Recent, Mircea Geoană a fost suspendat din PSD pe şase luni pentru că a criticat partidul în public. Ce diferenţă uriaşă face un an… În decembrie 2009, domnul Geoană era uns “salvator al naţiunii”, de mulţi dintre cei care doreau să scape de Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României.
Iar Mircea Geoană a reuşit performanţa de a transforma o victorie virtuală a forţelor anti-Băsescu într-o înfrângere, ce-i drept la limită în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.
La puţin timp după aceea a pierdut şi funcţia de lider al PSD, partidul neiertându-i eşecul şi a rămas doar cu funcţia de preşedinte al Senatului. Îşi imaginează însă cineva că Mircea Geoană este atât de respectat în PSD încât să se considere că funcţia respectivă i se cuvine? Da de unde! Partidul din care a fost proaspăt suspendat nu acceptă deocamdată schimbarea sa, doar ca să nu rişte acapararea funcţiei de către coaliţia de guvernământ.
Şi uite aşa, “salvatorul naţiunii” din decembrie 2009 a rămas fără partid, precum Agamiţă Dandanache fără “coledz”…
Între timp, aliatul de circumstanţă al PSD, PNL continuă să aibă ca singur obiectiv debarasarea de Băsescu, aruncând din când în când câte o săgeată către PSD, ca să nu uite electoratul că sunt un partid de centru-dreapta, nu-aşa?
Nici de partea puterii însă situaţia nu e mai strălucită. Traian Băsescu a instituţionalizat practic mitocănia în viaţa politică românească şi a renunţat la orice vestigii sau pretenţii de imparţialitate care ar trebui să fie caracteristică funcţiei de preşedinte al României
PD-L este un partid de o inepţie şi o incompetenţă de nivelul PDSR-ului din anii 1992 – 1996, cu diferenţă că este mai mult sub papucul lui Băsescu decât PDSR-ul de atunci sub papucul lui Iliescu. Orice pretenţie de guvernare coerentă s-a spulberat, iar premierul Boc, neavând o majoritate stabilă în parlament, a descoperit jucăria constituţională a angajării responsabilităţii pe proiecte de lege, aşa cum toate guvernările anterioare se jucau ca nişte copii tâmpiţi cu ordonanţele de urgenţă.
Iar aliatul la guvernare al PD-L, UDMR, după ce a votat suspendarea din funcţie a lui Băsescu în parlament în aprilie 2007, a făcut campanie pentru demiterea sa la referendumul din mai 2007 şi l-a sprijinit pe Geoană la prezidenţialele din 2009 a arătat că nu e cu nimic mai bun decât PD-L, PSD şi PNL – triunghiul toxic al politicii româneşti – alăturându-se lui Băsescu la guvernare în 2010 şi formând acum patrulaterul toxic PD-L – UDMR – PSD – PNL.
Niciun fel de demers politic pe criterii ideologice. Guvernarea aplică măsuri de austeritate sălbatică, plătind demagogia de dinainte de 2008 de care se fac responsabile toate cele patru partide “toxice”.
Între timp, continuă stupida dispută pro- şi anti- Băsescu, care ţine loc de dezbatere politică în România.
În aceste condiţii, îi întrebăm pe cei care ne-au criticat, uneori vehement, pentru îndemnul nostru la vot nul în alegerile prezidenţiale din decembrie trecut (http://www.acum.tv/articol/2268) – aşa-i c-am avut dreptate? Dacă preşedintele României era ales nu cu 5 milioane, ci cu 500000 de voturi, dacă 9 milioane din 10 care au venit la urne votau nul, nu ar fi fost acesta un vot de blam şi un avertisment colosal pentru viitorul şef al statului?
