caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Amari ca fierea și viguroși ca buruienile sunt amanții patriei

de (10-5-2009)

Pe vremuri îi numeam „amanţi ai Patriei” pe cei care mediau, cumva într-o postura de gigolo, între haita de ipocriţi lipsiţi de talent care se instalaseră în primele rânduri ale partidul comunist şi restul lumii, adică poporul predestinat, în viziunea respectivei haite, programului de „construire a omului nou”.

Sunt cunoscute exemplele groteşti ale unui Adrian Păunescu sau Corneliu Vadim Tudor, dar puţini ştiu cât de mulţi oameni care ar fi trebuit să aparţină culturii au devenit activişti comunişti şi au reuşit, prin denaturarea artei, istoriei, ştiinţelor sociale, comunicării publice, să creeze un mediu închis, sufocant, care a condus în multe cazuri la o adevărată „spălare a creierelor”.

Faimosul festival „Cântarea României”, pe lângă căteva talente autentice pe care le-a racolat şi care s-ar fi afirmat în orice împrejurare, a adus la suprafaţă, prin modul programatic de „făcut dragoste cu patria” întregi cohorte de amanţi epigonici, cu un chef nebun de a-şi da poalele căt mai sus peste cap, în speranţa că din prostituţia asta se poate face o meserie bănoasă. Şi, ca în multe alte scheme piramidale, câţiva au şi reuşit.

Nu doar că după schimbarea de regim nu a dispărut nici măcar unul, şi niciunul n-a ieşit pe scena pe care cu puţin timp în urmă lingea, ca să-şi ceară scuze şi să se lepede de ditirambele ipocrite ale trecutului, dar toţi sunt astăzi bine-mersi, aranjaţi cameleonic în funcţii publice sau private şi continuă să sugă voiniceşte la ugerul patriei, una vânzănd cetăţenilor şi societăţii lor civile şi alta cumpărând pentru consumul propriu. Sunt nepieritori ca buruienile amanţii patriei!

Încercările timide („timid” este un adjectiv care trebuie înţeles „în contextul audienţei limitate”) pe care le facem in revista ACUM de a reexamina critic patriotismul într-o lume globalizată şi globalizantă se lovesc adesea de reacţii dure din partea unor cititori. Nu este de mirare că, după ce amanţii patriei le-au cântat ani şi ani de zile în urechi că românii sunt cel mai viteaz şi mai ospitalier popor, că trăiesc în cea mai frumoasă şi mai bogată ţară din lume, că sunt cei mai inteligenţi şi (nota bene) ştiu cel mai bine să se distreze, venind acum nişte autori oneşti să le spună că lucrurile nu stau tocmai aşa, nu fac decăt să trezească suspiciune, acuzaţii de trădare şi chiar ură.

Să se fi reuşit, pe ultima sută de metri, crearea aşa-zisului Om Nou, prin insuflarea balivernelor citate mai sus în conştiinţa identitară a milioane de oameni sau totuşi această relicvă a tipurilor de conştiinţă civică se manifestă ca o excepţie?

Vă invităm la o dezbatere „cu cărţile pe masă” în care să încercăm să definim, în cuvinte proprii, raporturile noastre cu Romănia şi semnificaţia lor.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Ion Vaciu: (10-5-2009 la 00:00)

    Te mai intrebi, Stefane, daca a reusit proiectul cu „omul nou”? Sa ne uitam in jurul nostru si chiar orbi de-am fi tot am realiza ca suntem martorii celei mai decadente perioade din scurta insa depresiv/voiasa istorie a Romaniei. Omul nou a esuat insa in „omul bou”, imi cer scuze anticipat animalului blajin pentru atribuirea numelui sau multora dintre romanii care sunt niste morti in viata. Cei mai multi nu au nici un proiect, nici un scop in viata, asteapta sa mai treaca si ziua de azi, caci maine… Pe aceasta lipsa de orice fel de ambitie si de demnitate se bazeaza soparla politicianului roman cand ii cumpara votul romanului cu un mic si o bere. Pretul corect pentru fiecare vot cules de prin parcurile oraselor si din crasmele satelor si comunelor. In acest peisaj, ne mai intrebam de alegeri pentru Parlamentul european? Glumim toti, iar democratia asta a devenit deja o caricatura. Suntem prea saraci si prea puturosi, ca neam, ca sa meritam stima Europei, poate sa se supere oricine. Am intrat prea devreme in UE, fara nici un merit, si acum platim ca prostii pretul apartenentei la un club prea sofisticat pentru pregatirea noastra. Ne-am bombat inutil piepturile, mandri de ce scofala am facut noi si bulgarii, fara a ne gandi o secunda daca suntem in stare sa si rezistam regimului de efort si munca din UE. Competitivitate, concurenta, tara emergenta, cuvinte care nu au legatura cu Romania. Am devenit tara tuturor imposibilitatilor!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • gabriel adelmann-elias: (10-5-2009 la 00:00)

