Era o diferenta de o saptamana.” e în cel mai bun caz o gogomănie.

    Indiferent cum numim evenimentele din decembrie 1989, atunci s-a produs o ruptură pe care NIMENI nu o poate nega. Până și faptul că atâția oameni pot scrie azi ce vor pe internet, inclusiv astfel de elucubrații, este o dovadă în acest sens.

    De fapt, mă întreb ce dorește de fapt să spună persoana care se ascunde în mod nejustificat sub aliasul „Charlie”?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gioia: (20-9-2009 la 00:00)

    romania nu a fost condusa de un superman care ajungea in cele mai indepartate catune cu viteza lumini!!
    un singur cap taiat fiarei cu multeeeee capete nu e mare lucru !
    e stupid sa se creada ca acel cuplu ridicol a tinut intrutotul controlul..
    graba cu care au fost executati,practic fara nici o judecata dovedeste faptul ca totul a fost musamalizat…sa dat poporului circ si vin!!
    acum ramane sa asteptam moartea naturala a membrilor vechii garzi..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.42.146