Teoretic, ar fi dispărut de la masa discuţiilor pentru soluţii loialitatea sau dispreţul faţă de preşedintele în exerciţiu, împingerea acestuia la periferia subiectelor politice (aşa cum ar fi normal) permiţând aducerea în centrul atenţiei a unor probleme reale, cele cu care se confruntă cotidian populaţia, aflate însă de regulă în spatele unei perdele de fum, întreţinut inclusiv (sau mai ales) de canalele mediatice.
În situaţia curentă însă, cei care s-au sinchisit să voteze au credibilizat fie pe cineva fără susţinere politică fie pe cineva care îşi asigură susţinerea politică pe principii clientelare contrare intereselor pe care a fost ales să le apere.
Pe bună dreptate Geoană sau Băsescu ar putea să le bată obrazul celor care ar mai ieşi acum în stradă să ceară ceea ce mecanismele democratice şi legile din România întârzie să le ofere de 20 de ani: “ce mai vreţi, mă…” – ne imaginăm că ar putea spune oricare dintre cei doi – “… nu voi ne-aţi votat?”
Poate suntem idealişti, dar evoluţia politică a lui Mircea Geoană, cel care trebuia, ipotetic să salveze România (şi a PSD-ului, evident, această jucărie a nomenclaturismului dinastic românesc), şi comportamentul lui Traian Băsescu justifică îndemnul nostru de anul trecut.
P.S. Nu am îndemnat niciodată electoratul să nu meargă la vot, așa cum ne calomniază un detractor obsedat. E o uriașă diferență între a nu-ți exercita dreptul de vot și a depune un vot nul în urnă. Și chiar în țările – foarte puține – unde votul e obligatoriu votul nul e o opțiune democratică legitimă. Dar deja asta e greu de înțeles pentru unii.
ASOCIATIA „ROMENI DI PADOVA”
Asociatia noastra , la ultimele doua runde de alegeri din Romania , a militat pentru „VOTUL ALB”.In semn de protest vis-a-vis de politica practicata de clanul de tip mafiot aflat la purtere.
Cu cinism si aroganta ,puterea, a „transfomat” votul alb in vot nul ,pentru a ascunde aceasta forma de protest din partea romanilor .
Suntem preocupati de potentialul celor de la putere (pd-l),de a frauda viitoarele alegeri.Controleaza tot.
De la Padova
ing. Die Nicolae Alexandru-Presedintele Asociatiei „Romeni di Padova”
Votul nul este o optiune valida in democratie, dar sigur nu este o optiune care este exercitata pentru a intari o democratie, ci o arma pasnica gindita si folosita pentru a o slabi.
Redactia Dumneavosastra pare sa sufere de de o forma de deranj de personalitate, pentr care cel mai binevoitoare expresie ar fi „self-righteousness”.
Recunosc ca pe vremea dinaintea si din timpul alegerilor nici nu stiam ca Acum! exista, deci n-am urmarit debaterea. Dar as fi spus si atunci ceea ce spun acum: votul alb ca arma activa in politica este o greseala de baza a democratilor de salon si a slabanogilor civici in politica.
Votul alb este cel putin distantare de mecanismele democratice, care la multi adepti este refuzul integrariiintr-o democratie in care fiecare e indreptatit sa participe la discursul politic pentr a-si impune prin cucerirea majoritatii ideile si candidatul (care poate fi chiar persoana in cauza).
Numai cei care nu-si pot recunoaste infringerea ca un rezultat valid in democratie, deci cei cu inclinari autoritare, recurg la participare electorala prin castrarea votului. Tipic pentru lupi in blana de oaie, noi democrati care inteleg democratia ca un instrument manipulativ in servicul propriilor interese egoiste. Sau care nu o inteleg de loc.