    Poate ca asta ne si trebuie, Domnule Vaciu: o stacheta inalta. Sigur ca (cei mai) multi se vor strecura pe sub ea, apoi vor lua aere de mare campion (nadusiti, viteji, goi pana la brau), odata ajunsi de cealalta parte; dar eu nutresc speranta ca unii vor si incerca, „pe bune”, sa sara, cinstit, peste batul cu pricina. Imi amintesc de teoria formelor fara fond a lui Titu Maiorescu, care, in a doa jumatate a secolului 19, incuraja pe atunci inca submediocra, mimetica, aproape hazoasa productie poetica romaneasca de inspiratie occidentala, proorocind – inspirat – ca, odata limbajul invatat, vor veni si simtamintele sa blindeze spatele acestei fatade… Poate, poate…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Laurentiu Margarit: (10-5-2009 la 00:00)

    Astia nu sunt amanti, sunt prostituate, doar ca sunt excelent platite. Daca ma gandesc bine sunt prostituate care s-au transformat in curtezane

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ion Vaciu: (10-5-2009 la 00:00)

    Sunteti optimist domnule Adelmann-Elias si asa ar trebui sa gandim toti cei care mai intrezarim vreo speranta. Insa, cum credeti ca se va vindeca atat de repede un bolnav, dupa peste 50 de ani de comunism (cultura non-valorii + celelalte metehne pe care le vedem deja si la junii romani)? Cei 20 de ani de la Brucan amintire sunt un parfum optimist acum, eu mizez pe 33 (varsta generica a unei generatii). Din pacate, numai moartea unei lumi poate duce la nasterea uneia noi. Nu se stie insa daca iese una mai buna… E ca la loterie, ruleta ADN-ului inca nu si-a dezvaluit mecanismele intime. Si peste tot, mai exista un Dumnezeu insomniac, ce nu doarme niciodata. La asta v-ati mai gandit? Vorba poetului „soarta noastra fuse cruda, asta data…”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • atanasiu: (10-5-2009 la 00:00)

    Dle Maier,

    Daca nu va anuntati anterior acest articol, v-as fi raspuns la postarea anterioara a dlui Ivancu unde a inceput acesta discutie, dar asa am asteptat acest articol gandindu-ma ca poate interventia mea mi se va parea inutila, dar nu este cazul s-o consider inutila, mai ales ca vad ca articolul acesta al dvs este in aceiasi directie cu cel al profesorului Ivancu, caruia deja i-am raspuns, si ca doriti in continuare discutarea cu „cartile pe masa”, asa ca postez acum raspunsul meu de atunci, la replica pe care mi-ati dat-o, replica unde facand niste precizari, descriati niste situatii de aparent dar dupa motivatia reala fals patriotism si de patriotism adevarat, desigur nu inainte de a va spune si dvs, asa cum i-am comunicat si dlui Ivancu totalul meu acord cu spusele dvs din acest text.
    Asa dar am dorit sa va raspund urmatoarele: ca va multumesc ca in detalierea facuta nuantati cele spuse initial, cu alte cuvinte fara precizarile acelea asa cum aratasem anterior, cele spuse de dvs referitor la patriotism, riscau sa fie altfel interpretate, rostul interventiei mele initiale a fost doar sa va atraga atentia privind o posibila „misleading” creata de spusele dvs fara o nuantare necesara. Asadar eram deja convins ca intentia dvs nu este sa se creeze o competitie in materie de ce a facut fiecare pentru tara lui si ca de fapt problema pe care o ridicati tine de relatia dintre declarativ si concret, efectiv, eficient.
    Totusi cand ajungeti la situatiile punctuale concrete mentionate mai sus, cred ca iarasi creati posibilitatea unei interpretari, desigur banuiesc ca nedorite nici de dvs si nici de mine si sa explic :
    Spuneti: „dar elementele la care ma refer eu nu sunt de tipul „mi-am platit taxele” (ca sa nu incalc legile) sau mi-am vazut de munca (pentru a-mi hrani familia) sau n-am depasit viteza legala (ca sa nu iau amenda) sau n-am furat (ca sa nu fiu arestat) etc, etc. Ci de tipul: „in timpul liber am sadit un pom” (pentru comunitate), am voluntariat la un camin de batrani (ca sa le ofer o zi mai buna), am votat intotdeauna (in sprijinul democratiei), etc., etc. Lucruri simple, pe care le poate face orice cetatean si care, adunate la scara unei natiuni ar face-o intr-adevar sa fie mare, unitara si prospera. ”

    Este foarte frumos ce spuneti , dar din pacate restrangeti actiunea descrisa la sfera de cuprindere a notei date in paranteze, adica eliminati si cealalta posibilitate pe care mai simplu o s-o descriu, modificand didactic textul dvs, in scopul inversarii la fel de valide a sensului dvs initial :

    asa dar in noua formulare repet doar didactica: „dar elementele la care ma refer eu nu sunt de tipul „mi-am platit taxele” (indiferent daca legea m-ar prinde sau nu, adica din datorie cetateneasca) sau mi-am vazut de munca (pentru a-mi hrani familia desigur dar si cu gandul ca tot ce facem in interes propriu are si o nota legata de interesul general care nu se poate realiza decat printr-o rezultanta a intereselor individuale non opozabile unul altuia) sau n-am depasit viteza legala (ca sa respect si sa protjez traficul ) sau n-am furat (ca sa nu incalc o porunca divina si pentruca de altfel urasc hotia si dispretuiesc hotii) etc, etc. Ci de tipul: „in timpul liber am sadit un pom” (pentru comunitate dar mai ales cu gandul ca CV -ul meu se va inbunatati)), am lucrat voluntar la un camin de batrani (ca sa le ofer o zi mai buna, dar mai ales tot ptr CV), am votat intotdeauna (in sprijinul democratiei, dar pentru cel care m-a convins ca-mi va fi mie bine chiar daca vecinului meu ii va fi rau), etc., etc.
    Lucruri simple, pe care le poate face orice cetatean si care, adunate la scara unei natiuni ar face-o intr-adevar „sa nu prea fie mare, unitara si prospera”.
    Vedeti dar ca lucsimple chiar simple, au ca orice existent doua aspecte care uneori sunt contradictorii, asa ca privirea lor numai dintr-o singura directie poate deforma niste realitati.
    Adica ca sa fiu maxim de clar: aceleasi fapte toate pozitive pot fi motivate diferit, patriotismul ca stare de spirit, rezidand nu numai in fapta ci si in motivatia reala a acesteia.
    Si atunci dle Maier eu ca sa fiu obiectiv consider ca toate actiunile de mai sus sint benefice si nestiind cu siguranta care este cauza motivanta a respectivei actiuni prefer sa judec doar actiunile, ceea ce ma impiedeca sa le ierarhizez fie dupa ordonarea dvs dar nici dupa ordonarea inversa exemplificata de mine, dar care este insa la fel de valida ca cea propusa de dvs, asa cum cred ca v-am convins prin chiar cealalta varianta prezentata.