Cu stima
Eu
P.S. O remarca generala cu caracter personal: greseli ortografice sau semanticew in ceea ce scriu sint datorite faptului ca nu am mai scris de loc romaneste de 40 de ani, din 1970
Domnule Soran-Schwartz,
În afară de grosolănia termenilor pe care-i folosiți („slăbănogi civici”, „castrare”) dovediți că nu prea ați înțeles despre ce este vorba în această dezbatere (pe care de altfel recunoașteți că nu ați urmărit-o). Noi nu am recomandat votul nul ca principiu, ci doar în aceste alegeri prezidențiale, nu doar pentru faptul că suntem sceptici din principiu cu privire la alegerea președintelui prin vot direct în România (am exprimat acest scepticism acum 20 de ani în România liberă), dar și pentru lipsa totală a opțiunii între cei doi candidați în cauză (probabil că habar nu aveți despre cine vorbesc).
Cât despre afirmațiile despre manipulare, interese egoiste, lupi în blană de oaie, cred că nu știți despre ce vorbiți (ca în speța scrutinului la care mă refeream) sau, dacă vă referiți la editorii revistei ACUM o faceți în mod insultător și calomnios.
Cât despre lecțiile de democrație, v-aș invita să o lăsați mai moale. Am să vă dau un singur exemplu. Sunt cazuri în alegerile parlamentare din Franța (desfășurate prin scrutin majoritar uninominal cu două tururi) în care se confruntă candidatul Partidului Comunist (sprijinit și de candidatul Partidului Socialist) și cel al Frontului Național (de extremă dreapta). Atitudinea dreptei clasice (UMP), al cărei candidat a fost eliminat în primul tur, este de a recomanda votul nul. Explicația – „on ne choisit pas entre la peste et le cholera”. N-aș merge așa departe să afirm că alegerea între Băsescu și Geoană (dacă nu știți cine sunt cei vă pot explica) era una între ciumă și holeră, dar, toute proportion gardee, la așa ceva se reduce.
Așa încât, comentariul dumneavoastră nu dovedește doar ignoranță, ci și, prin folosirea invectivelor, rea credință.
@Robert Soran-Schwartz: Sigur ca votul nul este o optiune in democratie. Comunica un lucru important (nemultumirea cu toate celelalte optiuni) si ii priveaza pe cei alesi de un mandat solid, ceea ce poate duce chiar la noi alegeri in unele sisteme–un mecanism destul de democratic, nu vi se pare?
Nu stiu al cui e citatul, dar se zice ca „in democratie, popoarele se aleg cu liderii pe care ii merita.” Poate ca ii meritam pe cei ce ne conduc, din moment ce nu reusim sa gasim si/sau sa alegem unii mai buni.
@Acum: Nu am votat nul si imi pare rau. Ati avut dreptate!
Anularea votului sau absenta de la vot sunt modalitati de transmitere unui mesaj asa-zisei „clase politice”. Perfect de acord. Insa ce-i de facut cand nimeni nu asculta ? Prin anularea votului sau absenta de la vot sporeste importanta fradei electorale. 10.000 de voturi obtinute prin frauda au cu totul alt impact cand doar o parte mica a populatiei cu drept de vot isi exprima optiunea.
Domnule Huzum, si dumneavoastra faceti parte dintre aceia care confundati semnificatia votului nul cu aceea a absentei de la vot. Sa ne referim insa la ipoteza avansata de noi – 9 milioane de voturi anulate dintr-un total de 10 milioane. Cum poate fi masluit un asemenea rezultat ca sa nu apara atatea voturi anulate, mai ales ca exista si exit-poll-uri? Romania nu e totusi Belarus sau Coasta de Fildes.
Domnule Clej, ipoteza avansata de dumneavoastra este limpede, poate ca nu m-am exprimat eu suficient de clar. Exista vreo prevedere legala ca in cazul existentei unui procent foarte mare de voturi anulate intentionat rezultatul obtinut prin numararea voturilor valide sa fie anulat si el? Pe situl Biroului Electoral Central (http://www.bec2009p.ro) nu am gasit vreo astfel de precizare. In aceste conditii, nu este nevoie sa se masluiasca rezultatul in nici un fel – se declara un castigator pe baza voturilor ramase. Mesajul ramane, dar are un caracter simbolic, si cine isi inchipuie ca politicienii romani se vor auto-epura la receptionarea unui astfel de mesaj isi face iluzii.