    In rest cele sustinute in artiolul dvs tin de actiuni foarte evidente din punctul de vedere al motivatiilor lor gaunoase, iar intrebarea pusa dlui Ivancu are sens s-o pun si aici adica:ce pot face cei care nu sunt „oameni noi” ca sa reduca impactul unei poate chiar majoritati sau aproape de a fi o majoritate(acesta era si sensul in care la un alt articol al dlui Ivancu eu am citat declaratia cinstita, singura cred, spusa de Adrian Nastase in activitatea lui politica, referitoare la acea falie intre cele doua Romanii)si ca fereasca Dumnezeu sa nu devina si unii dintre ei prin molipsire „oameni noi”, caci nu cred ca putem face un auschwitz pentru ei?

    PS. Cred deasemeni ca exemplele date de dvs si reluate de mine in interpretare inversa, ca nici macar nu sunt neaparat in mod obligatoriu legate de patriotism ci poate mai mult de civism , componenta a patriotismului fara insa a fi identic cu acesta, pentru ca de exemplu daca eu as veni in SUA ca rezident pastrandu-mi si cetatenia romana as putea exercita toate acele actiuni in interes social, cetatenesc umanitar in SUA ca si in tara mea, dar fereasca Dumnezeu in caz de conflict armat intre SUA si tara mea conflict in care dreptatea sa nu aparina absolut evident SUA, adica tara mea sa se fi comportat ca un stat evident infractor si criminal , probabil ca ma voi duce sa-mi apar tara natala si de neam, si cred ca acest gest cu adevarat este corelabil numai cu patriotismul.
    Am dat acest exemplu limita pentru ca de formatie realista fiind, uneori ca sa intelegem sensul unei notiuni, simt nevoia sa o delimiitez chiar prin si in zona de margine a domeniului ei de definitie sperand astfel ca notiunile cu care operam, sa fie, cel putin pentru cei care ar gandi asemeni mie, mai bine precizate si circumscrise in domeniul lor real de existenta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (10-5-2009 la 00:00)

    Ar fi recomandabil ca ecourile să nu fie mai lungi decât articolul însuși, să se refere strict la tema articolului și să fie scrise într-o limbă română ușor de citit și înțeles de toată lumea.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Pentru Ion Vaciu,

    Ma bucur sa citesc un ecou de la tine, semn ca vii si in paginile ACUM. Cu toata amaraciunea care rezida din cuvintele tale, cred ca incercarea noastra de a scoate in afara normalului atitudinea de „amant al patriei” da si roade pe ici pe colo, ceea ce face ca demersul nostru sa aiba sens.
    Daca vei dori sa scrii in ACUM, te asteptam cu drag.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Domnule Atanasiu,
    Reusiti sa scrieti un text urias, cu multa rabdare, dar care este un bun exemplu de „teorie a chibritului”.

    Va faceti cumva ca nu observati modul in care separ actiuni OBLIGATORII, reglementate de legi pentru orice cetatean, de actiuni OPTIONALE?

    Deci, va rog, concret si practic: ce fel de actiuni optionale ati derulat dv. pentru Romania? Nu e nici o rusine daca ati fost motivat pentru a va servi CV-ului sau din orice alte motive „egoiste”, nu ne situam aici pe pozitii de idealism absurd.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Bârsan: (10-5-2009 la 00:00)

    Dle Stefan Maier cred ca introduceti o confuzie cu textul de mai sus.
    „Amanti ai Patriei” , cei care mediau, „într-o postura de gigolo, între haita de ipocriti lipsiti de talent care se instalasera în primele rânduri ale partidul comunist si restul lumii”, nu erau patrioti, foloseau patriotismul ca pretext, ca ambalaj ca sa cante puterea, Partidul si pe liderii sai, erau oportunisti, si asemenea oportunisti sunt si astazi, mult mai multi decat inainte de ’89.
    Patriotii lauda realizarile si valorile tarii si ale poporului nu lauda puterea.
    Disputa care a aparut la articolul precedent nu a fost declansata de patriotism, a fost declansata de negarea si anihilarea lui.

    Se face mare caz de globalizare de universalitate, de faptul ca patriotismul e ceva depasit, familia o remiscenta a prejudecatilor si concubinajul o forma moderna de convietuire. Se promoveaza libertatea de exprimare absoluta pentru a putea blama pe oricine fara repercursiuni, libertinajul pentru degradarea demintatii a respectului de sine si a respectului pentru altii. Demnitatea si principile sunt considerate prejudecati, care ingradesc succesul celor care se conduc dupa „filozofia scopul scuza mijloacele”.

    Inainte de ’89 s-a incercat creeatea omului nou pentru construirea comunismului, iar dupa ’89 se continua spalarea creierului in alte scopuri decat cele socialist-comuniste.

    Am senzatia ca in spatele asa numitei distrugeri a patriotismului si a valorilor in general se continua aplicarea doctrinei lui Beria din manualul de „Spalarea creierelor – Manualul comunist de instructiuni privind razboiul psihopolitic” din care citez:
    „Degradarea si cucerirea merg mana in mana.
    Pentru a fi cucerita, o natiune trebue sa fie degradata, fie prin acte de razboi,fie prin invadare, fie prin a o forta sa accpte tratate de pace umilitoare sau prin lasarea populatiei ei la cheremul armatelor cuceritoare.
    Degradarea insa, poate fi obtinuta intr-un fel mult mai ascuns si mai eficient printr-o defaimare consecventa si continua. Defaimarea este arma principala si cea mai buna a psihopoliticii pe scara larga.
    Defaimarea consecventa si continua a conducatorilor nationali,a institutiilor nationale, a practicilor nationale si a eroilor nationali trebue sa aiba loc sistematic, dar aceasta este datoria principala a membrilor Partidului Comunist, nu a psihopoliticienilor.
    Domeniul defaimarii si degradarii de catre psihopolitician este omul insusi. Prin atacarea caracterului si moravurilor insusi si prin crearea unui sentiment general de degradare, prin contaminarea tineretului, se usureaza intr-o foarte mare masura controlul asupra poporului.
    ..
    Daca am putea sa distrugem efectiv mandria nationala si patriotismul unei singure generatii, aceasta ar insemna victoria noastra asupra tarii respective. Prin urmare, trebuie sa existe o propaganda permanenta in strainatate pentru subminarea atasamentului cetatenilor, in general, si al adolescentilor in special.”

    Sunt multi romani care declara ca le e rusine ca sunt romani, care afirma despre Romania ca „e frumoasa dar pacat ca-i locuita”, romani care au plecat sau doresc sa plece din tara cu un sentiment de dezgust, semn ca propaganda produce efecte.
    Care-i scopul propagandei prin care romanii trebuie sa-si dispretuiasca tara si pe compatrioti?
    Societatea trebuie sa fie ca o turma de individualitati fara valori, o turma care urmeaza liderii. Liderii sunt creeati artificial prin metode de marketing politic, ei pot fi inlocuti cand se erodeaza, sau cand „defecteaza” sunt demolati prin aceleasi metode.
    O ideologie sau un sistem sunt mai dificil controlat sau de demolat, pentru ca un sistem are proceduri este stabil si nu depinde de un individ. Prin controlul exercitat asupra liderului, o „turma” condusa de lider poate fi usor controlata, si daca o decapitezi de lider, turma se imprastie. Cei de la putere pot sa-si vada linistiti de afaceri, pentru ca societatea atomizata si bulverata nu-i poate trage la raspundere.

    Mmanualul Manualul comunist de instructiuni privind razboiul psihopolitic se gaseste la link-urile urmatoare:
    http://www.revista.memoria.ro/index.php?location=view_article&id=236
    http://www.revista.memoria.ro/?location=view_article&id=249
    http://www.revista.memoria.ro/index.php?location=view_article&id=267
    http://www.revista.memoria.ro/index.php?location=view_article&id=284

    Stefan Bârsan

    PS regret ca nu am reusit sa scriu un text mai scurt decat textul initial, dar o afirmatie intotdeauna e mai scurta decat o demonstratie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Draga Domnule Birsan,
    Ca sa avem un dialog coerent si la obiect, va rog sa precizati premisa interventiei dv., si care este aceea ca as introduce o confuzie prin articolul meu. Confuzie intre ce si ce? Nu uitati sa citati fraza care duce la aceasta concluzie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (10-5-2009 la 00:00)

    Domnule Bârsan, nu e vorba de nicio confuzie: patriotismul demagogic de azi (ultimul refugiu al lichelelor) își are rădăcinile în regimul NAȚIONAL-comunist, introdus treptat la sfârșitul anilor ’50 de Gheorghiu Dej și continuat de Ceaușescu după 1965. Acolo trebuie căutate aceste atitudini împotriva cărora luptă revista ACUM.