Cand am vorbit despre voturi obtinute prin frauda, ma refeream la voturi obtinute prin „cadouri” in perioada campaniei, „cumparate” direct, samd. Si precizam ca 10.000 de voturi obtinute prin astfel de metode au cu totul alt impact cand totalul voturilor valabile este de 1.000.0000, fata de 9.000.000.
Desi sunt roman prin nastere si asta e o stare pe care nu o poti nega ci doar eventual ascunde, constat a nu stiu cata oara ca Romania este, imprescriptibil, o vagauna, locuita de o gloata salbatica si condusa de cei asemenea ei. Nu inteleg nici acum ce cauta Romania in UE. Si da, desi sunt roman, urasc Romania. Pentru cei care vor macar sa spere la un viitor decent, emigrarea este cea mai buna solutie. Cu respect.
Domnule Huzum,
N-ați înțeles nimic. Am scris: „Dacă preşedintele României era ales nu cu 5 milioane, ci cu 500000 de voturi, dacă 9 milioane din 10 care au venit la urne votau nul, nu ar fi fost acesta un vot de blam şi un avertisment colosal pentru viitorul şef al statului?” De unde rezultă că ar putea fi vorba de anularea scrutinului? Dar era același lucru dacă Băsescu era ales cu 527580 de voturi în loc de 5275808 milioane? Puteți să încercați să gândiți mai puțin provincial, să vă „dezromânizați” la minte pentru 5 minute?
Robert S Schwartz: +1.
Andrea F: ceea ce spuneti se realizeaza mai bine absentand de la vot. Un vot alb nu contribuie la nimic altceva decat eventual la intrunirea unui cvorum. Decat sa votati in alb mai bine stati acasa si beti o bere si injurati guvernul. Asa macar contribuiti la PIB
Petru Clej: Trebuie sa fie foarte reconfortant sa te simti superior cititorilor tai, puteti sa-mi raspundeti si mie in acelasi mod (belicos e un cuvant ‘grosolan’?) in care ati raspuns celor care au cutezat sa nu fie de acord cu parerile dvs
„Roby” care e problema dumneavoastră?
Constituția României prevede la art. 81 (3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.
Puteți să-mi spuneți despre ce cvorum e vorba?
Petru Clej:
imi exprimam sustinerea fata de punctul de vedere exprimat de Robert Schwartz (aceasta afinitate nu cred sa rezulte din similaritatea numelor noastre).
De asemenea imi exprimam dezacordul fata de raspunsul dvs la interventia lui, atat ca ton cat si ca si continut. Puteti sa o numiti o stare de iritare, intrucat am observat acest tip de raspunsuri in mai multe cazuri. Poate un pic de detasare nu strica.
Ca nu ar fi fost vorba de cvorum in chestiunea specifica a alegerilor przidentiale mi se pare un aspect secundar. Va multumesc insa pentru atentionare.
Domnule sau doamnă „roby”,
Ștefan și cu mine am argumentat atât anul trecut cât și anul acesta recomandarea noastră de a vota nul – un instrument politic cu o semnificație bine determinată, pe care mulți o confundă cu absenteismul. Am avut în schimb răspunsuri neargumentate, iar în cazul dumneavoastră și pe un ton de zeflemea. Repet, chiar dacă nu vă convine: WE GIVE AS GOOD AS WE GET. Așa cum avem pretenții de la noi înșine să scriem articole argumentate, așa cerem cititorilor noștri comentarii argumentate. Când pe deasupra mai sunt și agresivi și „iritați” ca dumneavoastră și vorbesc după ureche (vezi chestiunea cu prezența necesară la vot), atunci le dăm răspunsul cuvenit. Nu suntem ca alte publicații de limbă română să încurajăm dezbaterea în dorul lelii. Vă convine bine, nu, la fel de bine.