    Nu cădeți și dumneavoastră în păcatul conspiraționismului al globalizării care distruge valorile sacro-sancte ale națiunii.

    Cât desper manualul NKVD de care vorbiți el era relevant într-o anumită perioadă istorică. Azi când comunismul (o aberație în istoria omenirii, spre deosebire de fascism) a dispărut definitiv, nu cred că mai are rost să-l invicați.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Stefan Barsan: (10-5-2009 la 00:00)

    Stefan Maier „Confuzie intre ce si ce?

    Cred ca am fost destul de clar, e vorba despre confuzie intre cultul personalitatii si patriotism, intre „canteretii” puterii, A Paunescu si C V Tudor, pe care-i prezentati exponentii patriotilor.

    Daca-i consideram patrioti pe D Cornea si C Coposu mai e patriotismul grotesc?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    D-l Birsan,

    Daca am inteles bine, in articolul meu ii prezint pe Paunescu si Vadim ca fiind exponenti ai patriotilor? Vreti sa fiti atat de bun si sa-mi citati in intregime fraza sau frazele din care dv. ati reusit performanta sa intelegeti acest lucru?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (10-5-2009 la 00:00)

    Nu cred că Ștefan a spus vreundeva sau vreodată că patriotismul este grotesc. E însă o mare diferență între a fi patriot și a fi patriotard.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Ion Vaciu: (10-5-2009 la 00:00)

    Prefer patriotul si chiar patriotardul – absentului. Nu vedeti ca in Romania nu mai exista societate civila? Ce s-a mai ales de proiectul de revigorare a ideii de „Opozitie” a Maestrului Coposu, caruia i-am admirat de atatea ori verticalitatea si civismul? Nu credeti ca patriotismul tine promordial de bunul simt si de cei 7 ani de acasa? Nu as vrea sa intervin intr-o dezbatere a romanilor din diaspora, insa si in tara de cele mai multe ori ne simtim in diaspora si acest simtamant este cea mai mare durere.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (10-5-2009 la 00:00)

    Pentru diferența dintre patriot și patriotard (categorie pe care revista ACUM o combate permanent) editorialul „Patriot sau patriotard?”

    http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=375

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Ioane, aici nu avem o dezbatere a romanilor din diaspora ci o dezbatere a romanilor, oriunde s-ar afla ei. Nici macar a romanilor in exclusivitate, ci a celor carora le pasa de Romania.

    In ce ma priveste, prefer absentii patriotarzilor – iata o diferenta! Motivul este ca in timp ce un patriotard poate ocupa in mod nu doar inutil ci si nociv largimea de banda a unui canal de televiziune, un profesor „absent” ar putea preda, utilizand aceeasi resursa, un curs util.

    Ajungem insa la „datul poalelor peste cap”. Vreau sa zic, nevoia viscerala a publicului de scandal si exhibitionism este cea care mentine, macar partial, si patriotarzii. Oare publicul nu stie ca sunt niste fatarnici, niste ipocriti si niste vanzatori de gunoaie spoite? Ba stie. Dar prefera sa se uite pe canalul cu patriotarzi, ca sa se simta superior lor, decat pe cel cu profesorul, care nu-i excita cu nimic, ba ii mai obliga sa si gandeasca.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    D-le Bârsan,
    Va multumesc. Incepem sa avem un dialog.
    Acum, tot cu permisiunea dv., mai am o intrebare. Rezulta de undeva din articolul meu ca ii invinuiesc pe romani in bloc pentru patriotardism?

    De asemenea, nu trebuie sa anticipati ce as putea spune despre parlamentari. Sunt oameni si oameni si, intre parlamentari, unii sunt chiar oameni. Parlamentul Romaniei nu este in totalitate alcatuit din persoane de care romanilor ar trebui sa le fie rusine.

    In revista ACUM va propunem sa separam graul de neghina si sa incercam sa nu facem evaluari „la gramada”. Vrem sa oferim, ori de cate ori este posibil, nume si fapte reale. Si bune, si rele. Vrem o Romanie cinstita fata de ea insasi, nu o tara care sa vrea sa stea inchisa intr-un vagon de cale ferata fara locomotiva, garat pe o linie parasita, zguduita din tzatzani de cativa din interior.

    Si de fapt vreti sa stiti realitatea? Prin aderarea la NATO si admiterea in Uniunea Europeana, Romania chiar face parte dintr-un tren care se misca. Atata doar: cauza principala a miscarii nu sunt cei care zguduie vagonul din interior, captand atentia unui popor inca bolnav, cu ipocrizia lor gretoasa, ci lumea din afara Romaniei care de multe ori, stati jos cand va spun asta, tine mai mult la romani si la Romania decat tin ei insisi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Bârsan: (10-5-2009 la 00:00)

    Bun.
    Retractez ce am spus despre articol, nu e confuz am citit eu fugitiv.
    Accept ca A Paunescu si CV Tudor nu au fost prezentati ca patrioti au fost prezentati ca patriotarzi, care au turnat venin in urechile Romanilor prin cantarile si festivalurile lor.

    Cu toate astea nu am vazut ca fenomen de masa ca romanii sa se „umfle in pene” ca sunt romani, decat la spectacolele festiviste de la TV, si in Parlament.
    O sa spuneti ca ne mandrim cu ei. Cred ca parlamentarii sunt cei mai detestati de catre romani, deci romanii nu se mandresc cu clasa politica.
    Cum se explica dezgustul atator români plecati peste hotare, daca sunt marcati de patriotism ?
    Cum se explica acea falie intre cele doua Romanii, a politicinilor si a celor multi?
    Sigur cand cineva vede doar „partea goala a paharului” e normal ca altii sa o arate si pe cea „plina”.
    Daca se inceara generalizarea si etichetarea tuturor romanilor cu calificative care nu-i reprezinta, e normala sa reactioneze, dar asta nu demonstreaza ca romanii sunt dominati de agresivitate patriotarda.
    Daca agiti un caine cu batul prin gard, e normal sa muste, dar asta nu demonstreaza ca-i agresiv de felul lui.

    Cred ca am mai spus pe aici ca atunci cand se fac aprecieri globale, ele trebuie argumentate cu date statistice sau cu manifestari de masa, nu cu exemple.

    Stefan Bârsan

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Ion Vaciu: (10-5-2009 la 00:00)

    Am vazut mai apoi care este acceptiunea voastra acordata „patriotardului”. Asa este – un cimpoi de zgomot care atrage multimea dornica de circoteca. Trebuie sa-i deplangem si soarta lor ar merita sa fie mai degraba obiect de studiu la Spitalul 9 decat pe canalele (infundate) ale televiziunilor. Acel profesor aparent absent de care vorbeste Stefan sunt chiar eu. De aceea mi-am creat propriul canal tv, pe internet si am reusit, asa patriot cum ma simt, sa impun respectul unei comunitati inteligente. Nu m-a costat decat investitia in bun simt si multa-multa munca. Intr-un an am facut peste 650 de filme, acum sunt toate pe YouTube si au fost vazute de peste 350.000 de oameni din toata lumea, carora le pasa, cred, de Romania. Cum se cheama chestia asta? Si de ce oare nici un post din Romania nu a agreat un astfel de proiect?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (10-5-2009 la 00:00)

    Îmi pare rău domnule Bârsan, dar fie sunteți extrem de neatent când citiți, fie nu înțelegeți ce scrie – cu o extremă claritate – Ștefan.

    Nu a făcut niciunde aprecieri etichetând pe toți românii și nu a scris nimic despre clasa politică și români. Cred că vă referiți la cu totul alt articol și nu din revista ACUM.

    Domnul Vaciu, vă mai recomand un interviu cu Horia Roman Patapievici intitulat sugestiv:

    “Naționalismul românesc este complet neproductiv”

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9620

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Ioane, pot vedea si eu cateva dintre filmele la care te referi?
    Vom pune linkuri catre materiale realizate de tine. Putem initia o colaborare. Poti avea o rubrica permanenta in ACUM.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • atanasiu: (10-5-2009 la 00:00)

    Dle Maier,
    Recunosc ,textul meu incearca o abordare logica, poate prea elaborata si care prin lungime poate parea a fi un fel de teorie a chibritului. Sunt patit cu destule exemple de interpretare cu rea credinta, facute desigur nu de catre dvs a celor scrise de mine sau de alti cativa. Din acest motiv „suflu si-n iaurt” adica imi iau masuri de precautie. Concret ma refer la felul in care sunt tratati unii din cei care nu sunt de acord cu unele din cele spuse in revista si care daca isi motiveaza corect dezacordul se mimeaza neintelegerea, li se deformeaza putin dar suficient spusele si apoi eventual li se cauta cu lumanarea, evident cu sanse de a se gasi si cate o greseala neesentiala in textul dlor, astfel incat in cele din urma in lipsa de altceva sunt atacati pentru o exprimare poate nefericita, eludandu-se dreptatea lor pe fond.
    Va multumesc, caci intr-un text scurt imi confirmati spusele adica si dvs sunteti de acord ca nu mobilul faptelor de natura celor referite ci ele in sine trebuie sa ne preocupe, adica nu separati aspectul egoist mercantil de cel altruist, patriotismul fiind totusi un sentiment care nu cred insa ca sta pe masa zarafilor din templu, eu spunand doar nu ca nu m-ar interesa dar ca sunt greu de sezizat.
    Totusi cand ati spus si citez incaodata :
    „in timpul liber am sadit un pom” (pentru comunitate), am voluntariat la un camin de batrani (ca sa le ofer o zi mai buna), am votat intotdeauna (in sprijinul democratiei), etc., etc. ”
    exact asta faceti, va situati pe o pozitie de idealism combatuta de mine in contraexemplul dat.
    Adica, acum spuneti ca de fapt nu conteaza motivatia eventual egoista a actiunii, caci „nu ne situam aici pe pozitii de idealism absurd”, ceea ce este foarte clar de data asta.
    De asemenea precizez, ca nu aspectul deosebirii intre cele impuse de lege si cele benevole, am pus eu in discutie, ci motivatiile date de dvs in paranteza ca si cum motivatia diferita exemplificata de mine nu ar fi si aceea la fel de posibila, eu aratand ca este, si la ce poate duce intr-o interpretare pur idealista.

    In rest va rog sa ma scuzati, dar nu va intereseaza ce am facut eu, asa cum nici pe mine nu ar fi trebuit sa ma intereseze(am gresit facand referirea) cele facute de dvs, cat timp nu cunosc si motivele „idealist-absurde” pentru care le veti fi facut.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Mai exista o expresie in limba romana: „Invartit in jurul cozii”.

    Prin urmare, d-le Atanasiu, nu puteti discuta cu cartile pe masa, asa cum am invitat in articol. Imi spuneti ceva de genul „Nu va intereseaza si nu ma intereseaza”. Foarte bine si sa fiti sanatos.

    Asta imi aminteste de bancul cu batranelul care se prezinta la un anunt de angajare care suna cam asa: „Cautam tanar atletic, cunoscator a trei limbi straine, arte martiale, pentru post bodyguard”.

    – Tanar nu sunteti – ii spune angajatorul – dar nu-mi dau seama cat sunteti de atletic.
    – Sunt foarte slabit, taica.
    – Dar poate stiti limbi straine?
    – Nu vorbesc decat romaneste.
    – Atunci aveti o centura neagra poate, in arte martiale?!?
    – Nici vorba.
    – Domnule, totusi de ce v-ati prezentat la acest anunt?
    – Am venit sa va spun ca pe mine sa nu contati!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Maier: (10-5-2009 la 00:00)

    Cititi, domnule Atanasiu sau cum v-ti fi numind, in rubrica „Comunicate de Presa” din ACUM un exemplu de activitate despre care cred ca reflecta un patriotism autentic si binefacator.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
50.19.34.255